2ra-593/14 — Înlăturarea obstacolelor şi demolarea construcţiei

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-593/14 Judecător: O.Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Popova, A.Doga, M.Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Matus Liubovi, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Matus Liubovi împotriva lui Zaporojan Vasile privind înlăturarea obstacolelor şi demolarea construcţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 04.08.2011, Matus Liubovi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Zaporojan Vasile, prin care a solicitat demolarea gardului din beton construit pe porţiunea de pămînt a reclamantei, contrar liniilor roşii indicate în Actul din 16.08.2010 şi de a instala/construi în comun acord un gard decorativ transparent.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, în conformitate cu decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 5/22-32 din 18.03.2010, i s-a atribuit în proprietate un sector de teren cu o suprafaţă totală de 0,0204 ha, care a fost înregistrat în Registrul cadastral cu nr.0100421184. Primind în natură liniile roşii şi limitele lotului de pămînt, a propus vecinului Vasile Zaporojan să construiască în comun acord un gard decorativ, care ar asigura casele particulare cu condiţiile necesare de trai, conform cerinţelor tehnice şi estetice, însă necătînd la solicitările sale repetate, Vasile Zaporojan a ignorat propunerile.

Din contra, încălcînd prevederile legislaţiei şi actelor normative în vigoare, acesta samovolnic, în mod abuziv şi fară acordul ei, a construit un gard din beton pe o porţiune de pămînt propriu, care zilnic o incomodează, întrucît la temperaturi înalte şi joase, schimbările climaterice negativ influenţează asupra condiţiilor de trai şi sănătăţii membrilor familiei sale. Construcţia acestui gard din beton de către Vasile Zaporojan a fost efectuată fară a dispune de drepturile legale cum ar fi de coordonare a liniilor roşii, a punctelor reţelei geodezice de stat din teren indicate în planul geometric, fapt confirmat cu nesuprapunerea hotarelor şi perimetrului gardului din beton cu liniile roşii în natură.

Prin această acţiune abuzivă Vasile Zaporojan a încălcat drepturile ei ocrotite de art. 13 Cod funciar şi actele normative în vigoare, care prevăd că înainte de a instala/construi gardul din beton, pîrîtul a fost obligat să stabilească în natură limitele hotarului lotului de pămînt transmis în folosinţă; să efectueze ridicări topografice de control şi transmitere în natură a hotarelor propriu zise; să dispună de bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din teren, precum şi de învoirea sa ca vecină. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013, acţiunea intentată de Matus Liubovi a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea hotărîrii instanţa de fond a invocat prevederile art. 315, 316 alin. (1) şi (2), 377, 389 alin. (1) şi 390 alin. (1) CC, constatînd că gardul litigios a fost construit în 2006, iar de atunci pînă la mmentul adresării în judecată, reclamanta nu a obiectat referitor la nerespectarea limitelor şi legalitatea construcţiei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Matus Liubovi a declarat apel împotriva acesteia, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral acţiunea înaintată. În motivarea cererii de apel, Matus Liubovi a invocat că hotărîrea primei instanţe este neîntemeiată şi emisă cu aplicarea incorectă a normelor de drept material şi procesual.

La fel, apelanta a invocat că vecinul său Zaporojan Vasile samovolnic, fără consimţămîntul ei, fără autorizaţie de construire, pe lotul de pămînt care aparţine cu drept de proprietate apelantei, nerespectînd linia de hotar, a instalat un gard de beton armat cu o înălţime de 1,5 m prin care i s-a încălcat drepturile proprietarului vecin şi dreptul de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Matus Liubovi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 10 decembrie 2013, Matus Liubovi a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În argumentarea recursului recurenta a invocat că instanţele nu s-au expus nici într-un fel asupra probelor prezentate de dînsa Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele nu s-au expus nici într-un fel asupra probelor prezentate de dînsa.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Matus Liubovi, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Matus Liubovi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Matus Liubovi, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Matus Liubovi împotriva lui Zaporojan Vasile privind înlăturarea obstacolelor şi demolarea construcţiei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3