2rac-593/14 — Încasarea datoriei şi penalităţii

prima instanţă: A. Garbuz dosarul nr.2ra-593/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpă ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Camencuţa – Agro” , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societate cu Răspundere Limitată „ Strimedit” către Societatea cu Răspundere Limitată „ Camencuţa – Agro” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Camencuţa –Agro” , s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 06 septembrie 2013, constată: La data de 10 decembrie 2012 reclamantul SC „Strimedit” SRL a înaintat o cerere de chemare în judecată către SC „Camencuţa –Agro” SRL prin care solicită, încasarea datoriei în mărime de 842 347,43 lei, încasarea penalităţii în mărime de 324 303 lei, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 23 989 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 14 ianuarie 2011 între reclamantul SC „ Strimedit” SRL în calitate de vânzător şi pârâtul SC „ Camencuţa- Agro” SRL în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul nr.1401 conform căruia pârâtul procura, iar reclamantul vindea seminţe, echipament de irigare precum şi alte produse agricole. Reclamantul şi-a executat conştiincios obligaţiunile sale, livrând marfa conform solicitărilor pârâtului, fapt pentru care a eliberat facturi fiscale, acte ce sînt de strictă evidenţă contabilă. În scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă la data de 07 septembrie 2012 în adresa pârâtului a fost expediată somaţia prin care reclamantul a solicitat de la pârât achitarea datoriei în sumă de 842 347,43 lei în termen de 7 zile din momentul primirii somaţiei.

Aceasta din urmă a fost recepţionată de către pârât la 1 data de 10 septembrie 2012. După recepţionarea somaţiei, reprezentanţii reclamantului au contactat telefonic administraţia SC „ Camencuţa – Agro” SRL. Într-un final s-a convenit la semnarea unei tranzacţii de împăcare cu stabilirea unui grafic de 2 rate de achitare a datoriei. La data de 13 noiembrie 2012, reprezentanţii reclamantului s-au deplasat la pârât, dar, pârâtul a comunicat că nu va semna tranzacţia cu toate că aceasta a fost scrisă anume la solicitarea pârâtului. Prin urmare pînă în prezent pârâtul nu a achitat datoria faţă de reclamant. Reclamantul îşi întemeiază cerinţele pe prevederile art. art. 512 alin.(l); 513 alin.(l); 514; 602 alin.(l), )2) Cod Civil al RM.

Totodată, în baza prevederilor legale art. 268 lit. a) Cod Civil coroborat cu art.624 Cod Civil şi conform pct.6.2 al contractului sus-menţionat se va calcula în cazul neachitării depline a penalităţii în mărime de 0,5 % pentru fiecare zi din suma datorată. Astfel, fiind calculată o penalitate în mărime de 324 303 lei. La fel, s-a calculat şi o dobândă de întârziere în baza art. 585 şi 619 Cod Civil în mărime de 23 989 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 06 septembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Strimedit” SRL către SC „Camencuţa –Agro” SRL privind încasarea datoriei a fost admisă integral. S-a încasat de la SC „Camencuţa – Agro” SRL în beneficiul SC „Strimedit” SRL datoria în mărime de 842 347,43 lei, penalitatea în mărime de 324 303 lei , dobânda de întârziere în mărime de 23 989 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 35 719 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014, s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Camencuţa – Agro”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 06 septembrie 2013. La 07 octombrie 2014, SRL „ Camencuţa – Agro”, a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului cu casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Rîşcani din 06.09.2013 cu emitere unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţelor inferioare, considerând că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept procedural şi nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii.

Consideră recurentul că, este eronată concluzia instanţei de apel, precum că acordul între intimat şi reclamat cu privire la modificarea cantităţii şi asortimentului produselor livrate în baza contractului nr.1401 din 14.01.2011 poate avea loc şi în formă verbală. Or, potrivit art. 210 alin (1) CC RM, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. 2 Mai indică că potrivit pct. 10.2 al contractului nr.1401 toate modificările şi completări la prezentul acord vor fi valabile numai dacă sunt comise în scris şi cu acordul ambelor părţi.

Consideră recurentul că Colegiul civil al instanţei de apel de neconceput a argumentat precum că dispoziţia de plată cu nr.54 din 13.07.2012 este o confirmare a modificărilor condiţiilor contractuale, deoarece acest ordin de plată doar confirmă achitarea costului produselor livrate în conformitate cu contractul nr.1401 din 14.01.2011 şi nicidecum nu conţine o altă informaţie. Nefondate sunt şi invocarea precum că argumentele pe care se bazează nu sunt probate, or anexele la cererea de apel nu abrogă aceasta. Mai menţionează conform alin (l) art. 118 CPC RM fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Consideră recurentul că reclamantul nu a prezentat probe ce ar demonstra că marfa în valoare de 842 347,43 lei a fost livrată de SC ”Strimedit” SRL către SC „Camencuţa-Agro” SRL în temeiul contractului nr.1401 din 14.01.2011 dar instanţele judecătoreşti nu au cercetat multiaspectual, complet, nepărtinitor şi nemijlocit cumulul de probe din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor. În acest context consideră că instanţa de fond şi cea de apel eronat au concluzionat neonorarea de către pîrît a obligaţiunilor contractuale, urmare la ce s- a încasat de la SC „Camencuţa-Agro” SRL în beneficiul reclamantului penalitatea de întârziere prevăzute de pct. 6.2 al contractului 1401 deoarece, contractul nr.1401 din 14.01.2011, de către părţi este executat complet şi datoria prezentată spre încasare în sumă de 842 347,43 lei nu are nici o tangenţă de acest acord.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „ Camencuţa – Agro” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de SRL „ Camencuţa – Agro” în cererea de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. 3 Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ Camencuţa – Agro”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Camencuţa – Agro” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4