3ra-619/15 — Contetstarea actului administrativ

prima instanță: N. Arabadji, dosarul nr. 3ra-619/15 instanța de apel: V. Pruteanu, I, Cimpoi, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Ivecon-Trans” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău şi menținută hotărârea Judecătoria Rîşcani mun. Chișinău din 30 iunie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 24 decembrie 2012, SRL „Ivecon-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia nr. 2932/8 din 11 octombrie 2012 emisă de către Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, a fost stabilită încălcarea e întreprinderii a prevederilor art.253 alin. (l) din Cod Fiscal și anume neprezentarea la prima cerere a documentelor contabile și în acest sens fiind aplicată amendă în mărime de 10 000 lei.

Consideră că decizia menționată ilegală, neîntemeiată și pasibilă anulării, deoarece aceasta a fost emisă în temeiul actului de control nr.1-567837 din 11 septembrie 2012, la care s-a făcut trimitere la citația nr. 071182/8 din 07 septembrie 2012, prin care s-a indicat că documentele contabile solicitate urmează de a fi prezentate organului fiscal la data de 10 septembrie 2012, ora 09:00. Însă, citația din 07 septembrie 2012, contravine prevederilor art. 226 Cod Fiscal, deoarece, citația se înmânează cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte, iar data prezentării documentelor solicitate de către organul fiscal conform citației din 07 septembrie 2012 nu putea fi stabilită înainte de 13 septembrie 2012, deoarece, data de 08 şi respectiv 09 septembrie erau zile de odihnă.

Susține că documentele solicitate se referă la perioada fiscală a anilor 2010-2012, fapt care necesită timp suplimentar pentru a fi extrase din evidenţa contabilă și acumulate în mod corespunzător. Menționează că la data de 10 septembrie 2012, despre faptele descrise i s-a comunicat inspectorului S. Zabulica, însă, ultimul a ignorat solicitarea întemeiată în sensul art.226 Cod Fiscal. Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr.2932/8 din 11 octombrie 2012 privind aplicarea sancțiunilor financiare din motivul neprezentării documentelor solicitate. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 ianuarie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Ivecon-Trans” a fost strămutată conforma competenței jurisdicționale în Judecătoria Rîşcani mun.

Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 30 iunie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulată decizia şefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău Tatiana Loghin nr. 2932/8 din 11 octombrie 2012, asupra cazului de încălcare a legislației fiscale şi a altor încălcări ale legislației comisă de către SRL „Ivecon- Trans”. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 14 alin.(1), art. 16 alin.(1), art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 226 din Cod fiscal, care reglementează procedura examinării pricinii în contenciosul administrativ și citaţia, care indică că citaţia este un înscris în care persoana este invitată la organul fiscal ca să depună documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru determinarea obligaţiei fiscale. Organul fiscal este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.

În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli: a) citaţia să fie semnată de conducerea organului fiscal; b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel; c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă urmează să fie prezentate; d) la cererea persoanei citate, organul fiscal poate schimba data, ora sau locul de prezentare; e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său; f) organul fiscal este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepția procesului-verbal.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că citația a fost întocmită la data de 07 septembrie 2012, care era zi de vineri, cu indicarea prezentării actelor fiscale, la data de 10 septembrie 2012, ora 9: 00, astfel, fiind încălcate prevederile art. 226 alin.(3) lit. b) din Cod fiscal, deoarece, citația nu a fost înmânată cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuia să se prezinte, prin urmare, calificarea organului fiscal adusă în actul nr. 1- 567837 din 11 septembrie 2012 şi în decizia nr. 293/8 din 11 octombrie 2012, privind „nerespectarea la prima cerere a documentelor contabile” sunt neîntemeiate, or, procedura citării a fost efectuat defectuos, iar SRL „Ivecon-Trans” a fost în imposibilitate de a prezenta actele la data și ora solicitată.

La 25 februarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că în rezultatul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării faptice prin act nr. 1-567837 din 11 septembrie 2012 de către colaboratorii Direcţiei Generale Control Fiscal, a fost stabilit încălcarea obligaţiunilor contribuabililor prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, prin neprezentarea documentelor contabile necesare pentru control, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală și anume facturile fiscale utilizate şi neutilizate de la 01 ianuarie 2012, registrele de livrări şi procurări, registrele cont. 217, 211 și rulajele pe toate conturile bancare din 01 ianuarie 2012 – 07 septembrie 2012. Menționează că ulterior, prin Decizia nr.2932/8 din 11 octombrie 2012 emisă de organul fiscal asupra cazului de încălcare a legislaţiei, SRL „Ivecon Trans” a fost obligată să achite în contul bugetului amenda în mărime de 10 000 lei conform art. 253 alin. (1) din Codul fiscal.

Indică că prima instanță la emiterea hotărârii nu luat în consideraţie că la SRL „Ivecon Trans” a fost instituit postul fiscal mobil prin Ordinul IFPS nr. 887 din 06 septembrie 2012 şi nr. 180/i din 07 septembrie 2012 privind instituirea unui post fiscal şi desemnarea funcționarului fiscal responsabil de activitatea postului fiscal mobil, emise în scopul ridicării eficienței administrării fiscale, prin verificarea corectitudinii calculării şi achitării impozitelor, taxelor şi altor plăţi la bugetul public naţional, prevenirii şi depistării cazurilor de evaziune fiscală.

Susține că conform cap. II pct.7 din Regulamentul-cadru privind principiile generale de instituire şi funcționare a posturilor fiscale, aprobat prin Ordinul IFPS nr. 776 din 17 iunie 2013, în temeiul ordinului IFPS, de către IFS teritorial, în termen de 1 zi din data recepţionării Ordinului, se va emite un ordin privind desemnarea funcţionarilor fiscali responsabili de activitatea postului fiscal, totodată cu emiterea ordinului, se va completa formularul înștiințării agentului economic privind instituirea postului fiscal, iar funcționarea postului fiscal va începe nu mai târziu de următoarea zi de recepționare a Ordinului emis de IFPS, sau din data menționată expres în acest ordin.

Astfel, 07 septembrie 2012, fiind următoarea zi după emiterea Ordinului IFPS nr. 887 din 06 septembrie 2012, privind instituirea postului fiscal, inspectorul responsabil de activitatea postului, a efectuat controale fiscale faptice cu ieșirea pe adresele declarate la Serviciul Fiscal, ca oficii a întreprinderii la SRL „Ivecon Trans”, în rezultatul cărora s-a stabilit, că agentul economic are adresa juridică în mun. Chișinău str. Traian nr. 13/2, ap. 59, prin urmare, deplasându-se pe adresa dată, la fața locului nu se afla nimeni.

Cu referire la prevederile art.27 pct. 2 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, susține că pentru a preveni o eventuală încălcare fiscală din partea agentului economic în timpul funcționării postului fiscal, acestuia ia fost remisă citația din 07 septembrie 2012, care a fost recepţionată de către intimat la data de 10 septembrie 2012, prin care a fost solicitat spre prezentare un set de documente. Prin urmare, intimatul recepționând citația a fost informat despre vizita fiscală care a fost efectuată și concomitent despre necesitatea prezentării documentelor enumerate, la sediul organului fiscal din mun. Chișinău pentru a putea fi efectuat controlul și întocmit actul de control, iar aceste acțiuni trebuiau să fie executate în prima zi a postului fiscal.

La 04 mai 2015, SRL „Ivecon-Trans” a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva