3ra-645/14 — Anularea deciziei

Dosarul nr.2ra-1451/14

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Ialoveni (jud. C. Creţu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnăut ) ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni împotriva deciziei din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare judecată a SRL „Prodenar” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni cu privire la contestarea actelor administrative, c o n s t a t ă : La data de 05 aprilie 2013 SRL „Prodenar” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni cu privire la anularea parţială a actului de control nr. 3-513437 din 12.02.2013 şi anularea deciziei nr. 38 din 27.02.2013.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 1416 din 05.02.2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a efectuat un control tematic privind respectarea legislaţiei fiscale a TVA la întreprinderea SRL „Prodenar”. În urma controlului executat, a fost întocmit actul de control nr. 3-513437 din 12.02.2013.

Ulterior, asupra rezultatelor controlului fiscal desfăşurat la SRL „Prodenar”, Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a emis decizia nr. 38 din 27.02.2013, prin care SRL „Prodenar” a fost recunoscută culpabilă de următoarele încălcări: - art. 102 alin.(4), art. 115 alin. (2) CF al RM, prin care s-a dispus încasarea de la buget a TVA în sumă de 65 204 lei, sancționînd societatea cu amendă în mărime de 19 561 lei, pentru diminuarea TVA conform art. 261 alin. (4) CF a RM, i-a aplicat majorare de întîrziere în sumă de 3 294 lei pentru netransferarea în termen a TVA conform art. 228 alin. (3) CF a RM; 1 - art. 8 alin. (2) lit. c) Titlul I al CF a RM, întocmirea nefondată a anexei TVA sancționînd-o cu amendă în mărime de 400 lei conform art. 257 alin. (1) CF, amendă a în mărime de 1000 lei pentru prezentarea anexei TVA care conţine informaţie neautentică conform art. 260 alin. (3) CF; - trecerea în cont pentru perioada fiscală ianuarie 2013 declarată în sumă de 9295 lei, nu se confirmă şi constituie 0,00 lei.

Reclamantul nu este de acord cu concluziile indicate în pct. 1 şi pct. 2 în partea constatatoare a deciziei nr. 38 din 27.02.2013 privind dreptul trecerii în contul bugetului de stat a TVA în mărime de 65 204 lei, inclusiv perioada fiscală a lunilor septembrie 2012-58183, octombrie 2012-1379 lei, decembrie 2012-5639 lei şi întocmirea neconformă a anexei privind TVA pentru lunile martie 2011 şi ianuarie 2012, fiind incorect declarate şi nr. facturilor fiscale nr. TS nr. 022804 din 31.03.2011, XA nr. 3790646 din 20.01.2012, XA nr. 3871923 din 27.01.2012 şi FB nr. 2794766 din 30.09.2012.

Mai invocă că, ne fiind de acord cu decizia adoptată, la data de 01.03.2013 sub nr. 06 reclamantul a depus contestaţie, din considerentele că, decizia emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni nu corespunde prevederilor legislative ale art. 102 alin. (4) CF a RM, solicitînd anularea sancţiunilor impuse în urma controlului efectuat la SRL „Prodcenar” pe motiv că, între SRL „Prodenar” şi SRL „Construct Conform” există un contract de subantrepriză nr. 02 din 01. 08.2012, facturile fiscale fiind întocmite în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, iar tranzacţia de livrare-cumpărare a serviciilor prestate sunt reale, fiind achitate furnizorului de către cumpărător costul lucrărilor executate, astfel transferul bancar fiind efectuat în baza ordinelor de plată sub nr. 8 din 05.09.2012, nr. 13 din 07.09.2012 şi nr. 37 din 01.10.2012.

Însă, prin decizia nr. 9/c din 25.03.2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni a respinsă contestaţia ca fiind neîntemeiată. La fel, consideră ilegală şi afirmaţia funcţionarilor fiscali precum că „serviciile de facto nu au fost efectuate”, deoarece între SRL „Prodenar” şi SRL „Construct Conform” există contractul de subantrepriză nr. 02 din 01. 08.2012, care stabileşte un raport juridic între părţi, iar lucrările efectuate au fost documentate prin facturile fiscale nr. BV0855586 şi, respectiv nr. BV855550 emise de SRL „Construct Conform” la data de 05.09.2012 şi a actelor de primire-predare a lucrărilor nr. 02/09 şi nr. 01/09 din 05.09.2012, fiind legalizate prin semnăturile şi ștampilele părţilor.

Mai indică că, actele enumerate mai sus, au fost întocmite în corespundere cu prevederile Legii Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, iar formularele facturilor fiscale menţionate nu sunt false şi aparţin SRL „Construct Confort”, iar ceia ce ţine de serviciile prestate în favoarea SRL „Prodenar” acestea sunt demonstrate şi prin documentele primare, întocmite conform legislaţiei în vigoare şi confirmate de către părţi. În concluzie reclamantul solicită, anularea parţială a actului de control nr. 3- 513437 din 12.02.2013 şi anularea deciziei nr. 38 din 27.02.2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni.

La data de 04.10.2013 SRL „Prodenar” a înaintat cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea parţială a actului de control nr. 3-513437 din 12.02.2013 în partea constatărilor referitoare la faptul că, raportul de prestări servicii între SRL 2 „Prodenar” şi SRL „Construct Confort” nu a avut loc şi anularea deciziei nr. 38 din 27.02.2013 emisă de către Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni. Prin hotărîrea din 21 octombrie 2013 a judecătoriei Ialoveni, acţiunea înaintată de SRL „Prodenar” a fost admisă, fiind anulat actul de control nr. 3-513437 din 12.02.2013 ca neîntemeiat, în partea constatărior referitoare la raportul de prestări servicii precum că, între SRL „Prodenar” şi SRL „Construct Confort” nu a avut loc; s- a anulat decizia nr. 38 din 27.02.2013 emisă de către şeful Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni, ca fiind emisă ilegal.

La data de 25.10.2013 Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a declarat apel, solicitînd admiterea cererii şi casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintată de SRL „Prodenar” ca fiind nefondată. Prin decizia din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a fost admis, casată parţial hotărîrea primei instanţe în partea anulării actului de control nr. 3-513437 din 12.02.2013 şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre de respingere a cerinţei înaintate, ca nefondată. Considerînd ilegală decizia pronunţată, la 04 aprilie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel pe care o consideră neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. La 19 mai 2014 avocatul Rusu Dorel în interelele SRL „Prodenar” a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni ca fiind neîntemeiat şi tardiv, cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, or din materialele pricinii denotă că copia deciziei contestate cu recurs a fost expediată în adresa părţilor, de către instanţa de apel la 03.02.2014 (f.d.

93). Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 În conformitate cu prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că, conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, iar în esenţă argumentele recursului au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4