3ra-1839/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1839/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.3ra-61/17

prima instanță - (judecătoria Rîșcani mun. Chișinău) V. Ciumac

instanța de apel –(Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, A. Panov, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău privind anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care

s-a respins apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-

Com” societate cu răspundere limitată și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 23 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 28 iulie 2015 Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate

cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chișinău solicitând anularea Deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chișinău nr.144 din 11 iunie 2015 și anularea

Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.519/1/5 din 27 martie

2015.

În motivarea acțiunii a reiterat că, la 01 februarie 2015 Inspectoratul Fiscal

de Stat pe mun. Chișinău a efectuat un control fiscal la sediul Întreprinderii cu

Capital Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată, iar în rezultatul

controlului fiscal au constatat că Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com”

societate cu răspundere limitată a admis încălcări a prevederilor art. 108 alin.1), art.

114 alin.1) și art. 115 alin.1) din Codul fiscal.

Ulterior la 27 martie 2015 a fost luată decizia asupra cazului de încălcare a

legislației fiscale, prin care s-a decis încasarea la buget sumelor impozitelor,

taxelor și plăților calculate în rezultatul controlului în mărime de 1328310 lei, taxa

1

pe valoarea adăugată diminuată, în mărime de 3000 lei, taxa pentru folosirea

drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova.

S-a calculat în contul curent generalizat suma de 856,54 lei, impozitul pe

venit reținut din salariu.

S-a majorat taxa pe valoarea adăugată destinată trecerii în cont pentru

perioada ulterioară în mărime de 898072 lei, care la situația din 31 decembrie 2014

constituia suma de 1329649 lei.

S-a încasat la buget majorări de întîrziere calculate în rezultatul controlului

conform prevederilor art.228 alin.2) din Codul fiscala în mărime de 169161 lei,

pentru neachitarea în termen a taxei pe valoarea adăugată.

S-a aplicat Întreprinderii cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu

răspundere limitată amendă pentru încălcările legislației fiscale și s-a transferat la

buget suma de 398439 lei, pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată, conform

prevederilor art.260 alin.4) din Codul fiscal.

S-a încasat suma de 3000 lei pentru prezentarea cu informații neautentică a

declarațiilor privind TVA pentru prezentarea cu informație neautentică a

declarațiilor privind TVA pentru perioada L05/2013, L/06/2013,

L/10/2013,conform prevederilor art. 260 alin.3) din Codul fiscal.

S-a încasat suma de 2000 lei pentru neprezentarea dărilor de seamă privind

taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica

Moldova pentru A/2013-A/2014, conform prevederilor art. 260 alin.1) din Codul

fiscal.

S-a încasat suma de 7200 lei pentru neînregistrarea facturii fiscale în

Registrul general electronic al facturilor fiscale, conform prevederilor art.260

alin.41) din Codul fiscal.

Indică că cu decizia și actul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nu este de acord.

Invocînd ilegalitatea Deciziei nr.51/1/5 din 27 martie 2015, la 17 aprilie

2015 a înaintat contestație.

Prin decizia nr.144 din 11 iunie 2015 Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău a respins ca neîntemeiată contestație depusă de contribuabil în lipsa

temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei contestate și a menținut decizia

nr.519/1/5 din 27 martie 2015.

Consideră că deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău sunt

neîntemeiate.

Menționează că sumele indicate de către Inspectoratul Fiscal de Stat sunt

transferate drept plăți de împrumut conform contractelor de împrumut și anume

contractul nr.05/04/2013 din 05 aprilie 2013 în valoarea de 380000 lei de la

societatea cu răspundere limitată „Sislit”, contractul nr.05/04/2013 din 05

aprilie 2013 în valoarea de 365000 lei de la societatea cu răspundere limitată

„Sislit”, contractul nr. 16/05/2013 din 16 mai 2013 în valoarea de 190000 lei de

la societatea cu răspundere limitată „Zerododici”, contractul nr. 29/05/2013 din

29 mai 2013 în valoarea de 200000 lei de la societatea cu răspundere limitată

„Zerododici”, contractul nr. 02/06/2013 din 02 iunie 2013 în valoarea de 35000

lei de la societatea cu răspundere limitată „Sortem-Com”, contractul nr.

09/06/2013 din 09 iunie 2013 în valoarea de 100000 lei de la societatea cu

răspundere limitată „Sislit”, contractul nr.22/06/2013 din 22 iunie 2013 în

2

valoarea de 900000 lei de la societatea cu răspundere limitată „Sislit”,

contractul nr.12/10/2013 din 12 octombrie 2013 în valoarea de 5610000 lei de

la societatea cu răspundere limitată „Sislit”.

De asemenea au fost prezentate notele contabile și alte documente

confirmative care argumentează cauza indicării eronate în dispoziția plăților

menționate și destinația acestora.

În opinia reclamantului, Inspectoratul Fiscal de Stat în cadrul efectuării

controlului nu a ținut cont în totalitate de documentele prezentate, fapt pentru

care întreprinderii i-a fost calculată suplimentar TVA în sumă de 1328310 lei,

amendă în mărime de 398439 lei și majorarea de întîrziere în mărime de 169161

lei.

Indică că nu este de acord cu metoda aplicată în cadrul controlului,

acestea fiind efectuată cu abateri de la legislația fiscală.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 mai 2016 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu Capital

Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative, ca nefondată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 20 iunie 2016

Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată

a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 23 mai 2016 și emiterea unei decizii de admitere a cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu

răspundere limitată și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 23 mai 2016.

La 30 noiembrie 2016 Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com”

societate cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 noiembrie 2016 și a hotărârii judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 23 mai 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei decizii de admitere a

pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluția instanțelor

investite cu judecare fondului, sunt contrare prevederilor legale fiind adoptate cu

interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de fapt, contravine probelor

anexate la materialele dosarului.

Susține că în speță se atestă încălcarea dreptului garantat prin art.6 din

Convenție. Actele de control emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat contravin

legislației și sunt bazate pe interpretări nefondate și neargumentate, fără a se ține

cont de probele și documentele confirmative prezentate atât în cadrul controlului,

cât și în cadrul acțiunilor prevăzute de legislație ce țin de constatarea actului

administrativ.

Consideră recurentul că instanța de apel nu a dat o apreciere legală și nici nu

s-a expus asupra faptelor, nu a constatat și elucidat corect circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii. Este greșită aprecierea instanțelor

inferioare, potrivit căreia notele contabile nu pot constitui temei de eliberare de

răspundere fiscală a contribuabilului.

3

Indică că la examinarea cauzei în fond au fost prezentate probe, prin care se

confirmă faptul că fosta contabilă a întreprinderii a fost sancționată pentru erorile

comise la întocmirea ordinelor de plată de la bancă, precum și probe care atestă

care au fost relațiile juridice dintre terți și agenții economici, însă instanțele

inferioare nu le au dat o apreciere corectă.

Susține că atât actul de control cât și decizia pe marginea acestuia nu

argumentează și nu demonstrează presupusa încălcare, ci doar se bazează pe o

eroare umană a fostului contabil pentru indicarea greșită a destinației sumelor de

bani primite cu împrumut de la celelalte firme ale holdingului din care face parte

greșeala corectată de contabilitatea contribuabilului, dar care a rămas necorectată în

datele bancare ale apelantului.

Mai susține că instanțelor investite cu judecarea fondului i-au fost prezentate

probe incontestabile, pertinente și admisibile potrivit prevederilor art.121-122 din

Codul de procedură civilă.

La examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei care urmau a fi stabilite corect, prin adoptarea deciziei

nemotivate a fost încălcat dreptul recurenților la un proces echitabil.

Recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma

prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care statuează

expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 10 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii de comunicare, instanța de apel a expediat decizia motivată

participanților la proces, la 18 noiembrie 2016, însă la materialele dosarului nu este

anexată dovada care să confirme data recepționării decizei, respectiv colegiul

consideră că recursul a fost depus în termenul de declarare a recursului prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

4

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de

declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au

pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

5

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com” societate cu răspundere limitată

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Raumond-Com”

societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

6