2ra-3301/14 — Înlăturarea obstacolelor prin demolarea construcţiei

prima instanţă – I. Rabei dosarul nr. 2ra-3301/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Liudmila Prozorovschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Prozorovschi împotriva lui Veaceslav Zamurdac şi Iurii Zamurdac cu privire la înlăturarea obstacolelor prin demolarea construcţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Liudmila Prozorovschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 08 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 decembrie 2013, Liudmila Prozorovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Zamurdac şi Iurii Zamurdac cu privire la înlăturarea obstacolelor prin demolarea construcţiei.

În motivarea acţiunii a indicat că ei îi aparţine cu drept de proprietate privată terenul de pământ cu suprafaţa de 0,0639 ha din str. Nucarilor, 29, r-nul Rîşcani. Invocă că pârâţii fără careva permisiuni şi autorizaţii au construit pe teritoriul ei un gard capital, umbrar şi şură - construcţii neautorizate, care încalcă absolut toate regulile de construcţie şi drepturile lor de convieţuire. Menţionează că s-a adresat către organele competente şi de fapt a fost stabilit că acestea sunt construirii fără autorizaţie, din care motiv în privinţa pârâtului a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei administrative. Afirmă că pârâtul le-a îngrădit accesul la drumul public. Îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 379 şi art. 389 Cod civil.

Solicită demolarea construcţiei neautorizate şi anume a gardului capital construit în jurul terenului din str. Nucarilor, 29 or. Rîşcani, a umbrarului ce aparţine lui Veaceslav Zamurdac, a şurei ce aparţine lui Iurii Zamurdac şi a permite accesul, precum şi încasarea de la pârât în beneficiul ei a cheltuielilor ce ţin de adresarea în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 08 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Liudmila Prozorovschi şi menţinută hotărârea primei instanţe. 1 La 26 septembrie 2014 Liudmila Prozorovschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerând că Curtea de Apel Bălţi a interpretat în mod eronat legea, aplicând eronat normele de drept material şi că aprecierea probelor de către Curtea de Apel Bălţi a fost arbitrară, fapt care a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Afirmă că la Curtea de Apel Bălţi i s-a propus să mai prezinte probe, de aceea ea a solicitat puţin timp pentru a prezenta noi probe, însă i s-a refuzat pe motiv că judecătorii trebuiau să plece în concediu, astfel fiindu-i încălcat dreptul de a prezenta noi probe. Susţine că ulterior a obţinut documentul-schemă a terenurilor în litigiu. Indică că în explicaţie denumirea construcţiilor sub nr. 5 şi 8 unde este indicat Vasile Galaşanu (fratele ei) în prezent îi aparţin dânsei, fapt recunoscut şi de Curtea de Apel.

Drumul local public care trece printre nr. 1 şi 2 (terenurile care conform schemei le aparţin intimaţilor) vine direct la punctele 5 şi 8 (terenul cu casa în construcţie care îi aparţin ei). Un alt drum de acces la casa ei nu este. Menţionează că a obţinut şi un document de la Primăria Rîşcani nr. 336 din 17 septembrie 2014, unde este indicat că comisia compusă din reprezentantul primăriei şi arhitectul Alexandru Bodnariuc a fost la faţa locului şi a constatat că Iurie Zamurdac şi Veaceslav Zamurdac acum sunt plecaţi la lucru peste hotarele ţării şi de aceea nu au avut cu cine să vorbească privitor la scoaterea porţii. Consideră că din cele relatate rezultă că poarta există, însă nu este clar din ce cauză se neagă acest fapt.

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Liudmila Prozorovschi este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC. În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

La caz, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost emis şi pronunţat la 26 iunie 2014 cu prezenţa Liudmilei Prozorovschi, fapt ce rezultă din procesul – verbal al şedinţei de judecată (f. d. 77-78). La fel, actele cauzei confirmă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi a Liudmilei Prozorovschi la adresa - str. Nicolae Milescu Spătaru, 66, or. Râşcani, la 15 iulie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 14714 (f. d. 81). Cu toate acestea, Liudmila Prozorovschi a depus cererea de recurs doar la 26 septembrie 2014, prin urmare cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC.

2 Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentei cu referire la faptul că copia deciziei recurate a fost recepţionată de ea numai la data de 19 august 2014, astfel considerând că recursul a fost depus în termen. Aceasta deoarece în speţă este evident că Liudmila Prozorovschi a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională, fapt ce a dus la omiterea nejustificată a termenului de depunere a cererii de recurs, care este unul, de altfel, de decădere.

Or, deşi, după cum a fost menţionat mai sus, copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor, inclusiv şi Liudmilei Prozorovschi pe adresa indicată în cererea de apel, pentru cunoştinţă la data de 15 iulie 2014, aceasta fiind recepţionată de către Veaceslav Zamurdac şi Iurii Zamurdac la 17 iulie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 82, 83), plicul cu copia deciziei adresată Liudmilei Prozorovschi a fost remis instanţei de apel cu menţiunea că la adresa dată adresata nu locuieşte (f. d. 86). Aici, instanţa de recurs va reţine prevederile art. 107 CPC, conform căror dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să comunice instanţei, prin cerere, noua adresă, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea.

În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanţei şi se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte acolo. Prin urmare, având în susţinere prevederile normei enunţate, cât şi jurisprudenţa constată a CEDO (hotărârea din 26 iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei), este cert că Liudmila Prozorovschi a ignorat obligaţia de a urmări desfăşurarea de mai departe a procesului şi de a întreprinde măsurile necesare de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt ce a generat omiterea termenului la depunerea recursului. În această ordine de idei, este evident că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Liudmilei Prozorovschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Liudmila Prozorovschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3