2rac-388/14 — Încasarea sumei, dobinzii de intirziere

prima instanţă – I. Cazacu dosarul nr. 2rac-388/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Diaconu- Lux” împotriva SC „Sturzagro-Nord” SRL cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 08 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, casată hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 11 aprilie 2013 SRL „Diaconu-Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Sturzagro-Nord” SRL, intervenient Gordilă Vasile cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 09 septembrie 2010 şi 16 septembrie 2010 societatea a transferat pîrîtului suma de 107000 lei pentru achiziţionarea produselor agricole, conform ordinelor de plată nr. 142 şi nr. 156. Din cauza condiţiilor climaterice din acea perioadă, produsele agricole nu au fost achiziţionate şi nici suma de 107000 lei nu a fost restituită. Prin prisma art. 572 al. (1) şi art. 1389 al. (1) Cod civil, cere reclamantul încasarea de la pîrît a datoriei de 107000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3210 lei. Ulterior reclamantul a depus mai multe cereri de majorare a cuantumului pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere conform art. art. 585, 619 al.

(1) Cod civil în mărime de 2493,24 lei, 5000 lei - cheltuieli de asistenţă juridică, 2000 lei - arenda automobilului necesar pentru deplasarea la şedinţele de judecată din 25 aprilie 2013 şi 23 mai 2013, 1928,4 lei - consumul combustibilului, taxele de stat achitate, iar în total a solicitat încasarea sumei de 126634,84 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Diaconu-Lux” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „Diaconu-Lux”, casată integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013 şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 08 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către SRL „Diaconu-Lux”, casată hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 17 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost dispusă încasarea de la SC „Sturzagro-Nord” SRL în beneficiul SRL „Diaconu-Lux” datoria în sumă de 107000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. La 29 mai 2014 SRL „Diaconu-Lux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie dispusă încasarea de la SC „Sturzagro-Nord” SRL a dobînzii de întîrziere în sumă de 13376,45 lei, cheltuieli de transport – 18734,89 lei, cheltuieli de asistenţă juridică – 8000 lei şi pentru taxa de stat achitată – 7923,89 lei, iar în total suma de 48035,23 lei.

În motivarea recursului a invocat că, concluziile instanţei de apel expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, instanţa a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material şi procedural. Or, deşi instanţa de apel a respins capetele de cerere cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, nu a dat o apreciere juridică acestor concluzii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Diaconu-Lux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Diaconu-Lux” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Diaconu-Lux” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Diaconu-Lux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat