ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 30.11.2022

2rac-43/22 — încasarea sumei

HOTĂRÂRE

30.11.2022

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: încasarea sumei
Temei legal: legalitatea şi temeinicia hotărârii, problemele soluţionate la deliberarea hotărârii, limitele judecării apelului

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

2rac-43/22 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-43/22

2-20040467-01-2rac-25022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

DECIZIE

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Agenția Rezerve Materiale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Servivet”, în procedura de faliment împotriva Agenției Rezerve

Materiale, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Financial

Investment Group” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Agenția Rezerve Materiale, a fost casată hotărârea din

16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă,

constată:

La data de 26 martie 2020 SRL „Servivet”, în procedura de faliment a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la

încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 09 august 2016, în scopul

executării documentului executoriu nr. 2i-298-01/16, de către executorul judecătoresc

Alexandru Tcacenco au fost transmise SRL „Servivet” bunurile imobile aflate în mun.

Chișinău, str. Uzinelor, 2, inclusiv elevatoarele în care se aflau la păstrare bunurile

(grâu) depozitate de Agenția Rezerve Materiale, iar ca urmare a acestor acțiuni,

conducerea SRL „Servivet” a înaintat somații către toți agenții economici, care

dispuneau la acel moment de careva relații contractuale cu proprietarul anterior SRL

„Financial Investment Group”, cu privire la încheierea contractelor cu noul proprietar,

în vederea colaborării în continuare.

A menționat că la 09 august 2016, Agenția Rezerve Materiale dispunea la

păstrare în cadrul elevatorului nr. 1 de pe str. Uzinelor, 2, administrat de SRL

„Servivet”, grâu alimentar în cantitate de aproximativ 3553 de tone.

A susținut că prin somația din 23 noiembrie 2016 cu nr. de intrare 1513, expediată

pârâtei, conducerea SRL „Servivet” a informat despre preluarea dreptului de posesie

asupra bunurilor imobile, în care se afla la păstrare cantitatea de grâu menționată și a

solicitat încheierea unui contract de depozitare a grânelor cu Agenția Rezerve Materiale

pentru colaborare în continuare, însă, la somație nu a fost primit răspuns.

Reclamantul a afirmat că, conform art. 307 alin. (1) din Codul civil, SRL

„Servivet” a avut și are statut de posesor legitim al bunurilor în cauză, iar conform art.

315 din Codul civil (în vigoare la data evenimentelor), proprietarul are drept de

posesiune, folosință și dispoziție asupra bunului.

A notat că la 31 decembrie 2016, Agenția Rezerve Materiale a încheiat cu SRL

„Financial Investment Group” contract de păstrare a grâului, fără a ține cont de faptul

că posesia asupra bunurilor imobile (în care se afla la păstrare cantitatea de grâu

menționată) se afla la SRL „Servivet”. Păstrarea grâului a fost efectuată de către SRL

„Servivet”, cu suportarea cheltuielilor de pază, deservire (uscare, procesare, etc.),

energie electrică, gaze naturale, etc.

A relevat că prin somația din 28 februarie 2017, Agenția Rezerve Materiale a fost

înștiințată despre existența datoriei în sumă de 277 134 de lei, acumulată pe perioada

01 decembrie 2016 – 01 martie 2017, reieșind din următoarea formulă de calcul: 26 de

lei pentru păstrarea 1 tonă de grâu pe lună x 3553 tone x 3 luni = 277 134 de lei și a fost

solicitată achitarea datoriei existente și repetat încheierea unui contract pentru evitarea

situațiilor de conflict. Totodată, i-a fost comunicat faptul că neglijarea preavizelor și

lipsa unui contract încheiat cu SRL „Servivet”, care posedă legal bunurile din str.

Uzinelor, 2, impune proprietarul bunurilor să inițieze procedurile legale de apărare a

drepturilor și repararea prejudiciilor materiale cauzate în urma cheltuielilor pentru

electricitate, pază, salubritate, gaze naturale în vederea păstrării corespunzătoare a

grâului alimentar în cantitate de 3553 de tone, depozitate în elevatorul nr. 1 din mun.

Chișinău, str. Uzinelor, 2.

A invocat că, deși au fost acordate mai multe termene pentru încheierea

contractului între SRL „Servivet” și Agenția Rezerve Materiale, totuși, ultima a refuzat

și a neglijat aceste adresări, nu a ridicat și nu a întreprins măsuri în vederea ameliorării

situației create cu privire la grâul depozitat în spațiile administrate de SRL „Servivet”.

A specificat că, deși Agenția Rezerve Materiale a invocat faptul că SRL

„Financial Investment Group” este proprietarul și posesorul bunurilor imobile

menționate, totuși, nu a probat deținerea posesiei de către SRL „Financial Investment

Group”.

Reclamanta a relatat că Agenția Rezerve Materiale a invocat că procesul-verbal

din 09 august 2016 a fost anulat și nu produce efecte juridice, însă, a ignorat să declare

că posesia asupra bunurilor imobile menționate s-a păstrat și a rămas la SRL „Servivet”,

deoarece nu a fost întoarsă executarea, iar ulterior actele de proprietate ale SRL

„Financial Investment Group” au fost desființate.

SRL „Servivet”, în procedura de faliment a mai invocat că prin hotărârea din 25

iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menținută prin decizia din

04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost constatată rezolvirea contractului

de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL

„Financial Investment Group” în privința bunurilor imobile situate în mun. Chișinău,

str. Uzinelor, 2, cu nr. cadastrale XXXXX.

A menționat că în perioada 09 august 2016 - 12 aprilie 2017 a asigurat păstrarea

grâului, suportând cheltuieli semnificative, care urmează a fi achitate de către pârâtă.

Astfel, Agenția Rezerve Materiale urmează să achite plățile pentru păstrarea grâului

începând cu 23 noiembrie 2016, când a fost informată despre trecerea posesiei la SRL

„Servivet”.

Reclamanta a afirmat că, a solicitat achitarea de către Agenția Rezerve Materiale

a sumei de 26 de lei pe lună pentru o tonă, plată care acoperea toate cheltuielile și care

a fost similară sau chiar mai mică decât cea care a fost acceptată de către Agenția

Rezerve Materiale în relațiile cu SRL „Financial Investment Group” pentru aceeași

perioadă. Prin urmare, reieșind din cantitatea păstrată de 3553 de tone, pentru o lună

suma constituie 92 378 de lei sau 3079,26 de lei pe zi, iar în perioada 24 noiembrie

2016 – 12 aprilie 2017, pentru păstrare zilnică a grâului, suma constituie 431 096,40 de

lei (3079,26 de lei x 140 de zile).

A solicitat încasarea din contul pârâtei a sumei de 431 096,40 de lei, cu titlu de

plată pentru păstrarea grâului în perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017.

Prin încheierea protocolară din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost atrasă în proces SRL „Financial Investment Group” în calitate de

intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea depusă de SRL „Servivet”, în procedura de faliment și a fost încasată

din contul Agenției Rezerve Materiale în beneficiul SRL „Servivet” plata pentru

păstrarea grâului în perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017 în sumă de

431 096,40 de lei.

La 16 martie 2021 Agenția Rezerve Materiale a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Agenția Rezerve Materiale, a fost casată din alte motive hotărârea primei

instanțe și a fost emisă o hotărâre nouă, prin care a fost admisă acțiunea și a fost încasată

din contul Agenției Rezerve Materiale în beneficiul SRL „Servivet” plata pentru

păstrarea grâului în perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017 în sumă de

431 096,40 de lei.

La 11 februarie 2022 Agenția Rezerve Materiale a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt ilegale, deoarece instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia

aplicată și au interpretat eronat legea, precum și au apreciat arbitrar probele.

A menționat că instanțele judecătorești nu au luat în considerare faptul că doar

între Agenție și SRL „Financial Investment Group” a fost încheiat contractul privind

acordarea serviciilor de păstrare a grâului alimentar din 31 decembrie 2015, cu termen

de executare a clauzelor contractuale valabil până la 31 decembrie 2016, la elevatorul

nr. 1 din str. Uzinelor, 2, care aparținea cu drept de proprietate SRL „Financial

Investment Group”, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2635 din 25 aprilie

2014, autentificat notarial și înregistrat la OCT Chișinău.

Agenția Rezerve Materiale a susținut că instanțele judecătorești nu au dat

apreciere faptului că prin decizia din 22 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție,

au fost casate decizia din 11 iulie 2016 și încheierea din 12 iulie 2016 ale Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 2635 din

25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”

privind înstrăinarea bunurilor imobile amplasate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2,

restituirea bunurilor în posesia și folosința acesteia, cu aducerea părților în poziția

inițială și a fost restituită cauza spre rejudecare.

A afirmat că prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central, a fost admisă cererea depusă de SRL „Financial Investment Group” și a fost

declarat nul procesul-verbal al executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco de

transmitere a bunurilor din 09 august 2016, iar conform art. 331 din Codul civil, actul

juridic nul se consideră cu efect retroactiv, adică nu a produs nici un efect juridic din

momentul încheierii.

Agenția Rezerve Materiale a relevat că prin hotărârea din 28 decembrie 2016 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Servivet”

împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2365 din 245 aprilie 2014, încheiat între SRL

„Servivet” și SRL „Financial Investment Group”. În acest caz, intrarea în posesia

bunurilor imobile din mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2 de către SRL „Servivet” a fost

una ilegală și fără temei juridic.

A notat că potrivit informației eliberate de Agenția Servicii Publice cu nr.

01/4536 din 27 iulie 2018, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, pe numele

SRL „Financial Investment Grup” a fost înregistrat cu drept de proprietate, folosință,

inclusiv bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, elevatorul unde era păstrat grâul

alimentar al Agenției Rezerve Materiale. Astfel, Agenția nu a avut temei legal să

încheie contract de acordare a serviciilor de păstrare cu SRL „Servivet” la momentul

dat, dar a încheiat cu SRL „Financial Investment Group”, proprietar de drept și nu cu

SRL „Servivet”, care a obținut dreptul de posesie și folosință ca urmare a unei hotărâri

care ulterior a fost casată.

A declarat că prin hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, menținută prin decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

constatată rezolvirea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2635 din 25 aprilie 2014,

încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”. În cazul dat,

conform art. 931 alin. (1) din Codul civil, SRL „Servivet” urma să se adreseze cu o

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Financial Investment Group” și nu

împotriva Agenției.

A invocat că, capătul de cerere ce ține de recunoașterea nulității actului juridic

(contractul de vânzare-cumpărare nr. 2635 din 25 aprilie 2014) încheiat între SRL

„Servivet” și SRL „Financial Investment Group” se află pe rolul Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, o hotărâre în acest sens nu există.

Recurenta a mai invocat că, instanțele judecătorești nu au lat în considerare nici

faptul că pentru perioada, pe care o solicită intimatul, de la 23 noiembrie 2016 până la

12 aprilie 2017, a executat integral prevederile contractuale și a achitat pentru serviciile

de păstrare SRL „Financial Investment Group”, fapt confirmat prin facturile fiscale

recepționate de către intervenientul accesoriu, precum și dispozițiile de plată executate,

anexate la dosar (pentru lunile noiembrie 2016, decembrie 2016, ianuarie 2017,

februarie 2017, martie 207 și aprilie 2017).

A menționat că între Agenție și SRL „Servivet” nu a fost încheiat niciun contract,

astfel, neexistând nici o obligație și respectiv, nu este prezentă răspunderea delictuală.

Agenția nu și-a exprimat acordul în vederea transmiterii bunului spre depozitare unui

terț sau modificării condițiilor contractuale de depozitare. În așa mod, nu putea fi în

calitate de pârât și respectiv, de la aceasta nu putea fi încasată repetat plata pentru

păstrarea acelorași bunuri, pentru perioada de păstrare a acelorași bunuri, pentru care

deja au fost achitate plățile prevăzute în contract.

A afirmat că instanțele judecătorești au reținut doar cele invocate de către

intimată, iar emiterea hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru privind încasarea repetată a plăților pentru serviciile de păstrare a grâului

alimentar de la Agenția Rezerve Materiale, menținută prin decizia din 21 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, este o tentativă de îmbogățire fără justă cauză, care are

în final prejudicierea bugetului statului și limitarea Agenției în achiziționarea și

completarea rezervei în vederea asigurării funcționării stabilite a economiei și

populației, inclusiv în perioada declarată stare de alertă în sectorul energetic.

A declarat că în instanța de apel, reprezentantul intimatei a recunoscut faptul că

Agenția și-a executat obligațiunile contractuale față de SRL „Financial Investment

Group”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentei copia deciziei contestate la 06 decembrie 2021 (f.d. 45, volumul II), însă,

lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia. În cererea de recurs, Agenția Rezerve

Materiale a indicat că a recepționat decizia la 15 decembrie 2021.

Astfel, recursul, declarat la 11 februarie 2022, este în termen.

Prin referințele depuse la 06 aprilie 2022, 29 iunie 2022 și 10 octombrie 2022

SRL „Servivet”, în procedura de faliment, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu, a

solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 06 aprilie 2022 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele cauzei în raport cu recursul declarat și obiecțiile expuse în

referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că la 31 decembrie 2015,

Agenția Rezerve Materiale a încheiat cu SRL „Financial Investment Grup” contractul

privind acordarea serviciilor de păstrare a grâului alimentar, cu termen de executare a

clauzelor contractuale până la 31 decembrie 2016, la elevatorul nr. 1 din str.

Uzinelor, 2.

La 09 august 2016, ora 07:20, executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco a

întocmit procesul-verbal de transmitere a bunurilor în scopul executării documentului

executoriu nr. 2i-298-1/16 din 11 iulie 2016 emis de Curtea de Apel Chișinău privind

obligarea SRL „Financial Investment Grup” să restituie bunurile către SRL „Servivet”,

situate în mun. Chișinău str. Uzinelor, 2 cu numerele cadastrale XXXXX; de la

XXXXX până la XXXXX inclusiv, XXXXX; de la XXXXX până la XXXXX inclusiv,

XXXXX.

Prin somația nr. 51 din 23 noiembrie 2016, administratorul procedurii de

insolvabilitate a SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi a comunicat Agenției Rezerve

Materiale despre procesul-verbal de transmitere a bunurilor din 09 august 2016 întocmit

de executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco și înregistrarea în Registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate al SRL „Servivet” asupra bunurilor imobile situate în

mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2, angajații căreia vor asigura paza, deservirea și

întreținerea elevatoarelor. Urmare a celor relatate, pentru asigurarea integrității mărfii

Agenției Rezerve Materiale, SRL „Servivet” a solicitat în termen scurt, dar nu mai mult

de 5 zile, încheierea unui contract cu transmiterea prin act de predare-primire spre

păstrare a cantității reale a mărfii aflate în Elevatorul nr. 1 (f.d. 27, volumul I).

La 31 decembrie 2016, Agenția Rezerve Materiale a încheiat cu SRL „Financial

Investment Grup” contractul nr. 0303/06 de acordare a serviciilor de păstrare a grâului

alimentar, valabil până la 31 decembrie 2017, la elevatorul nr. 1 din str. Uzinelor, 2 (f.d.

33-36, volumul I).

Prin somația din 03 martie 2017, administratorul procedurii de insolvabilitate a

SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, repetat a adus la cunoștință Agenției Rezerve

Materiale că din data de 09 august 2016 SRL „Servivet” administrează bunurile imobile

situate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2, dată la care Agenția dispunea la păstrare grâu

alimentar în cantitate de 3 553 tone. SRL „Servivet” a solicitat achitarea în termen de

10 zile a serviciilor de păstrare pentru perioada 01 decembrie 2016 – 01 martie 2017 în

mărime de 277 134 de lei (f.d. 28-29, volumul I).

Prin răspunsul nr. 0106-160 din 10 martie 2017, Agenția Rezerve Materiale a

comunicat administratorului autorizat Tudor Ambrosi că grâul, aflat în elevatorul de pe

adresa str. Uzinelor, 2, mun. Chișinău, este din roada anului 2013 și potrivit pct. 11 din

Regulamentul cu privire la rezervele cerealiere de stat, durata lui de păstrare constituie

cel mult 4 ani. Prin urmare, în perioada actuală, grâul respectiv urmează a fi

reîmprospătat și în acest scop, cantitatea de grâu depozitată în elevatorul menționat va

fi preluată de către agentul economic ÎM „Zernoff” SRL cu achitarea din contul

agentului economic dat a cheltuielilor pentru încărcarea grâului și funcționarea

elevatorului. Totodată, luând în considerație că executarea contractului de acordare a

serviciilor de păstrare a bunurilor materiale din rezerva de stat, încheiat cu SRL

„Financial Investment Group”, a decurs normal, fără să fie atestate încălcări ale

condițiilor contractuale, a fost luată decizia de a prelungi contractul dat pentru primele

luni ale anului 2017, având în vedere necesitatea reîmprospătării grâului. Încheierea

contractului de păstrare a bunurilor materiale cu SRL „Servivet” impunea transmiterea

grâului depozitat către ultima și prin urmare, recântărirea acestuia, ceea ce ar fi implicat

costuri considerabile, care nu sunt justificate, ținând cont de faptul că în perioada

imediat următoare grâul se transmite spre reîmprospătare. Ulterior, este posibilă

examinarea subiectului privind încheierea contractelor de acordare a serviciile de

păstrare a bunurilor materiale din rezerva de stat, reieșind din soluția finală ale

instanțelor de judecată în litigiile între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment

Group” (f.d. 50, volumul I).

Prin somațiile din 29 martie 2017 și 12 aprilie 2017, administratorul autorizat

Tudor Ambrosi a solicitat repetat Agenției Rezerve Materiale să achite serviciile de

păstrare în mărime de 277 134 de lei (f.d. 31-32, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Servivet” a solicitat

încasarea din contul Agenției Rezerve Materiale a sumei de 431 096,40 de lei, cu titlu

de plată pentru păstrarea grâului în perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a admis acțiunea

depusă de SRL „Servivet”, în procedura de faliment și a încasat din contul Agenției

Rezerve Materiale în beneficiul SRL „Servivet” plata pentru păstrarea grâului în

perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017 în sumă de 431 096,40 de lei.

Ulterior, instanța de apel a admis apelul declarat de Agenția Rezerve Materiale

și a casat, din alte motive, hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, prin

care a fost admisă acțiunea și a fost încasată din contul Agenției Rezerve Materiale în

beneficiul SRL „Servivet” plata pentru păstrarea grâului în perioada 23 noiembrie 2016

– 12 aprilie 2017 în sumă de 431 096,40 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul litigios, consideră că instanța de apel a examinat superficial

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute

de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și

caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admiterea

acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns

afirmativ sau negativ.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Potrivit art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în motivare se indică:

circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile

ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea

unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Conform art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să verifice

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, limitele

apelului și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Hotărârea este întemeiată, dacă în ea sunt expuse toate circumstanțele care au

importanță la soluționarea cauzei și care au fost verificate în ședința de judecată

multilateral, complet și au fost elucidate probele privind circumstanțele constatate ale

cauzei.

Respectiv, conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor unui

proces echitabil, pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are

obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să

nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța inferioară

(Hirro Balani c. Spaniei, nr.18064/91 din 19 decembrie 1994 §27; Georgiadis c. Greciei

nr.21522/93 din 29 mai 1997 §43).

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în normele enunțate, instanța

de recurs constată că soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care

să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială,

fără a fi abordate toate aspectele importante în speță și fără a se pronunța asupra tuturor

argumentelor din apel.

Din materialele cauzei rezultă că la 25 aprilie 2014, SRL „Servivet” și SRL

„Financial Investment Group” au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2635

privind înstrăinarea bunurilor imobile amplasate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2,

numerele cadastrale XXXXX.

La 25 aprilie 2014, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2635 din

25 aprilie 2014, a fost înregistrat dreptul de proprietate al SRL „Financial Investment

Group” asupra construcției (depozit) în litigiu cu nr. cadastral XXXXX (f.d. 18,

volumul I).

Prin hotărârea din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 12 iulie 2016, a fost admisă acțiunea depusă de SRL „Servivet” și a fost

recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL

„Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile

amplasate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2 cu numerele cadastrale XXXXX. SRL

„Financial Investment Group” a fost obligată să restituie bunurile obținute prin

tranzacția anulată agentului economic SRL „Servivet” și anume bunurile imobile cu nr.

cadastrale XXXXX.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la 13 iulie 2016 a fost

înregistrat dreptul de proprietate asupra depozitului nr. cadastral XXXXX după SRL

„Servivet”, în temeiul hotărârii din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, construcție

în care a fost depozitat grâul de către Agenția Rezerve Materiale (f.d. 20, volumul I).

La 09 august 2016 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de

transmitere a bunurilor SRL „Servivet” în temeiul hotărârii din 11 iulie 2016 a Curții

de Apel Chișinău (f.d. 5, volumul I).

Prin decizia din 22 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

recursurile declarate de avocatul Angela Popil în interesele SRL „Financial Investment

Group” și a fost casată hotărârea din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău și

încheierea din 12 iulie 2016, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 122-130, volumul I).

La 28 decembrie 2016, Judecătoria Ciocana mun. Chișinău a pronunțat hotărârea

prin care a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Servivet” împotriva SRL „Financial

Investment Group” privind recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare

din 25 aprilie 2014 (f.d. 131-132, volumul I).

Această hotărâre a fost menținută prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 217-223, volumul I).

Din materialele cauzei mai rezultă că la 12 martie 2018 a fost pronunțată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin care a fost admisă acțiunea SRL „Financial

Investment Group” și a fost anulat procesul-verbal de transmitere a bunurilor din 09

august 2016, întocmit de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco (f.d. 198-

211, volumul I).

În decizia pronunțată în prezenta speță, Curtea de Apel Chișinău a menționat că

acțiunea depusă de către SRL „Servivet” este întemeiată, întrucât la data încheierii

contractului nr. 0303/06 de acordare a serviciilor de păstrare a bunurilor materiale din

rezervele de stat și/sau ajutoare umanitare dintre Agenția Rezerve Materiale și SRL

„Financial Investment Group”, bunul imobil nr.cadastral XXXXX situat în mun.

Chișinău, sect. Ciocana, str. Uzinelor, 2, se afla în proprietatea SRL „Servivet”, fapt

confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile. Iar pentru păstrarea bunurilor

în elevatorul nr. 1, ce aparține SRL „Servivet”, ultima a suportat cheltuieli de păstrare

și prin urmare, este îndreptățită să-și recupereze cheltuielile.

Așadar, la caz, instanța de apel a constatat că Agenția Rezerve Materiale nu și-a

onorat obligația asumată prin contractul nr. 0303/06 de acordare a serviciilor de păstrare

a bunurilor materiale din rezerva de stat și/sau ajutoare umanitare și nu a achitat suma

datoriilor acumulate pentru serviciile de păstrare a grâului în mărime de 277134 de lei

pentru perioada 01 decembrie 2016 – 01 martie 2017.

Pentru aceste rațiuni, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată acțiunea

înaintată de SRL „Servivet” și a dispus încasarea din contul Agenției Rezerve Materiale

în beneficiul SRL „Servivet”, în procedura de faliment, a plății pentru păstrarea grâului

în perioada 23 noiembrie 2016 - 12 aprilie 2017 în sumă de 431 096,40 de lei.

Analizând conținutul deciziei contestate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că actul

judecătoresc este nemotivat, or, instanța de apel nu și-a argumentat soluția de încasare

a plății pentru păstrarea grâului pentru întreaga perioadă solicitată în acțiune și anume

– de la 23 noiembrie 2016 până la 12 aprilie 2017.

După cum s-a indicat supra, Curtea de Apel Chișinău a menționat doar că Agenția

Rezerve Materiale nu și-a onorat obligația de a achita suma datoriilor acumulate pentru

serviciile de păstrare a grâului în mărime de 277 134 de lei pentru perioada

01 decembrie 2016 – 01 martie 2017, fără însă a indica raționamentele de încasare a

plății pentru perioada începând cu data de 23 noiembrie 2016 și până la 12 aprilie 2017.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel a specificat că la data încheierii

contractului nr. 0303/06 de acordare a serviciilor de păstrare a bunurilor materiale,

bunul imobil nr. cadastral XXXXX se afla în proprietatea SRL „Servivet”, însă, nu a

supus analizării hotărârile judecătorești, anexate la materialele cauzei, pronunțate de

către instanțele de judecată în cadrul litigiilor dintre SRL „Servivet” și SRL „Financial

Investment Group”, ce au ca obiect dreptul de proprietate inclusiv asupra depozitului

nr. cadastral XXXXX.

Astfel, instanța de apel nu a verificat dacă, în întreaga perioadă pentru care se

solicită încasarea plății pentru păstrarea grâului 23 noiembrie 2016 - 12 aprilie 2017,

depozitul nr. cadastral XXXXX s-a aflat în proprietatea și gestiunea SRL „Servivet”.

Pe întreg parcursul examinării cauzei, cât și în cererea de apel, Agenția Rezerve

Materiale a susținut că pentru perioada, pe care o solicită intimata, de la 23 noiembrie

2016 până la 12 aprilie 2017, a executat integral prevederile contractuale și a achitat

pentru serviciile de păstrare SRL „Financial Investment Group”, fapt confirmat prin

facturile fiscale, recepționate de către ultima, precum și dispozițiile de plată executate,

anexate la dosar (pentru lunile noiembrie 2016, decembrie 2016, ianuarie 2017,

februarie 2017, martie 2017 și aprilie 2017).

La fel, Agenția Rezerve Materiale a invocat că nu a încheiat cu SRL „Servivet”

niciun contract și respectiv, nu poate avea nicio obligație față de această întreprindere,

relațiile contractuale fiind cu SRL „Financial Investment Group”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție atestă că instanța de apel, ajungând la concluzia că Agenția Rezerve

Materiale nu și-a onorat obligația asumată prin contractul nr. 0303/06 de acordare a

serviciilor de păstrare a bunurilor materiale din rezerva de stat și/sau ajutoare umanitare

și nu a achitat suma datoriilor acumulate pentru serviciile de păstrare a grâului, nu s-a

expus asupra argumentelor invocate de către Agenția Rezerve Materiale în cererea de

apel, pe care recurenta le consideră decisive la soluționarea cauzei, precum nici nu a

dat apreciere facturilor fiscale și dispozițiile de plată anexate de către ultima în

susținerea poziției sale.

Or, instanța de apel urma să aprecieze fiecare probă privitor la pertinența,

admisibilitatea și veridicitatea ei și toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei, precum și să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, Curtea de Apel Chișinău era obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Respectarea principiului egalității armelor presupune că fiecare parte trebuie să

obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza într-o situație egală în raport cu

adversarul său, astfel încât între părți să se mențină un echilibru corect.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că decizia contestată este nemotivată, instanța de

apel examinând superficial atât apelul declarat de Agenția Rezerve Materiale, cât și

cauza dedusă judecării, fără a se expune asupra tuturor argumentelor invocate în apel,

fapt ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs

fiind în imposibilitate de a înlătura aceste omisiuni și de a verifica argumentele indicate

în cererea de recurs.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a

ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, instanța de apel a soluționat

prezenta cauză fără să furnizeze răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr.

R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei).

Se accentuează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezumă

dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о parte a hotărârii în care

instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința

cauzei deferite spre soluționare.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie

una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru, respectiv, admiterea sau

respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Însă, la caz, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală

de a motiva hotărârea luată, circumstanțele constatate fiind apreciate drept o eroare

judiciară.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia pronunțată nu

satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc,

omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea cauzei în

ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia

instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Agenția Rezerve Materiale.

Se casează integral decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Servivet”, în procedura de faliment împotriva Agenției Rezerve Materiale,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Financial Investment

Group” cu privire la încasarea sumei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Dosarul nr. 2rac-43/22

2-20040467-01-2rac-25022022

ÎNCHEIERE

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Servivet”, în

procedura de faliment, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu, cu privire la examinarea

recursului în prezența participanților la proces,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Servivet”, în procedura de faliment împotriva Agenției Rezerve

Materiale, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Financial

Investment Group” cu privire la încasarea sumei,

constată:

La data de 26 martie 2020 SRL „Servivet”, în procedura de faliment a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Rezerve Materiale, solicitând

încasarea sumei de 431 096,40 de lei, cu titlu de plată pentru păstrarea grâului în

perioada 23 noiembrie 2016 – 12 aprilie 2017.