3ra-232/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: C. Stănilă dosarul nr: 3ra-232/14 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Bejsofmar” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Bejsofmar” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Glodeni, casată hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 iunie 2013, SRL „Bejsofmar” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia IFS Glodeni nr. 191 din 30 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală, SRL „Bejsofmar” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 10000 lei. Consideră că decizia nominalizată este ilegală şi nefondată, menţionând că a contestat în termen decizia dată, însă prin decizia IFS Glodeni nr. 238 din 31 mai 2013 contestaţia a fost respinsă. Afirmă că la 05 aprilie 2013 colaboratorii IFS Glodeni efectuând controlul la SRL „Bejsofmar” au întocmit actul de control nr. 1-606605 din 05 aprilie 2013, unde se indică că la momentul controlului s-ar fi depistat anumite produse de panificaţie, fără documentul de provenienţă a mărfii, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal, adică agentul economic în caz de control nu a prezentat documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

Totodată, în actul în cauză se indică că s-ar fi împiedicat controlul fiscal prin neprezentarea documentelor de provenienţă a 180 ouă de pasăre. Actul a fost semnat din partea firmei de realizatorul Ana Cozub. Susţine că informaţia reflectată în actul de control şi decizie nu corespund realităţii. 1 Invocă că la întocmirea deciziilor au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Codul fiscal, indicând că la caz pentru livrarea şi realizarea produselor de panificaţie, procedura este stabilită în contractele de livrare a mărfii şi în Codul fiscal, iar art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal nu prevede expres obligativitatea prezentării facturilor fiscale. Consideră că prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal nu puteau fi încălcate, căci sunt inaplicabile la caz.

Menţionează că conform art. 108 alin. (6) Cod fiscal, dacă mărfurile, serviciile sunt livrate regulat pe parcursul unei anumite perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în dependenţă de ce are loc mai înainte. Afirmă că în ambele cazuri, atât la produsele de panificaţie, cât la lotul de ouă nu poate fi vorba de nici o încălcare, căci în practică întâi se livrează marfa, iar pe parcursul zilei este transmisă şi factura fiscală. Decontările pentru livrări se fac pe măsura realizării mărfii de câteva ori pe lună.

Mai indică că art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 2007 stipulează că formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazurile înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate şi transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate, susţinând că nu se vede în speţă nici o încălcare, deoarece produsele de panificaţie expuse chipurile fără facturi fiscale ouăle de găină, conform contractelor de livrare şi a prevederilor Codului fiscal au un regim special. Cu referire la art. 1171 alin. (3) Cod fiscal, susţine că conform contractului de livrare încheiat cu SRL „Mireasma Livezii”, când pe parcursul unei zile se aduc multe loturi de producţie, care urmează să fie realizate în 24-72 ore, factura fiscală din 05 aprilie 2013 a fost adusă ceva mai târziu după efectuarea controlului la 05 aprilie 2013, ora 09.30.

La fel, menţionează că conform art. 1171 alin. (9) lit. a) Codul fiscal, la comercializarea de către întreprinderile de alimentaţie publică a produselor alimentare de fabricaţie proprie şi a mărfurilor către cumpărătorul care este subiect al activităţii de întreprinzător şi care plăteşte în prealabil deservirea la întreprinderea de alimentaţie publică pentru o anumită perioadă, factura fiscală eliberându-se în momentul efectuării prealabile a plăţii. Conform contractelor de livrare, plata pentru marfa realizată se efectuează pe măsura realizării, dar nu mai rar decât o dată pe săptămână. Afirmă că în practică, la contractul de livrare decontările se fac de 1-2 ori pe lună. Susţine că conform art. 1181 alin. (11) Cod fiscal, factura fiscală eliberată urmează să fie înregistrată în registrul general electronic al facturilor fiscale în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării, iar pentru subiecţii impunerii cu T.V.A.

care sunt deserviţi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat - în termen de 10 zile lucrătoare de la data eliberării, considerând că nici aceste termene nu au fost depăşite de către societate. Cu referire la art. 129 pct. 5) Codul fiscal, care prevede că reprezentant al contribuabilului este persoana care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia sau un avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei, invocă că reprezentanţii IFS Glodeni au pus-o să semneze în el pe Ana Cozub, simplă 2 realizatoare, cu toate că ultima nu dispunea nici de procură şi nu era nici avocatul firmei, fapt care constituie o abatere de la legislaţia fiscală. Menţionează că conform art. 216 alin. (6) Cod fiscal, actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal în care se consemnează rezultatele controlului fiscal.

În act se descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale, indicându-se actele normative încălcate. Invocă că în actul de control din 05 aprilie 2013 şi în decizia IFS Glodeni din 30 aprilie 2013 se arată că au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal, Hotărârea de Guvern nr. 1068 din 20 octombrie 2000, art. 20 alin. (1) lit. a), c), din Legea contabilităţii, dar în decizie nu este indicat expres ce punct concret ar fi fost încălcat din Hotărârea de Guvern nr. 1068 din 20 octombrie 2000 despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, căci la firmă totul este în strictă conformitate cu legislaţia, însă din anumite considerente, aproape în fiecare lună reprezentanţii IFS Glodeni fac controale la SRL „Bejsofmar”, sancţionând-o fără vreun temei legal.

Consideră că prin tentativa de a amenda ilegal societatea cu 10000 lei pentru o faptă inexistentă, i se încalcă grav protecţia proprietăţii, garantată de art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum şi art. 46 din Constituţia Republicii Moldova.

De asemenea, indică că procedura prealabilă a fost respectată, la 03 mai 2013 IFS Glodeni a înregistrat contestaţia SRL „Bejsofmar” pe marginea deciziei IFS Glodeni nr. 191 din 30 aprilie 2013, iar răspunsul formal de respingere a contestaţiei a parvenit prin decizia IFS Glodeni nr. 238 din 31 mai 2013. Solicită anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni nr. 238 din 31 mai 2013 şi nr. 191 din 30 aprilie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 iunie 2013 a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni nr. 191 din 30 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Bejsofmar” şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni nr. 238 din 31 mai 2013 pe marginea contestării împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni nr. 191 din 30 aprilie 2013, ca fiind ilegale.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013 a fost admisă cererea de apel declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Glodeni, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă. La 23 decembrie 2013 SRL „Bejsofmar” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel.

Susţine că la întocmirea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat Glodeni contestate la caz au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2) lit. f), 108 alin. (6), art. 1171 alin. (3) şi alin. (9) lit. a), art. 1181 alin. (11), art. 129 pct. 5), art. 216 alin. (6) Cod fiscal şi art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contabilităţii nr. 113 din 2007. Îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, considerând că se doreşte încălcarea protecţiei proprietăţii, art. 6 par. 1 Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art. 46 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 429-432 CPC. 3 Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în esenţă fiind sfidate şi încălcate esenţial normele de drept material şi normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 octombrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 04 noiembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 20589 (f. d. 95), care a fost recepţionată la 06 noiembrie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 97). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 decembrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Bejsofmar” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Bejsofmar”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Bejsofmar” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Bejsofmar” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5