2rac-62/14 — Cu privire la încasarea penalităţii

Dosarul nr.2ra-62/14 prima instanţă: L. Brînza instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenţia Rezerve Materiale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenţia Rezerve Materiale împotriva societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia Rezerve Materiale, c o n s t a t ă La 18 februarie 2013, Agenţia Rezerve Materiale s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea penalităţii în sumă de 6 125 447,12 lei.

În motivarea acţiunii înaintate, Agenţia Rezerve Materiale a indicat că în baza contractului nr. 31 din 12 mai 2009 societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon”, i-au fost eliberate rezervele materiale de stat în cantitate de 2100 tone de grîu alimentar în sumă de 3 360 000 lei cu titlu de împrumut.

Restituirea împrumutului a fost asigurată prin contractul de gaj nr. 41/07 din 25 mai 2009. Totodată termenul de rambursarea a grîului primit a fost stabilit pînă la 15 septembrie 2009. În legătură cu încălcarea obligaţiunilor contractuale de către pîrît, la 30 septembrie 2009 i-a expediat un preaviz, prin care i-a stabilit ultimului termen de restituire a volumului în minus de grîu alimentar pînă la 10 octombrie 2009. Susţine că societatea cu răspundere limitată „Mavarcon” a restituit cu întîrziere în rezerva de stat cantitatea de 2100 tone de grîu alimentar, conform actelor de recepţie şi anume: nr.16 din 01 octombrie 2009 în cantitate de 125.253 tone; nr. 24 din 27 noiembrie 2009 în cantitate de 453.838 tone; nr. 26 din 18 decembrie 2009 - 392.820 tone; nr. 1 din 16 februarie 2010 - 100 tone; nr. 13 din 19 februarie 2010 - 180.603 tone; nr. 1 din 22 martie 2010 - 801.601 tone; nr. 2 din 23 februarie 2010 - 45.885 tone.

1 La 09 noiembrie 2009 şi la 12 ianuarie 2010, în adresa pîrîtului au fost expediate reclamaţii, care au rămas fără satisfacere. Potrivit contractului încheiat nr. 31 din 12 mai 2009 şi de art. 13 al Legii nr. 589 din 22 septembrie 1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare, societatea cu răspundere limitată „Mavarcon” urmează să achite penalitate în mărime de 1 % din costul grîului alimentar nerestituit pentru fiecare zi în primele 20 de zile şi 1,5 % pentru fiecare zi de următoare pînă la momentul onorării integrale a angajamentelor, care constituie conform calcului suma de 61 256 447,12 lei. Cere Agenţia Rezerve Materiale încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” suma de 6 125 447,12 lei cu titlu de penalitate.

Ulterior, reprezentantul Agenţiei Rezerve Materiale, Oleg Potîrniche a înaintat cerere de concretizare a acţiunii solicitînd încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” suma de 6 223 102,96 lei. În motivarea cererii de concretizare a acţiunii Agenţia Rezerve Materiale a invocat că conform art. 13 al Legii privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare nr. 589 din 22 septembrie 1995, pentru temporizarea restituirii bunurilor materiale, eliberate cu titlu de împrumut în rezervele materiale ale statului, percep de la agenţii economici o penalitate de 1 % din costul bunurilor materiale neachitate, nelivrate, livrate (stocate) în minus pentru fiecare zi de întîrziere în primele 20 de zile şi de la 1,5 % pentru fiecare zi următoare, pînă la momentul onorării integrale a angajamentelor.

Sancţiunile pecuniare, prevăzute în prezentul articol, se calculează reieşind din pretenţiile în vigoare ale bunurilor materiale la momentul aplicării sancţiunii şi se acumulează la conturile Agenţiei. Perceperea datoriei şi a penalităţii(amenzii) se efectuează de pe orice cont al debitorului. Mijloacele obţinute ca urmare a perceperii amenzilor şi penalităţilor se folosesc pentru finanţarea cheltuielilor necesare pentru acumularea, completarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului de rezerve materiale ale statului. Or, rezervele materiale de stat sunt un fond special de bunuri materiale constituit în scopul de a interveni operativ pentru asigurarea funcţionării stabilite a economiei naţionale, pentru protecţia populaţiei în situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe, în caz de asediu şi de război, precum şi în scopul acordării de ajutor umanitar.

Iar rezervele cerealiere de stat constituie un fond special de grîu alimentar, menit să asigure securitatea alimentară a ţării şi protecţia populaţiei în situaţiile excepţionale menţionate mai sus. Susţine, Agenţia Rezerve Materiale că pretenţiile înaintate sunt imprescriptibile extinctiv. Cu atît mai mult, debitorul nu a neglijat niciodată datoria existentă în rezultatul temporizării restituirii în rezervele de stat a grîului alimentar. În plus invocă că pe faptul temporizării restituirii grîului alimentar de societatea cu răspundere limitată „Mavarcon” la moment se efectuează urmărirea penală de către Centrul Naţional Anticorupţie pe cazul dat. Cere, Agenţia Rezerve Materiale încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” suma de 6 223 102,96 lei cu titlu de penalitate şi taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 iunie 2013, a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Agenţia Rezerve Materiale şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. La 28 noiembrie 2013, Agenţia Rezerve Materiale a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen în coraport cu data emiterii deciziei de către instanţa de apel. Recurentul, Agenţia Rezerve Materiale în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 14 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa societăţii cu răspundere limitată „Mavarcon” cererea de recurs depusă de Agenţia Rezerve Materiale cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de societatea cu răspundere limitată „Mavarcon” la 14 ianuarie 2014, solicită respingerea recursului. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Colegiul menţionează că Agenţia Rezerve Materiale, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Agenţia Rezerve Materiale, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Agenţia Rezerve Materiale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4