3ra-1676/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă –S. Papuha dosarul nr. 3ra-1676/14 instanţa de apel –D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Zidtot - Prim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Zidtot - Prim” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen a acţiunii şi respinsă acţiunea ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie c o n s t a t ă La 30 ianuarie 2013 SRL „Zidtot - Prim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, examinarea cazului de încălcare fiscală, care face obiectul prezentei cereri, a fost una ilegală, contrar procedurii stabilite. Cu titlu de consecinţă, i-a fost aplicată ilegal şi amenda fiscală, deşi încălcarea fiscală încriminată societăţii nu a avut loc.

Astfel, susţine reclamantul că la 25 mai 2012 fără a fi prevenit din timp, fapt ce contravine Codului fiscal, a fost supus unui control de către inspectorii fiscali de stat E. Baban şi V. Ţugui. Fără a fi chemat la faţa locului pentru a-şi exercita dreptul de administrator a SRL „Zidtot-Prim”, de a asista la procesul controlului fiscal, inspectorii fiscali au percheziţionat ilegal sediul magazinului care îi aparţine în baza contractului de arendă, prin ce i-a fost încălcat dreptul de proprietate. La adoptarea deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, reclamantul nu a fost citat conform articolul 243 al. (1) Cod fiscal, care prevede că cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvârşirea încălcării.

Prin urmare, la 10 iulie 2012 de către juristul întreprinderii, împuternicit prin ordinul directorului Popa Axenia, a fost depusă contestaţia la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, care prin răspunsul nr. 01-05-8/667-2588 a fost respinsă, pe motiv că contestaţia nu a fost semnată de persoana împotriva căreia fost întreprinsă acţiunea sau de reprezentantul ei împuternicit. Precizează reclamantul că contrar celor indicate de pîrît, juristul era împuternicit prin ordin şi a avut dreptul de a depune contestaţia. La 06 septembrie 2012 directorul SRL „Zidtot-Prim”, Popa Axenia, a depus contestaţie repetată, la care însă a primit răspuns că aceasta urmează a fi depusă în adresa organului emitent.

La 09 octombrie 2012 reclamantul conformîndu-se răspunsului anterior a IFPS, a depus contestaţie în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, care însă a fost lăsată fără examinare. Ca rezultat al amenzii aplicate, magazinul alimentar din s. Bravicea r. Călăraşi a falimentat, din motiv că zona rurală a devenit nefavorabilă. Cere reclamantul repunerea în termen a acţiunii şi anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1781/8 din 21 iunie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 iunie 2013, a fost repusă în termen şi admisă acţiunea, a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 1781/8 din 21 iunie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 iunie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „Zidtot - Prim”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2013 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen a acţiunii şi respinsă acţiunea ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La 14 noiembrie 2014 SRL „Zidtot - Prim” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, controlul fiscal a fost efectuat la faţa locului cu încălcări, nefiind chemat la acea dată administratorul societăţii; percheziţia efectuată la magazin a avut un caracter ilegal; au avut loc abateri la procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală.

La fel, susţine că administratorul întreprinderii nu a fost citat legal la momentul adoptării deciziei de sancţionare; organul fiscal nu a anunţat în scris despre locul, data şi ora examinării cazului, prin ce a fost încălcat dreptul la apărare. Recurentul a indicat că la 10 iulie 2012 a depus contestaţie împotriva deciziei de sancţionare, aceasta fiind semnată de directorul societăţii - Popa Axenia. Intimatul însă a respins contestaţia, pe motiv că a fost semnată de persoana ce nu o vizează decizia adoptată. Ca rezultat, recurentul a înaintat alte două cereri prealabile, din 06 septembrie 2012 şi din 09 octombrie 2012, care au fost respinse fără vreun temei legal şi iarăşi fără participarea reprezentantului societăţii.

În consecinţă, la 30 ianuarie 2013 SRL „Zidtot - Prim” s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată. A mai invocat că, instanţa de apel a examinat pricina în lipsa reprezentantului organului fiscal şi nu a luat în calcul probele ce au fost administrate de reclamant în vederea susţinerii cererii de repunere în termen a acţiunii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Zidtot - Prim” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Zidtot - Prim”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Zidtot - Prim” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Zidtot - Prim” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas