3ra-1339/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Lupaşco dosarul nr.3ra-1339/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul S.R.L. „Savmax”, avocatul Bucliş Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Savmax” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la repunerea în termen şi contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 12 februarie 2014 S.R.L.

„Savmax” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi a solicitat repunerea în termen, anularea deciziei nr. 3338/p/1 din 14 noiembrie 2013 privind sancţionarea conform art. 262 din Codul fiscal şi deciziei nr. 767 din 30 decembrie 2013 privind respingerea contestaţiei sale ca ilegale în fond şi emise cu încălcarea procedurii, cu absolvirea societăţii de răspundere. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 08 decembrie 2014 cererea reclamantului s-a repus în termenul de contestare a actelor administrative. Cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Savmax” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 3338/p/1 din 14 noiembrie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de S.R.L. „Savmax” şi deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău nr.767 din 30 decembrie 2013 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 3338/p/1 din 14 noiembrie 2013 s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prima instanţă a considerat justificată cererea de repunere în termen şi a respins acţiunea pe motiv că reclamanta este responsabilă pentru încălcările depistate în urma efectuării controlului la faţa locului or, răspundere pentru comercializarea pe teritoriul Republicii Moldova a băuturii alcoolice şi anume votca “Belenicaia” marcată cu timbru de acciz contrafăcut revine inclusiv agentului economic care le comercializează, în cazul de faţă acesta fiind S.R.L.

„Savmax”, legislatorul excluzînd expres posibilitatea sancţionării doar a producătorului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 s-a respins apelul declarat de reprezentantul S.R.L. „Savmax”, avocatul Bucliş Iurie şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. S-a exclus din dispozitivul hotărîrii primei instanţe menţiunea prin care s-a indicat, că se respinge cererea S.R.L. „Savmax” privind anularea deciziei Inspectoratului 1 Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 767 din 30 decembrie 2013 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 3338/p/1 din 14 noiembrie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de SRL „Savmax”. La data de 06 august 2015 reprezentantul S.R.L.

„Savmax”, avocatul Bucliş Iurie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii cererii privind anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău nr. 3338/p/1 din 14 noiembrie 2013 şi nr. 767 din 30 decembrie 2013, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care a admite aceste cerinţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată nu au aplicat art. 234 alin. (1) din Codul Fiscal şi au aplicat eronat prevederile art. 262 din Codul Fiscal. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 2 d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, decizia a fost comunicată recurentului la data de 24.06.2015 (f.d. 100), iar recursul a fost depus la data de 06.08.2015 (f.d. 100) Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată nu au aplicat art. 234 alin. (1) din Codul Fiscal şi au aplicat eronat prevederile art. 262 din Codul Fiscal poartă un caracter declarativ avînd în vedere faptul că în speţă au fost aplicate just normele de drept care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul S.R.L. „Savmax”, avocatul Bucliş Iurie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Savmax”, avocatul Bucliş Iurie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3