2ra-851/14 — Repunerea în termen, anularea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţei salariale, repararea prejudiciului material cauzat prin reţinerea carnetului de muncă, încasarea compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit şi repararea prejudiciului material pentru neachitarea în termen a compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit

prima instanţă: S. Dimitriu dosarul nr: 2ra-851/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vitalii Chior în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalii Chior împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Hipernet” cu privire la repunerea în termen, anularea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţei salariale, repararea prejudiciului material cauzat prin reţinerea carnetului de muncă, încasarea compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit şi repararea prejudiciului material pentru neachitarea în termen a compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Hipernet” împotriva lui Vitalii Chior cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat angajatorului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Vitalii Chior şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2013, prin care acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost respinse constată: La 25 mai 2012, Vitalii Chior, reprezentat de către Mihail Scrob a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Hipernet” cu privire la anularea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţei salariale, repararea prejudiciului material cauzat prin reţinerea carnetului de muncă, încasarea compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit şi repararea prejudiciului material pentru neachitarea în termen a compensaţiei pentru concediul de muncă anual nefolosit.

În motivarea acţiunii a indicat că în luna martie 2009 a încheiat cu Vitalii Bîcov, care figurează în calitate de fondator şi administrator a SRL „Hipernet”, un act juridic verbal prin care s-a obligat să investească în dezvoltarea SRL „Hipernet”, o sumă bănească în mărime de 70756 lei, iar soţii Bîcov i-au promis să-l includă în calitate de cofondator al SRL „Hipernet” cu partea socială în mărime de 40%. Relatează că pe banii investiţi a fost procurat cablu fibraoptic pentru transferarea internetului cu viteză mare şi aparatul special pentru sudare a acestui cablu, cu acest utilaj fiind conectate la internet mai multe blocuri locative. Afirmă că după aceasta venitul lunar al întreprinderii s-a majorat până la 40000 lei.

Indică că înregistrarea sa în calitate de cofondator se amâna, însă soţii Bîcov i-au propus funcţia de jurist al întreprinderii, cu un salariul lunar în mărime de 4000 lei, la 01 mai 2009, fiind angajat oficial la „Hipernet” SRL, în funcţie de jurist. Menţionează că şi-a îndeplinit conştiincios obligaţiile de serviciu, însă salariul promis nu i-a fost achitat, pentru întreaga perioadă în care a activat fiindu-i achitat doar suma de 2588 lei. Remarcă că din considerentul că soţii Bîcov în timp de un an de zile nu l-au inclus în calitate de fondator al întreprinderii, a cerut restituirea sumei investite. Astfel, la 02 martie 2010, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare a părţii sociale, însă necatînd la acest fapt distribuirea beneficiului întreprinderii nu s-a efectuat şi nici restanţa salarială nu i-a fost achitată.

Afirmă că la 21 mai 2010, a încetat relaţiile de muncă cu SRL „Hipernet” şi a cerut restituirea sumei investite în mărime de 70756 lei şi restanţa la salariu. Totodată, soţii Bîcov au cerut încheierea acordului de reziliere a Contractului de vânzare-cumpărare a părţii sociale din 02 martie 2010, în schimbul eliberării recipisei de restituire a sume investite. Astfel, la 16 iunie 2010 Vitalii Bîcov a eliberat recipisa, iar la 17 iunie 2010 Vitalii Chior a încheiat cu Ecaterina Bîcova Acordul de reziliere a Contractul de vânzare-cumpărare a părţii sociale. Invocă că restanţa la salariu, în sumă totală de 52000 lei, nu i-a fost achitată până în prezent, la fel nu i-a fost achitat nici compensarea concediului de odihnă anual nefolosit, în sumă de 4000 lei.

Mai mult decât atât, în luna mai 2012, întâmplător a depistat că, în capitolul IX a carnetul de muncă, sânt înscrisurile cu următorul conţinut: „Greşeală cu data angajării la serviciu şi data ordinului de primire la serviciu”, „Este angajat din data 31.12.2009” , „Ordin din data 31.12.2009” efectuate de către Ecaterina Bîcova (Zavricico) la 21 iunie 2010, înscrisuri cu care nu este de acord.

Solicită repunerea în termen, anularea înscrierilor efectuate la 21 iunie 2010, de către fostul angajator SRL „Hipernet”, în capitolul IX în carnetul de muncă, cu următorul conţinut: „Greşeală cu data angajării la serviciu şi data ordinului de primire la serviciu”, „Este angajat din data 31.12.2009”, „Ordin din data 31.12.2009”, să se încaseze de la SRL „Hipernet” în beneficiul său salariul neachitat pentru perioada de 01 mai 2009 – 30 mai 2010, în sumă totală de 52000 lei, să se încaseze de la SRL „Hipernet” în beneficiul său, conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, prejudiciul cauzat prin reţinerea salariului, în sumă totală de 45936 lei, să se încaseze de la SRL „Hipernet” în beneficiul său, conform art. 119 Codul muncii, compensarea concediului de odihnă anual nefolosit, în suma de 4000 lei, să se încaseze de la SRL „Hipernet” în beneficiul său, conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, prejudiciul cauzat prin neachitarea în termen a compensării pentru concediul de odihnă anual nefolosit, în sumă de 2732 lei, să se încaseze de la SRL „Hipernet” în beneficiul său cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Ulterior, SRL „Hipernet” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vitalii Chior, prin care a solicitat încasarea de la Vitalii Chior cu titlu de prejudiciu material a sumei de 15000 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei. În motivarea cererii reconvenţionale a indicat că la 02 martie 2010 a încheiat cu Vitalii Chior un contract de vânzare-cumpărare a părţii sociale, prin care ultimul a cumpărat partea social de 40% din capitalul social de 100% al SRL „Hipernet” achitând contravaloarea părţii sociale în mărime de 2160 lei. Menţionează că această contravaloare a părţii sociale nu a fost cumpărată de pârât, dar i-a dăruit-o, fiind prieteni, şi că nu a investit nici o sumă bănească pentru dezvoltarea întreprinderii date.

Afirmă că Vitalii Chior nu a adus nici un beneficiu firmei, iar în recipisa din 16 iunie 2010 a indicat suma de 70756 lei care constituie anume salariul pentru perioada lor de colaborare. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 02 aprilie 2013 au fost respinsă acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vitalii Chior şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 ianuarie 2014, Vitalii Chior a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acţiunea iniţială.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată.

Indică că a prezentat în prima instanţă următoarele probe care dovedesc faptul angajării sale în calitate de jurist la SRL „Hipernet”: carnetul de muncă a salariatului Vitalii Chior cu înscrisul „angajat la muncă la SRL ”Hipernet” în funcţia de jurist din 01 mai 2009, certificatul din 21 iunie 2009, eliberat salariatului Vitalii Chior de către directorul SRL „Hipernet” d-nul Vitalii Bîcov cu scopul prezentării la universitate cu următorul conţinut „Eliberat lui Chior Vitalii pentru confirmare, că el din 01 mai 2009 într-adevăr lucrează la SRL „Hipernet” în funcţie de jurist.”, certificatul nr. 02/23 - 106 din 14 martie 2013, eliberat de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Chişinău, în care este indicat că conform informaţiei din baza de date a CNAM - SIA AOAM, Chior Vitalii deţine statut de persoană asigurată angajată în cadrul entităţii SRL „Hipernet” (cod fiscal 1006600022052), din data de 01 mai 2009, cererea din 06 august 2009 înaintată directorului ÎS „Radio Comunicaţii” cu privire la permisul de a folosi pilonii pentru a instala magistrala de fir fibrooptic - cererea semnată de către directorul SRL „Hipernet” Vitalii Bîcov şi juristul SRL „Hipernet” - Vitalii Chior.

Cu toate acestea indică că instanţele judecătoreşti inferioare au ignorat probele prezentate de el şi au luat la bază numai probele prezentate de către angajator, probe care au fost prezentate în copii şi neautentificate în modul corespunzător. Afirmă că probe falsificate sunt: copia ordinului nr. 5 din 31 decembrie 2009 „Cu privire la angajarea în funcţia de jurist pe d-l Chior Vitalii din 01.01.2010, fără termen de probă, prin cumul”, întocmit şi semnat de către d-na Ecaterina Zavricico (Bîcova), şi copia ordinului nr. 11 din 31 decembrie 2009 „Cu privire la angajarea la muncă pe Chior Vitalii, începând din 01.01.2010, în funcţia de jurist”, întocmit şi semnat de către d-nul Vitalii Bîcov.

Susţine că prin aceste documente falsificate a fost dus în eroare şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Chişinău, fapt confirmat prin scrisoarea-răspuns cu nr. Ch-619/11 din 03 mai 2011, eliberat de către Inspecţia Muncii. Mai invocă că la examinarea litigiului de muncă în prima instanţă, a solicitat efectuarea expertizei grafologice a semnăturilor, efectuate din numele său, în aceste documente, însă cererea a fost respinsă. Consideră că el a dovedit pe deplin faptul că a fost angajat în câmpul muncii în funcţia de jurist la SRL „Hipernet” începând din 01 mai 2009, dar nu din 31 decembrie 2009, în legătură cu ce instanţa urma să recunoască drept nule înscrisurile contestate.

Totodată afirmă că el a prezentat probe care confirmă că angajatorul nu i-a achitat salariul pentru perioada 01 mai 2009 – 30 mai 2010: cartea de evidenţă a salariului pentru perioada de 01 ianuarie 2010 – 01 iunie 2010, din care se vede, că cotizaţiile pentru fondul social, asigurare medicală şi impozitul de venit din salariul lui Vitalii Chior pentru perioada de 01 ianuarie 2010 – 31 mai 2010 nu a fost achitate de către angajator, din care se vede, că cotizaţia pentru fondul social, asigurare medicală şi impozitul pe venit din salariul lui Vitalii Chior a fost achitată de către angajatorul SRL „Hipemet” numai pentru luna iunie 2010, din suma de 2561,43 lei, certificatul nr. 02/23 - 106 din 14 martie 2013, eliberat de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Chişinău.

Mai susţine că angajatorul a prezentat în calitate de probă în prima instanţă copia dispoziţiei de plată cu nr. 27 din 25 iunie 2010, în care semnătura sa a fost contrafăcută, ca şi în alte documente indicate anterior. Afirmă că prin această proba falsificată angajatorul a încercat să dovedească faptul că în perioada ianuarie - iunie 2010 i-a achitat un salariul în sumă totală de 2588 lei, adică având un salariu lunar în mărime de 431 lei, care este mai puţin de un salariu minim garantat. Pe când el a prezentat în prima instanţă în calitate de probă datele statistice a Biroului Naţional de Statistică, conform căruia câștigul salarial mediu în anul 2012 în domeniul transportului şi comunicațiilor a constituit 4146 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 21 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 4455. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 09 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vitalii Chior nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vitalii Chior, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vitalii Chior ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Vitalii Chior se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov