3ra-967/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-967/15 prima instanţă: V. Gîrleanu instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Diaconu Lux” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2014, societatea comercială „Diaconu Lux” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, a invocat reclamantul că prin decizia IFS mun.Chişinău nr.2881 din 11 septembrie 2013, i-a fost aplicată amendă în mărime de 10 000 lei pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor evidenţei contabile conform art. 253 alin.(1) Cod fiscal. Precizează reclamantul că la 02 iulie 2014, a depus cerere prealabilă, solicitînd anularea deciziei ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

Potrivit răspunsului IFS mun. Chişinău nr. 01-05/8 126/1852 din 14 iulie 2014, contestaţia a fost restituită fără examinare pe motiv că a fost depusă cu omiterea termenului prevăzut de art. 268 alin. (1) Cod fiscal. Susţine reclamantul că despre aplicarea amenzii a aflat doar atunci cînd au fost încasaţi banii de pe contul bancar din SA „Moldinconbank”. Menţionează că, în acest sens, la 23 iunie 2014, a depus cerere la Direcţia administrativ fiscală s. Rîşcani, prin care a solicitat să i se prezinte acte confirmative în baza cărora a fost amendat.

1 Prin răspunsul nr.01-1744-5203 din 26.06.2014, i-a fost expediată copia deciziei nr. 2881/3/11 din 11 septembrie 2013. Mai menţionează reclamantul că organul fiscal a decis sancţionarea SC „Diaconu Lux” SRL cu amendă în mărime de 10 000 lei, invocând că la 06 august 2013, prin intermediul oficiului poştal, a fost expediată citaţia nr. 068647 din 06.08.2013 pentru a fi prezentate documentele contabile la organul fiscal şi a depune explicaţii pe marginea cerinţelor înscrise în citaţie, iar agentul economic SC „Diaconu Lux” SRL nu s-a prezentat.

Complementar, nici SC „Diaconu Lux” SRL, nici directorul Diaconu Vasile nu au primit vreo citaţie de la organul fiscal şi precum şi nici nu au cunoscut că organul fiscal a solicitat prezentarea anumitor documente contabile, care se pretind că ar fi fost indicate în citaţia din 06 august 2013. Totodată, a indicat reclamantul că pînă la momentul de faţă nu cunoaşte ce documente urmau a fi prezentate, întru-cât organul fiscal nu i-a informat despre aceasta. Solicită SC „Diaconu Lux” SRL, recunoaşterea ilegalităţii deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2881/3/1 1 din 11 septembrie 2013 şi încasarea de la IFS mun. Chişinău, în beneficiul reclamantului, suma amenzii în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică, în mărime de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulată decizia nr. 2881/3/11 din 11 septembrie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, ca fiind ilegală. A fost restituită SC „Diaconu Lux” SRL, din bugetul de stat prin intermediul Trezorăriei Centrale, suma de 10 000 lei. Au fost încasate de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, în beneficiul SC „Diaconu Lux” SRL, cheltuielile pentru asistenţă juridică, în mărime de 2000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2014. La 05 mai 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 martie 2015, iar cererea de recursul a fost depusă 05 mai 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 2 La 06 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către SC „Diaconu Lux” SRL copia recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 02 iulie 2015 SC „Diaconu Lux” SRL, a depus referinţă la recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

3 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s- au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului 4 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 5