3ra-1339/17 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1339/17

Judecător: Gh. Mîțu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

,,R-Tehservice” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ,,R-Tehservice” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, cu privire la contestarea actului

administrativ și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ,,R-Tehservice” Societate cu

Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

26 mai 2016,

c o n s t a t ă :

La 18 noiembrie 2014, ÎCS ,,R-Tehservice” SRL s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, cu privire

la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 26 iunie 2014, de către inspectorul principal

al secției control fiscal nr.3 a Direcției control Fiscal nr.1 al Inspectoratului Fiscal de

Stat pe municipiul Chișinău, Stanislav Țurcan, în comun cu directorul adjunct al

Camerei de Licențiere, Eduard Hâdei, în baza deciziei privind inițierea controlului

fiscal nr. 16545 din 25 iunie 2014, a fost efectuat controlul fiscal la fața locului prin

1

metoda verificării faptice la ÎCS „R-Tehservice” SRL, în privința respectării legislației

fiscale.

Ca rezultat, la 30 iunie 2014, a fost întocmit actul de control (de constatare) nr. 1-

658612, prin care „s-a constatat activitatea și desfășurarea jocurilor de noroc prin

intermediul sistemelor de comunicații de tip internet, gen de activitate ce nu se supune

licențierii și constituie monopol de stat”.

Susține reclamantul că, concluzia dată nu corespunde realității, deoarece,

compania ÎCS „R-Tehservice” SRL nu desfășoară activitate de jocuri de noroc, nu

dispune de servere și nu preia mize, ci se exercită lucrări de preluare a semnalului

video și transmiterea lui companiei contractante, fapt demonstrat atât prin contractul

nr. 12012 din 01 septembrie 2013 privind acordarea serviciilor video, încheiat cu

compania Interstarro Limited, cât și prin scrisorile recepționate de la organele de stat.

Astfel, ÎCS „R-Tehservice” SRL prestează servicii video în bază de contract, care

ulterior sunt transmise persoanei cu care are încheiat contract de prestări servicii, iar

difuzarea ulterioară și preluarea mijloacelor bănești nu este de competența

întreprinderii.

A mai indicat că, la 12 septembrie 2014 de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

municipiul Chișinău a fost emisă dispoziția nr. 012014091201 prin care s-a dispus

suspendarea operațiunilor bancare ale ÎCS „R-Tehservice” SRL, iar la 10 octombrie

2014, a fost emis Actul de control nr. 5-669576, asupra cărora a depus contestație.

Cu toate că controlul fiscal a fost finisat la 10 octombrie 2014, decizia asupra

cazului de încălcare a legislației de către ÎCS „R-Tehservice” SRL, a fost întocmită la

06 noiembrie 2014, în așa mod fiind pasibilă anulării.

Solicită reclamantul, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul

Chișinău nr. 1998/1/3 din 06 noiembrie 2014 și obligarea pârâtului să repare

prejudiciul cauzat prin decizia nr. 012014091201 din 12 septembrie 2014, în mărimea

amenzii aplicate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 mai 2016, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 iunie 2016, ÎCS „R-

Tehservice” SRL a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, s-a respins apelul

declarat de ÎCS „R-Tehservice” SRL și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 26 mai 2016.

La 20 septembrie 2017, ÎCS „R-Tehservice” SRL a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale, prin faptul că au fost emise cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

2

Susține că, intimatul nu a prezentat nici o dovadă pentru a demonstra că compania

ÎCS „R-Tehservice” SRL prestează servicii de jocuri de noroc, iar în felul acesta

instanțele de judecată au adoptat o hotărâre bazată pe aprecierea probelor în mod

arbitrar.

La fel, indică că, instanțele de judecată au soluționat problema drepturilor unor

persoane neantrenate în proces și anume, a Camerei de Licențiere care este direct

responsabilă în stabilirea amenzii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 31 ianuarie

2017 a fost expediată în adresa părților la 17 martie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 3249 (f.d. 127), însă careva date privind recepționarea

deciziei de către recurent la materialele dosarului nu există, recurentul indicând că a

făcut cunoștință cu decizia integrală, la 03 august 2017.

În astfel de circumstanțe, Completul notează că, recursul declarat de ÎCS „R-

Tehservice” SRL, la 20 septembrie 2017, se consideră depus în termen.

La 23 octombrie 2017, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 21 noiembrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și a depus referință la recursul ÎCS „R-Tehservice” SRL, solicitând de a-l

declara ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de ÎCS „R-Tehservice” SRL, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

3

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS „R-Tehservice” SRL, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „R-Tehservice” SRL, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ,,R-Tehservice” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5