2ra-1531/14 — Recuperarea prejudiciului

dosarul nr. 2ra-1531/14 prima instanţă: M. Moraru instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva şi G. Polivenco ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Bejan (succesor Eleonora Bejan) împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Luxacor- Un” cu privire la recuperarea prejudiciului, precum şi la cererea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Bejan Gheorghe” cu privire la revendicarea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un”, cu casarea hotărârii Judecătoriei Ungheni din 21 martie 2013, c o n s t a t ă: La 02 martie 2010, Gheorghe Bejan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Paladi şi Tamara Casian cu privire la recuperarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în luna iulie a anului 2005 i-a lăsat spre păstrare lui Dumitru Paladi 80 tone grîu. A menţionat, Gheorghe Bejan, că Tamara Casian, în calitate de administrator al insolvabilităţii la Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” l-a acţionat anterior în judecată depunînd o acţiune privind recuperarea prejudiciului. La înaintarea cererii de chemare în judecată anterior menţionate, Tamara Casian, ca administrator al insolvabilităţii la Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” a solicitat şi asigurarea acţiunii. În consecinţă, instanţa a dispus punerea sechestrului asupra bunurilor reclamantului. 1 La 29 august 2005, pentru executarea măsurii de asigurare dispuse, s-a pus sechestru asupra grîului depozitat, cu încredinţarea spre păstrare a acestuia lui Dumitru Paladi.

A afirmat, reclamantul, că în procesul civil la acţiunea Tamarei Casian în calitate de administrator al insolvabilităţii la Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un”, prin decizia instanţei de apel din 08 mai 2008, cererea de chemare în judecată a ultimului a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărîrea dată a fost menţinută prin decizia instanţei de recurs din 03 decembrie 2008. După pronunţarea deciziei din 03 decembrie 2008, reclamantul de mai multe ori s-a adresat pîrîţilor în vederea restituirii grîului sechestrat, fiind refuzat de către ultimii. Dumitru Paladi i-a comunicat reclamantului că în baza actelor de transmitere-primire a 39614 kg de grîu, acesta a fost preluat de către pîrîta, Tamara Casian.

Solicită, Gheorghe Bejan, admiterea prezentei acţiuni, cu revendicarea de la pîrîţi în folosul său a 80 tone grîu. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 27 iulie 2011 a fost admisă cererea lui Gheorghe Bejan privind atragerea în calitate de copîrît – Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” (f.d. 49). Ulterior, Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare a depus cerere reconvenţională împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Bejan Gheorghe” cu privire la revendicarea bunurilor (f.d. 107). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că Gospodăria Ţărănească „Bejan Gheorghe” a fost înregistrată la 04 martie 2004. În anul 2004, pîrîtul a încheiat 106 contracte de arendă cu suprafaţa totală de 150 ha de teren.

A menţionat, reclamantul, că începînd cu 18 iulie 2004 şi pînă la 31 iulie 2004, Gospodăria Ţărănească „Bejan Gheorghe” a recoltat samovolnic grîul semănat de către primul, însuşind în total 76250 kg grîu. Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, obligarea pîrîtului să-i restituie 76250 kg grîu. Pe parcursul examinării pricinii, Gheorghe Bejan, a depus cerere de concretizare a acţiunii, indicînd ca pîrît doar Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, solicitînd obligarea administratorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, Tamara Casian, să-i restituie 60 tone grîu şi 10 tone porumb ce se aflau în depozitul Societăţii cu Răspundere Limitată „Creplan-Di” (f.d.

115-116). Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 februarie 2013, a fost permisă înlocuirea lui Gheorghe Bejan, care a decedat, cu succesorul său în drepturi, Eleonora Bejan (f.d. 144-145). Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 21 martie 2013, acţiunea lui Gheorghe Bejan (succesor Eleonora Bejan) a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare în beneficiul lui Gheorghe Bejan (succesor Eleonora Bejan) 60 tone de grîu şi 10 tone grăunţe de porumb. Cererea reconvenţională depusă de Societatea 2 cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Bejan Gheorghe” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare cu casarea hotărârii Judecătoriei Ungheni din 21 martie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care a fost admisă parţial acţiunea depusă de Gheorghe Bejan şi respinsă cererea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare. A fost dispusă revendicarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare în beneficiul succesorului lui Gheorghe Bejan – Eleonora Bejan, cantitatea de 34110 kg de grîu. În rest, pretenţiile lui Gheorghe Bejan au fost respinse ca neîntemeiate.

La 05 martie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 02 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 05 decembrie 2014 (f. d. 216). Potrivit avizului de recepţie, recurentul a primit copia deciziei motivate la 06 ianuarie 2014 (f.d. 217). Astfel, recursul declarat la 05 martie 2014 se consideră depus în termen.

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 31 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, nicio parte nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 3 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Luxacor-Un” în proces de lichidare se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5