2rac-128-14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: I.Cazacu dosarul nr. 2rac-128/14 Instanţa de apel: E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Svetlana Novac Oleg Sternioală Ion Guzun examinând recursul declarat de către recurentul „Diaconu-Lux” societate cu răspundere limitată, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Diaconu-Lux” împotriva SC „Sturzagro-Nord” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 5 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către „Diaconu-Lux” societate cu răspundere limitată şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 11 aprilie 2013, SRL „Diaconu-Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Sturzagro-Nord” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul, SRL „Diaconu-Lux” a indicat, că la 9 septembrie 2010 şi respectiv 16 septembrie 2010, ultimul a transferat pe contul pârâtului suma de 107 000 lei, pentru achiziţionarea produselor agricole. Acest fapt este confirmat şi prin ordinele de plată nr.141 şi nr.156. Din cauza condiţiilor climaterice din perioada respectivă, produsele agricole nu au mai fost achiziţionate. Astfel, reclamantul consideră că pârâtul era obligat de a restitui suma de bani care a fost transferată pe contul lui, fapt ce nu a fost realizat. Cere reclamantul, SRL „Diaconu-Lux” încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a datoriei, sumă ce constituie 107 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 5 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Diaconu-Lux” şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013. La 16 ianuarie 2014, recurentul, SRL „Diaconu-Lux” a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului, recurentul SRL „Diaconu-Lux” a indicat că la examinarea pricinii civile în cauză nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă, precum şi au fost vădit încălcate normele de drept material şi procedural.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin încheierea din 5 martie 2014 a considerat recursul admisibil şi l-a transmis spre examinarea recursului în fond. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs. În conformitate cu art.434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin urmare, recurentul a depus recursul în termenul prevăzut de lege.

La 10 februarie 2014, SC „Sturzagro-Nord” SRL a depus referinţă în care a cerut respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe. Studiind materialele dosarului, verificând argumentele recurentului SRL „Diaconu-Lux” invocate în cererea de recurs, în baza materialelor dosarului şi a referinţei depusă de către SC „Sturzagro-Nord” SRL, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă din următoarele motive.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În şedinţa de judecată s-a stabilit că, la 9 septembrie 2010 şi 16 septembrie 2010, recurentul SRL „Diaconu-Lux” a transferat pe contul intimatului, SC „Sturzagro-Nord” SRL , suma de 107 000 lei pentru achiziţionarea produselor agricole. Din explicaţiile date de către Vasile Gordilă s-a constatat că, el, i-a dat recurentului, SRL „Diaconu-Lux”, prin intermediul lui Vasile Şerbacov, rechizitele bancare a intimatului, SC „Sturzagro-Nord” SRL, a transmis bonul de plată cu suma indicată anterior şi a primit merele.

Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. Instanţa de apel a fost de acord cu soluţia primei instanţe. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că atât prima instanţă, cât şi cea de apel au încălcat normele de drept procedural şi au emis hotărâri contradictorii. În conformitate cu art.239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, a găsit necesar de a-l respinge şi de a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că prima instanţă corect a reţinut ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către recurent.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241 al. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, în conformitate cu art. 373 al. (1), (2) şi (5) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că în decizia Curţii de Apel este indicată sintagma „concluziile primei instanţe cu privire la admiterea acţiunii”, ceea ce nu e corect şi nicidecum nu corespunde cu soluţia dată în această cauză de către prima instanţă, deoarece în realitate hotărârea a fost de respingere a acţiunii. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, examinând pricina civilă în cauză nu au elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei date, neclarificând în consecinţă care a fost statutul pe care îl aveau Vasile Gordilă şi Vasile Şerbacov în tranzacţia cu litigiu.

Mai mult de cât atât, merele trebuiau să fie achiziţionate de către un reprezentant al intimatului, şi nicidecum de către Vasile Gordilă, care după cum reiese din probele la dosar, ar fi acţionat în interes propriu. La judecarea pricinii civile în cauză, instanța de apel nu a ținut cont de aceste fapte și din care considerente se indică că, această decizie constituie temei de admitere a recursului, de casare a deciziei instanței de apel și de trimitere a pricinii la rejudecare în instanța de apel întru verificarea temeiniciei acestor fapte. Instanţa de recurs indică că, instanţa de apel, contrar prevederilor legale menţionate, nu s-a pronunţat şi nu a combătut nici într-un mod argumente indicate reieşind din probele din dosar.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise cert indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, iar aceste erori nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Diaconu-Lux” societate cu răspundere limitată.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 5 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Diaconu-Lux” împotriva SC „Sturzagro-Nord” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi se trimite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Svetlana Novac Oleg Sternioală Ion Guzun