2rac-502/14 — Obligarea restituirii grîului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului acestuia

prima instanță A. Neguriță dosarul nr.2rac-502/14 instanța de apel E. Secrieru A. Parpalac Sv. Leu DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea comercială „Demevit” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției Rezerve Materiale împotriva Societății cu răspundere limitată „Vaner- Lux” şi Societății comerciale „Demevit” societate cu răspundere limitată cu privire la obligarea restituirii grâului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului acestuia şi încasarea penalității, și cererea reconvențională a Societății comerciale „Demevit” societate cu răspundere limitată împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la declararea nulității actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 07 mai 2014, prin care a fost admis apelul Agenției Rezerve Materiale, casată hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 23 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea iniţială a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 24 septembrie 2010,

Agenția Rezerve Materiale a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vaner-Lux” şi SC„Demevit” SRL cu privire la obligarea restituirii grâului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului acestuia şi încasarea penalității.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în baza contractului nr. 14/09ПД din 10 iunie 2009, SRL „Vaner-Lux” şi-a luat angajamentul de a restitui/înlocui Agenţiei Rezerve Materiale cantitatea de 1547 tone de grâu alimentar în termen până la 15 septembrie 2009. Conform pct. 2 al Contractului de mandat nr. 1П/2009 din 10 iunie 2009, SC „Demevit” SRL şi-a luat angajamentul să livreze grâul alimentar în cazul neexecutării de către SRL „Vaner-Lux” a obligațiunilor de restituire/înlocuire a 1547 tone de grâu alimentar (în baza contractului nr. 14/09ПД din 10 iunie 2009). Menţionează că conform Actului de control din 04 noiembrie 2009 a disponibilului și condițiilor de păstrare a produselor cerealiere din rezervele materiale de stat amplasate la SRL „Vaner-Lux”, grupul de lucru a propus finalizarea înlocuirii grâului din rezervele de stat cu grâu alimentar calitativ în termen de până la 31 decembrie 2009. 2 Până în prezent SRL „Vaner-Lux” a restituit doar cantitatea de 800 tone de grâu, fapt confirmat prin actul de recepție nr. 01 din 03 noiembrie 2009. Ulterior, în adresa pârâților a fost expediată reclamația nr. 0106-17 din 14 ianuarie 2010, ce a rezultat doar cu răspuns, dar fără restituirea grâului în rezerva de stat.

Mai indică reclamantul că pentru nerestituirea bunurilor materiale sau restituirii cu întârziere a grâului alimentar împrumutat, pârâții sunt obligați, în mod solidar, să achite penalitatea în mărime de 1% din costul grâului alimentar nerestituit pentru fiecare zi în primele 20 de zile şi 1,5% pentru fiecare zi următoare, până la momentul onorării integrale a angajamentelor care constituie suma de 5848180,06 lei, reieșind din prețul în vigoare pentru o tonă de grâu alimentar (glutenul 18-21 %) de 2700 lei. Solicită reclamantul Agenţia Rezerve Materiale obligarea SRL „Vaner Lux” şi SC „Demevit” SRL, ca debitori solidari, să restituie Agenției Rezerve Materiale cantitatea de 746,894 tone de grâu alimentar în natură sau echivalentul costului cantității de grâu menționat la prețuri comerciale la momentul achitării, precum şi încasarea în mod solidar a penalității în sumă de 5848180,06 lei.

La 18 noiembrie 2010, SC „Demevit” SRL a depus cerere reconvențională împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la declararea nulității actului juridic. În motivarea acţiunii a invocat că prin contractul de fidejusiune din 10 iunie 2009 administratorul SC „Demevit” SRL a angajat societatea cu titlu gratuit a dreptului de creanţă Agenţiei Rezerve Materiale asupra patrimoniului SC „Demevit” SRL în limita obligaţiilor debitorului SC „Vaner –Lux” SRL pe marginea executării contractului de păstrare şi schimb a grâului încheiat cu creditorul Agenţia Rezerve Materiale. Drept creanţă care devine exigibil în caz dacă debitorul SC „Vaner –Lux” SRL nu-şi va executa pe deplin obligaţiunile sale faţă de creditorul Agenţia Rezerve Materiale.

Conform pct.4.1 din contractul din 10 iunie 2009, contractul de fidejusiune este încheiat în corespundere cu hotărârea Consiliului SC „Demevit” SRL din 01 iunie 2009, însă, în realitate o astfel de hotărâre a Societății nu există din cauza că SC „Demevit” SRL nu are constituit un Consiliu al Societății, care ar avea o prerogativă de a adopta astfel de decizii ca cea menționată în pct.4.1 al contractului din 10 iunie 2009. Mai mult, conform art. 49 alin. (1) lit.m) din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, de competența exclusivă a adunării generale a asociaților este adoptarea hotărârilor ce vizează aprobarea în prealabil a încheierii contractelor prin care societatea transmite proprietatea sa sau cedează cu titlu gratuit drepturi unor terți.

De asemenea, mai indică că registrele şi actele SC „Demevit” SRL, ce se referă la adunările generale ale asociaților ei nu conțin careva decizii adoptate cu obiectul aprobării prealabile a încheierii contractului de fidejusiune din 10 iunie 2009 cu Agenţia Rezerve Materiale. Prin urmare, consideră că fostul administrator al SC „Demevit” SRL a încheiat la 10 iunie 2009 un act juridic cu Agenţia Rezerve Materiale în lipsa unui acord prealabil al adunării generale a asociaților SC „Demevit” SRL, acord prealabil 3 care este prevăzut de art. 49 alin. (1) lit.m) din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată. Solicită SC „Demevit” SRL declararea nulității contractului de fidejusiune nr. 1П/2009 din 10 iunie 2009, încheiat între SC „Demevit” SRL şi Agenţia Rezerve Materiale a Guvernului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 23 decembrie 2013 acțiunea iniţială a fost admisă parțial și a fost obligată SRL „Vaner-Lux” să restituie Agenţiei Rezerve Materiale cantitatea de grâul alimentar de 746,894 tone în natură, sau echivalentul costului cantității de 746,894 tone de grâu la prețul comercial existent la momentul achitării. A fost încasat de la SRL „Vaner-Lux” în beneficiul Agenţiei Rezerve Materiale penalitatea în sumă de 5848180,06 lei. A fost admisă acţiunea reconvențională a SC „Demevit” SRL şi a fost recunoscut nul contractul de fidejusiune nr. 1П/2009 din 10 iunie 2009 încheiat între SC „Demevit” SRL şi Agenţia Rezerve Materiale. A fost respinsă ca cererea Agenţiei Rezerve Materiale împotriva SC „Demevit” SRL cu privire la obligarea restituirii grâului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului cantității de grâu și încasarea penalității în mărime de 5848180,06 lei.

A fost încasat de la SRL „Vaner-Lux” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 50000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 07 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Agenţia Rezerve Materiale, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care SRL „Vaner-Lux” şi SC „Demevit” SRL au fost obligate în mod solidar să restituie Agenției Rezerve Materiale grâul alimentar în cantitatea de 746,894 tone în natură sau încasarea echivalentului costului cantității de grâu alimentar la prețul comercial existent la momentul achitării. În rest cerința cu privire la încasarea în mod solidar a penalității în mărime de 5848180,06 lei a fost respinsă. A fost respinsă acţiunea reconvențională a SC „Demevit” SRL împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la declararea nulității actului juridic.

A fost încasat de la SRL „Vaner-Lux” şi SC„Demevit” SRL a câte 43750 lei fiecare, ceea ce constituie cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat de a căror plată la depunerea cererii de chemare în judecată și a cererii de apel reclamantul a fost scutit, în sumă totală de 87500 lei. La 29 iulie 2014, SC „Demevit” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o consideră întemeiată şi legală. Recurentul SC„Demevit”SRL, în motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și nefondată, emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor de drept procedural.

Susține că nu este de acord cu decizia instanței de apel în partea imputării obligației SC „Demevit” SRL de a restitui bunul în natură și achitarea taxei de stat. Afirmă că instanța de apel a admis o subrogare fără temei legal a organelor de conducere și decizionale prevăzute de lege pentru cazul societăților cu răspundere limitată. Instanța de apel a considerat suficient pentru a impune obligația de restituire a 746,894 tone de grâu alimentar faptul că contractul de fidejusiune nr.1П/2009 din 10 iunie 2009, încheiat între SC „Demevit” SRL şi Agenţia Rezerve 4 Materiale a Guvernului RM este semnat doar de organul executiv – administratorul SC „Demevit” SRL, lăsând după cum reține instanța de apel inexplicabilă circumstanța potrivit cărei deși nu se neagă faptul că organul executiv a semnat acest contract, totuși acest contract se contestă pe motiv de ilegalitate.

Consideră că astfel, instanța de apel a admis o eroare de drept material, ne aplicând norma de drept material corespunzătoare, înlocuind capacitatea de exercițiu exclusivă a organului suprem de conducere – adunarea generală a asociaților, cu delegarea acestei capacități în partea deciderii încheierii de contracte cu titlu gratuit organului executiv – administratorului SC „Demevit” SRL.

Susține că instanța de apel nu a făcut diferență că SC „Demevit” SRL, prin acțiunea reconvențională, a contestat direct legalitatea deciziei organului său suprem de conducere, de unde indirect pe calea consecinței contestă și valabilitatea contractului de fidejusiune nr. 1П/2009 din 10 iunie 2009. În aceste împrejurări, instanța nu a aplicat normele de drept material prevăzute de art. art. 49 alin. (1) lit. m), 58 alin. (1) pct. 2 lit. d) Legea nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 și consecvent dispozițiile de drept material prevăzute de art. art. 207, 216, 217 alin. (1), 221, 667 alin. (1) Cod civil.

Mai invocă că instanța de apel a acordat neîntemeiat avantaje de drept material unei autorități a statului, aplicând unele norme de drept civil cu caracter general care nu au tangență cu circumstanțele din speță și care nu trebuiau aplicate, și anume, dispozițiile art. art. 572, 530-533 Codul civil, fapt prin care a favorizat material la caz fără un just temei legal partea civilă – statul, în detrimentul intereselor lucrative a persoanei juridice private SC „Demevit” SRL. La 25 septembrie 2014, Agenţia Rezerve Materiale a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel, pe care o consideră întemeiată şi legală. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 27 mai 2014, Curtea de Apel Bender a expediat părţilor copia deciziei din 07 mai 2014, însă ţinînd cont de faptul că la actele pricinii lipsesc probe referitor la data recepţionării deciziei contestate, instanţa de recurs consideră că recursul depus de către SC „Demevit” SRL la 29 iulie 2014 este depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 01 octombrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. 5 Din actele pricinii s-a stabili că Agenţia Rezerve Materiale s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vaner-Lux” şi SC „Demevit” SRL prin care a solicitat obligarea restituirii grîului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului cantităţii de grîu la preţul comercial existent la momentul achitării şi încasarea penalităţii, în mod solidar de la ambii pîrîţi în sumă de 5848180,06 lei drept urmare a neexecutării obligaţiunilor contractuale.

Ulterior, SC „Demevit” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva Agenţiei Rezerve Materiale prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de fidejusiune nr. 1/P2009 încheiat cu Agenţia Rezerve Materiale. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în fond a admis parţial acţiunea iniţială a Agenţiei Rezerve Materiale obligînd SRL „Vaner-Lux” să restituie Agenţiei Rezerve Materiale cantitatea de grîu alimentar de 746,894 tone în natură, sau echivalentul costului cantităţii de 746894 tone de grîu la preţul comercial existent la momentul achitării, s-a încasat de la SRL „Vaner-Lux” în beneficiul Agenţiei Rezerve Materiale penalitatea în mărime de 5848180,06 lei. De asemenea prima instanţă a admis şi acţiunea reconvenţională a SC „Demevit” SRL şi a fost recunoscut nul contractul de fidejusiune nr. 1P/2009 sin 10 iunie 2009, încheiat între SC „Demevit” SRL şi Agenţia Rezerve Materiale, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de apel examinând pricina în ordine de apel a casat hotărîrea primei instanţe ca neîntemeiată concluzionînd că drept întemeiată acţiunea Agenţiei Rezerve Materiale cu obligarea în mod solidar pîrîţii să-i restituie în natură grîul în cantitate de 746,849 tone, sau în lipsa acestuia preţul de cost comercial al acestuia la momentul achitării încasarea în mod solidar , iar pretenţia cu privire la încasarea penalităţii a respins-o ca fiind tardivă. Acţiunea reconvenţională a considerat-o neîntemeiată respingînd-o ca fiind neîntemeiată. Recurentul SC „Demevit” SRL a contestat decizia instanţei de apel în partea admiterii acţiunii iniţiale şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale.

Colegiul civil, comercial şi de comercial administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinînd recursul consideră drept temeinică şi legală concluzia instanţei de apel. Astfel, în cadrul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că conform contractului cu nr. 14/09 PD din 10 iunie 2009, întocmit între Agenţia Rezerve Materiale şi SRL „Vaner-Lux” ultima şi-a luat angajamentul de a restitui/înlocui reclamantului cantitatea de 1547 tone de grîu alimentar în termen de pînă la 15 septembrie 2009, fapt confirmat prin contractul anexat la dosar, precum şi prin Actul nr. 14/09 PD din 15 iunie 2009 (f.d.4,5,6, vol. I). Acest fapt a fost recunoscut în cadrul şedinţelor de judecată de reprezentantul SRL „Vaner-Lux” Babin D. şi de către reprezentantul SC „Demevit” SRL, ultimii recunoscînd cerinţa Agenţiei Rezerve Materiale cu privire la restituirea cantităţii de grîu alimentar de 746,894 tone.

S-a stabilit că conform p.2.3 al Contractului susmenţionat, termenul restituirii griului alimentar de 1547 tone a fost stabilit pînă la 15 septembrie 2009, ulterior prelungit pînă la 31 decembrie 2009, fapt confirmat prin Actul de control din 04 noiembrie 2009 (f.d.9-10 vol. I). 6 Conform p.2 al Contractului de mandat nr. 1 P/2009 din 10 iunie 2009, SC „Demevit” SRL şi-a luat angajamentul să livreze grîul alimentar, în cazul neexecutării de către SRL „Vaner-Lux” a obligaţiunilor de restituire/înlocuire a 1547 tone de grîu alimentar, fapt recunoscut prin semnătură de către Mereuţă Vasile directorul SC „Demevit” SRL.

S-a mai stabilit că potrivit Actului de control din 04 noiembrie 2009, SRL „Vaner-Lux” urma să finalizeze înlocuirea griului din rezervele de stat cu grîu alimentar calitativ pînă la data de 31 decembrie 2009, însă pînă în prezent SRL „Vaner-Lux” a restituit doar cantitatea de 800 tone de grîu, avînd o datorie de 747 tone de grîu, iar la reclamaţia din 14 ianuarie 2010 ambii reclamaţi nu au răspuns. Conform art. 1, 2 al Legii privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare nr. 589 - XIII din 22 septembrie 1995 se menţionează expres că rezervele materiale de stat sunt un fond de bunuri materiale, constituit în scopul de a interveni operativ pentru asigurarea funcţionării stabile a economiei naţionale, pentru protecţia populaţiei în situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, accidente industriale, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe, în caz de asediu şi de război, precum şi în scopul acordării de ajutor umanitar.

Rezervele de mobilizare sunt un fond special de bunuri materiale, ce se creează la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii conform sarcinilor de mobilizare, stabilite şi aprobate ministerelor şi autorităţilor administrative centrale de către Guvern, în baza propunerilor elaborate de Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerului Apărării, de comun acord cu Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, alte Ministere şi autorităţi administrative centrale interesate. Iar, conform art. 9 pct. 3 lit. d) al Legii enunţate, Agenţia este autorizată să asigure, în bază de contract, recepţionarea, depozitarea şi păstrarea bunurilor, inclusiv a celor confiscate, pentru completarea ulterioară a rezervelor materiale de stat, în modul stabilit de Guvern.

Conform art. 568 Codul civil, dacă preluarea datoriei a fost convenită între terţ şi debitor printr-un acord, acesta produce efecte doar cu acceptare din partea creditorului.

Astfel, potrivit contractului nr. 14/09 PD privind preluarea datoriei debitorului iniţial Agenţia de Rezerve Materiale de către noul debitor SRL „Vaner – Lux” acesta s-a obligat în a păstra şi a schimba 1547 tone de grîu alimentar, care aparţine creditorului, într-u executarea obligaţiunii menţionate pînă la data de 15 septembrie 2009, potrivit actului de control a disponibilului şi condiţiilor de păstrare a produselor cerealiere din rezervele materiale de stat amplasate la SRL „Vaner Lux” din 04 noiembrie 2009, grupul de lucru a propus finalizarea înlocuirii grîului din rezervele de stat cu grîu alimentar calitativ pînă la data de 31 decembrie 2009. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a aplicat prevederile art. 568 Codul civil, deoarece la caz contractul este încheiat între debitor şi un terţ cu următoarea paletă de operaţiuni şi anume - subrogaţia consimţită de debitor şi novaţia prin schimbare de debitor.

Totodată, conform art. 569 Codul civil, preluarea datoriei trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut datoria. De asemenea actele pricinii denotă faptul că la 10 iunie 2009 între Agenţia Rezervelor Materiale şi SC„Demevit” SRL a fost încheiat contractul de garanţie 7 (fidejusiune) nr. 1P/2009 prin care ultima în persoana directorului Mereuţă Vasile şi-a asumat obligaţiunea de garant pentru executarea din partea SRL ,,Vaner-Lux” a obligaţiunilor contractuale faţă de Agenţia Rezerve Materiale privind păstrarea şi schimbarea a 1524 tone de grîu alimentar, asumându-şi obligaţiunile de a răspunde în faţa creditorului pentru neexecutarea obligaţiunilor debitorului, cît şi restituirii creditorului a cheltuielilor şi pierderilor care reiese în caz de neexecutare de către SRL ,,Vaner-Lux” a obligaţiunilor privind schimbarea grîului alimentar.

Conform art. 572 alin. (2) Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 603 alin. (1) Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătore sau tardivă. Art. 530 Codul civil prevede că dacă doi sau mai mulţi debitori datorează o prestaţie în aşa fel încît fiecare este dator să efectueze întreaga prestaţie, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sunt legal citaţi.

Conform art. 531 Codul civil, o obligaţie solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă. Conform art. 533 Codul civil, creditorul poate pretinde executarea obligaţiei, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte sau în întregime. Pînă la executarea întregii prestaţii rămîn obligaţi toţi debitorii. Astfel, în cazul din speţă temeinic şi legal instanţa de apel a stabilit că debitorii SRL „Vaner- Lux” şi SC „Demevit” SRL urmează să răspundă solidar faţă de creditorul Agenţia Rezerve Materiale. În consecinţă, prin prisma normelor legale enunţate soluţia instanţei de apel cu privire la admitere parţială acţiunii iniţiale şi obligarea în mod solidar a copîrîţilor să-i restituie intimatului-reclamant în natură grîul în cantitate de 746,894 tone, sau în lipsa acestuia preţul de cost comercial al acestuia la momentul achitării este întemeiată şi legală.

Totodată, instanţa de apel just a respins acţiunea reconvenţională înaintată de către SC „Demevit” SRL privind declararea nulă a contractul de fidejusiune nr. 1P/2009, încheiat între aceasta şi Agenţia Rezerve Materiale ca fiind neîntemeiată reieşind din următoarele. După cum rezultă din actele pricinii este cert stabilit faptul că în asigurarea îndeplinirii angajamentelor contractuale a fost prezentat contractul de fidejusiune nr. 1P/2009 din 10 iunie 2009, prin care SC „Demevit” SRL în persoana administratorului V. Mereuţă, împuternicit de fondatorii societăţii prin decizia confirmată prin procesul-verbal din 01 iunie 2009. Prin această decizie recurentul şi- a luat angajamentul să livreze grîul alimentar în cazul neexecutării de către SRL „Vaner-Lux” a obligaţiilor de restituire a 1547 tone grîu.

Astfel, la momentul semnării contractului de fidejusiune, Vasile Mereuţă fiind director şi cofondator al societăţii cu 50% cota de participare, fapt confirmat prin extrasul de la Camera Înregistrării de Stat nr. 56 din 15 noiembrie 2010. 8 Mai mult, prin scrisoarea SRL „Vaner-Lux” şi SC „Demevit” SRL adresată Agenţiei Rezerve Materiale ambele societăţi confirmă faptul existenţei datoriei şi angajamentelor enunţate. De asemenea legalitatea contractului de fidejusiune se mai confirmă şi prin faptul că decizia fondatorilor SRL „Demevit” din 01 iunie 2009 privind luarea angajamentelor de restituire/înlocuire a 1547 tone grîu alimentar în caz de neexecutare de către SRL „Vaner-Lux” nu a fost contestată dar din contra a fost recunoscută de reprezentantul SRL „Demevit” în cadrul judecării pricinii.

În conformitate cu art. 158 alin. (4) CPC, raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe. Aşadar, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel a dat o apreciere corectă Raportul de expertiză grafologică nr. 1617 din 17 septembrie 2013 prin care se concluzionează că semnătura de la numele lui Mereuţă Vasile din procesul verbal al adunării generale a coproprietarilor SRL „Demevit” nr. 1006608002959 din 01 iunie 2009, cusut pe 2 file, plasată în stînga de cuvintele ,,Mereuţă Vasile”, nu a fost executată probabil de către însuşii Mereuţă Vasile dar a fost executată probabil de către o altă persoană (f.d. 139-140).

Deci, instanţa de apel corect a reţinut că a fost supusă expertizării nu semnătura de pe contract, care de fapt a şi fost recunoscută de către însuşii reprezentantul SC „Demevit” SRL, ca fiind executată anume de directorul SC „Demevit” SRL Mereuţă Vasile, ci semnătura de pe procesul-verbal al adunării generale a coproprietarilor SRL „Demevit” nr. 1006608002959 din 01 iunie 2009, însă concluzia expertului nu este una categorică ci poartă calificativul de „probabil”. La caz, se constată ca fiind inexplicabilă circumstanţa admisă din partea directorului SC „Demevit” SRL de semnare şi recunoaştere spre semnare a contractului cu nr. 1P /2009 din 10 iunie 2009 ca tocmai peste un an de zile de la data de 18 noiembrie 2010 să se invoce ilegalitatea actului juridic, prin dezacordul cu procesul-verbal care a stat la baza semnării acestuia.

Instanţa de recurs reţine că deoarece raportul de expertiză în sine nu are o forţă probantă prestabilită şi nu are prioritate faţă de alte probe din dosar, dar se apreciază în cumul cu alte probe în ansamblul şi interconexiunea lor, astfel criticile recurentului în acest sens sunt neîntemeiate. Analizînd întregul material probator administrat în cauză prin prisma normelor de drept material enunţate şi a criticilor invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale întemeiată şi legală, iar argumentele recursului declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, soluţia dată de instanţa de apel este legală şi întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat în conformitate cu art. 130 CPC, cu atît mai mult că argumentele date au servit obiect de discuţii şi în instanţa de apel. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al 9 Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea comercială „Demevit” societate cu răspundere limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 07 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției Rezerve Materiale împotriva Societății cu răspundere limitată „Vaner-Lux” şi Societății comerciale „Demevit” societate cu răspundere limitată cu privire la obligarea restituirii grâului alimentar în natură sau încasarea echivalentului costului acestuia şi încasarea penalității, și cererea reconvențională a Societății comerciale „Demevit” societate cu răspundere limitată împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la declararea nulității actului juridic.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi