2ra-981/14 — Încasarea plăţilor salariale, pagubei morale şi a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-981/14 prima instanţă: E. Silivestru instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru şi M. Ciugureanu DECIZIE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Mariana Kuşnir, Tatiana Grossu-Brumă, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată depuse de Tatiana Grossu- Brumă şi Mariana Kuşnir împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora- Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant, indemnizaţiei de concediu, penalităţii de întârziere şi a prejudiciului moral, precum şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora- Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Grossu-Brumă şi Marianei Kuşnir cu privire la recunoaşterea nulă a inscripţiilor efectuate în carnetele de muncă, recunoaşterea nulă a ordinelor de concediere, constatarea faptului încetării relaţiilor de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora- Com” Societate cu Răspundere Limitată, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 09 iulie 2013 şi pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 21 octombrie 2009, Tatiana Grossu-Brumă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea salariului restant, indemnizaţiei de concediu, penalităţii de întârziere şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, Tatiana Grossu-Brumă a indicat, că în perioada 04 noiembrie 2008 – 08 aprilie 2009, a fost angajată la Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de specialist principal în probleme juridice cu un salariu de 2000 lei lunar. Salariul prevăzut de contract urma a fi achitat nu mai rar decât o dată pe lună şi nu mai târziu de data de 5 a lunii următoare.

Din cauza nerespectării de către angajator a acestei condiţii, la 08 aprilie 1 2009, în baza ordinului nr. 1, reclamanta a desfăcut contractul individual de muncă din proprie iniţiativă. Angajatorul, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, nu i-a achitat reclamantei salariul restant în sumă de 7570 lei, pentru perioada 04 noiembrie 2008 – 08 aprilie 2009. Solicită, Tatiana Grossu-Brumă, în temeiul art. art. 329, 330 Codul Muncii, încasarea din contul angajatorului în beneficiul său a salariului restant în sumă de 7570 lei, a indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 857 lei, suplimentul pentru perioada neachitării salariului în sumă de 4409 lei, suplimentul indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 466 lei, dobînda de întârziere în sumă de 1942,60 lei, iar în total 15244,60 lei.

De asemenea, a cerut compensarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3300 lei. La 02 noiembrie 2009, Mariana Kuşnir, de asemenea, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire încasarea salariului restant, indemnizaţiei de concediu, a penalităţii de întârziere şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii Mariana Kuşnir a indicat aceleaşi circumstanţe de fapt şi de drept ca în cererea înaintată de Tatiana Grossu-Brumă.

Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată nu i-a achitat salariul restant în sumă de 11816 lei pentru perioada 04 noiembrie 2008 – 08 aprilie 2009. Solicită, Mariana Kuşnir, în temeiul art. art. 329, 330 Codul Muncii, încasarea salariului restant în sumă de 11816 lei, a indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 1071 lei, suplimentul pentru perioada neachitării salariului în sumă de 6426 lei, suplimentul indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 582,62 lei, dobînda de întârziere în sumă de 3027,95 lei, iar în total 22923,57 lei. A cerut, reclamanta şi compensarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3300 lei.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2009 ambele pricini au fost conexate într- una singură (f.d. 14, Vol. I). La 13 septembrie 2010, 12 octombrie 2010 Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat o cerere reconvenţională împotriva Tatianei Grossu-Brumă şi Marianei Kuşnir privind recunoaşterea nulă a unor inscripţii efectuate în carnetele de muncă (f.d.

125, 151, 172, Vol. I). În motivarea acţiunii, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată a indicat că Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir în acţiunea lor fac trimitere la înscrierile efectuate la 08 aprilie 2009 de către administratorul angajatorului în carnetele de muncă, cu următorul conţinut: „Demisă din funcţia deţinută la propria dorinţă, conform art. 85 alin.(1) CM”, însă ultimul a semnat atât înscrierile de angajare a lor în serviciu, cât şi de concediere fără a cunoaşte că dânsele, la 08 aprilie 2009, mai mult de 4 luni, nu mai erau salariate ale Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată 2 Salariatele au încetat relaţiile de muncă în scurt timp, ca urmare a manifestării unor rezultate nesatisfăcătoare în perioada de probă.

Solicită, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, recunoaşterea drept nule a înscrierilor efectuate la 08 aprilie 2009 de către administratorul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, Mihai Buruiană, în carnetele de muncă ale Tatianei Grossu-Brumă şi Marianei Kuşnir, ca fiind efectuate prin eroare şi cu încălcarea prevederilor legale. La 03 martie 2010, 02 septembrie 2010, 17 septembrie 2012, Mariana Kuşnir, Tatiana Grossu-Brumă au depus mai multe cereri de majorare a cuantumului pretenţiilor (f.d. 58-61, 110-113, Vol. I, f.d. 9-10, Vol. II).

Mariana Kuşnir a solicitat încasarea salariului restant în sumă de 11816 lei, a indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 1071 lei, suplimentul pentru perioada neachitării salariului în sumă de 15454 lei, suplimentul indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 1373 lei, dobînda de întârziere în sumă de 3027,95 lei, iar în total 32741 lei. A cerut, reclamanta şi compensarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3300 lei. Tatiana Grossu-Brumă a cerut încasarea din contul angajatorului în beneficiul său a salariului restant în sumă de 7570 lei, a indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 857 lei, suplimentul pentru perioada neachitării salariului în sumă de 8622 lei, suplimentul indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 1099 lei, dobînda de întârziere în sumă de 1127 lei, iar în total 19275 lei.

De asemenea, a cerut compensarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3300 lei. La rîndul său, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cerere de completare a pretenţiilor înaintate în acţiunea reconvenţională prin care a solicitat suplimentar recunoaşterea drept nule a ordinelor de concediere nr. 1 şi nr. 3 din 08 aprilie 2009, precum şi constatarea faptului încetării relaţiilor de muncă între angajator şi Mariana Kuşnir, Tatiana Grossu-Brumă, începînd cu luna decembrie 2008 (f.d. 14-15, Vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 09 iulie 2013, s-a admis parţial cererile de chemare în judecată depuse de Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată.

S-a dispus a fi încasată de la Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată: în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă – plăţile salariale în sumă totală de 18088 lei, dintre care salariul restant - 7510 lei, indemnizaţia de concediu nefolosit - 857 lei, supliment pentru perioada de întârziere a achitării salariului - 8622 lei, suplimentul indemnizaţiei de concediu nefolosit - 1099 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3 300 lei; în beneficiul Marianei Kuşnir – plăţile salariale în sumă totală de 29714 lei, dintre care salariul restant - 11816 lei, indemnizaţia de concediu nefolosit -1071 lei, supliment pentru perioada de întârziere a achitării salariului - 15454 lei, suplimentul indemnizaţiei de concediu nefolosit - 1373 lei şi cheltuielile de 3 judecată în mărime de 3300 lei.

În rest, cerinţele înaintate de Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir au fost respinse. S-a încasat de la Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 1434,06 lei. Cererea reconvenţională a Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Grossu-Brumă, Mariana Kuşnir cu privire la recunoaşterea nulă a inscripţiilor efectuate în carnetele de muncă, recunoaşterea nulă a ordinelor de concediere, constatarea faptului încetării relaţiilor de muncă a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată.

A fost casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării în beneficiul Marianei Kuşnir a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului în sumă de 15454 lei şi suplimentul îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1373 lei, precum şi în partea încasării în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului în sumă de 8622 lei şi suplimentul îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1099 lei, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. A fost modificată hotărîrea primei instanţe în partea încasării de la pîrît în folosul reclamantelor a cheltuielilor de judecată şi în partea încasării la buget a taxei de stat din contul pîrîtui.

A fost micşorată suma cheltuielilor de judecată încasate din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă, Marianei Kuşnir de la 3300 lei pînă la 1500 lei fiecare. A fost micşorată suma taxei de stat încasate din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în bugetul de stat de la 1434 lei pînă la 637,6 lei. În rest, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 09 iulie 2013. Au fost încasate cheltuielile de judecată suportate în apel de către Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată din contul Tatianei Grossu-Brumă şi din contul Marianei Kuşnir, în sumă de 218,7 lei, respectiv 378,6 lei.

La 18 ianuarie 2014, Mariana Kuşnir şi Tatiana Grossu-Brumă au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel a expediat în adresa părţilor copia deciziei motivate (f.d. 140). Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 18 ianuarie 2014 este depus în termen. 4 Recurentele, Mariana Kuşnir şi Tatiana Grossu-Brumă, în motivarea recursului au indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

La 18 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 11 martie 2014, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2013 fără modificări. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Din actele pricinii s-a constatat că potrivit ordinului nr. 1 din 04 noiembrie 2008, semnat de către directorul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, Tatiana Brumă-Grossu a fost angajată în funcţia de specialist principal pe problemele juridice (f.d. 8, Vol. I). Conform contractului individual de muncă nr. 10/1 din 04 noiembrie 2008, Tatiana Brumă-Grossu a fost angajată pe un termen de probă de 4 luni, cu un salariu de 2000 lei lunar (f.d. 3-6, Vol. I). De asemenea, reieşind din conţinutul extrasului carnetului de muncă a Marianei Cuşnir, ultima a fost angajată în calitate de specialist principal pe problemele juridice în temeiul Ordinului nr. 3 din 19 noiembrie 2008 (f.d.

27-44, Vol. I). În conexiunea celor relatate, potrivit ordinului nr. 1 din 08 aprilie 2009, respectiv ordinul nr. 3 din aceeaşi dată, atît Tatiana Brumă-Grossu, cît şi Mariana Cuşnir au demisionat de la Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii (f.d. 64- 65, Vol. I; f.d. 44, Vol. I). Este de menţionat şi faptul că la momentul demisionării salariatelor, angajatorul, Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, avea restanţe salariale faţă de Tatiana Brumă-Grossu şi Mariana Cuşnir. Nefiind soluţionat litigiul pe cale amiabilă, salariatele s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată, solicitînd încasarea salariului restant, indemnizaţiei de concediu, penalităţii de întârziere şi a prejudiciului moral.

În cadrul examinării pricinii, reprezentantul angajatorului, la rîndul său, a înaintat cerere reconvenţională împotriva Tatianei Grossu-Brumă şi Marianei Kuşnir cu privire la recunoaşterea nulă a inscripţiilor efectuate în carnetele de 5 muncă, recunoaşterea nulă a ordinelor de concediere, constatarea faptului încetării relaţiilor de muncă. Fiind investită cu examinarea pricinii, prin hotărîrea din 09 iulie 2013, s-au admis parţial cererile de chemare în judecată depuse de Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir, iar cererea reconvenţională a Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Grossu- Brumă, Mariana Kuşnir a fost respinsă.

Prin decizia instanţei de apel din 29 octombrie 2013, a fost casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării în beneficiul Marianei Kuşnir a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării a salariului în sumă de 15454 lei şi suplimentul îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1373 lei, precum şi în partea încasării în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului în sumă de 8622 lei şi suplimentul îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1099 lei, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. Motivul casării în parte a hotărîrii primei instanţe a fost aplicarea eronată de către prima a prevederilor art. 330 alin. (2) Codul Muncii.

Tot prin decizia contestată a fost micşorată suma cheltuielilor de judecată încasate din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă, Marianei Kuşnir de la 3300 lei pînă la 1500 lei fiecare. Pornind de la faptul că în cererea de recurs Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir au contestat respingerea cerinţei privind încasarea suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului, a suplimentului îndemnizaţiei de concediu nefolosit, precum şi micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, instanţa de recurs se va expune doar asupra temeiniciei respectivelor cerinţe, reieşind din limitele judecării recursului.

Or, în conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În această ordine de idei, colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel în partea casării şi modificării hotărîrii primei instanţe drept eronate, rezultate din interpretarea şi aplicarea incorectă a normelor de drept material, fapt care impune casarea deciziei contestate, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe.

Reieşind din art. 85 alin. (3) Codul Muncii, salariatul are dreptul să înceteze lucrul, iar angajatorul este obligat să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului şi să-i elibereze carnetul de muncă şi alte documente legate de activitatea acestuia în unitate. Art. 117 alin. (1) Codul Muncii prevede că pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decît valoarea salariului mediu lunar pentru perioada respectivă. 6 Potrivit art. 119 alin. (1) Codul Muncii, în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.

Prin prisma art. 330 alin. (1) lit. e) şi f) Codul Muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de: e) reţinere a plăţii salariului; f) reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu; Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

În temeiul normelor citate, instanţa de recurs reţine drept eronată concluzia instanţei de apel de a respinge capătul de cerere privind încasarea compensaţiei suplimentare pentru fiecare zi de întîrzierea plăţilor salariale. Or, situaţia din prezenta speţă cade sub incidenţa prevederilor art. 330 Codul Muncii, iar salariatelor li se cuvine a le fi plătite suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen de Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată. Astfel, prima instanţă corect a dispus încasarea din contul angajatorului în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă şi Marianei Kuşnir a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului şi a suplimentului îndemnizaţiei de concediu nefolosit.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul consideră eronată şi concluzia instanţei de apel privind micşorarea cheltuielilor de judecată de la 3300 lei pînă la 1500 lei fiecare, dispuse a fi încasate din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora- Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă, Marianei Kuşnir. Conform art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. La materialele pricinii de către recurente au fost anexate ordinile de plată pentru acordarea asistenţei juridice pentru Tatiana Grossu-Brumă în sumă de 3300 lei, precum şi pentru Mariana Kuşnir în aceeaşi sumă (f.d.

45, 47, 143, 145, Vol I). Instanţa de recurs, reţine că cuantumul cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de cîte 3300 lei suportate de reclamante la examinarea cauzei în instanţele ierarhic inferioare şi solicitate de către ultimele de a fi încasate din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată sunt proporţionale şi rezonabile reieşind din complicitatea cauzei. Prin urmare suma de 3300 lei pentru fiecare este o sumă rezonabilă, având în vederea aportul avocatului, timpul şi munca acestuia la examinarea pricinii. În consecinţă, argumentele instanţei de apel privind micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată nu pot fi reţinute.

7 Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea incorectă a normelor de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Mariana Kuşnir, Tatiana Grossu-Brumă.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea în beneficiul Marianei Kuşnir a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului în sumă de 15454 lei şi a suplimentului îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1373 lei, încasarea în beneficiul Tatianei Grossu-Brumă a suplimentului pentru perioada de întîrziere a achitării salariului în sumă de 8622 lei şi suplimentul îndemnizaţiei de concediu nefolosit în sumă de 1099 lei; precum şi în partea micşorării cuantumului cheltuielilor de judecată suportate de Mariana Kuşnir, Tatiana Grossu-Brumă, de la 3300 lei pînă la 1500 lei fiecare, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată depuse de Tatiana Grossu-Brumă şi Mariana Kuşnir împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant, indemnizaţiei de concediu, penalităţii de întârziere şi a prejudiciului moral, precum şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Firma de Producţie şi Comerţ „Miadora-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Grossu- Brumă şi Mariana Kuşnir cu privire la recunoaşterea nulă a inscripţiilor efectuate în carnetele de muncă, recunoaşterea nulă a ordinelor de concediere, constatarea faptului încetării relaţiilor de muncă,

iar în această parte se menţine hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 09 iulie 2013. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 8