3ra-24/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I.Secrieru dosarul nr. 3ra-24/14 DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat,Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Clasic SV”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Clasic SV” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 prin care a fost respinsă acţiunea, c o n s t a t ă La 16 august 2012 SRL „Clasic SV” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la declararea ca fiind nul şi fără efecte juridice a deciziilor cu nr. 153 din 05 iulie 2012; nr. 1415/5 din 10 mai 2012 şi nr. 132/5 din 06 ianuarie 2012 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, factorii de decizie din cadrul IFS pe mun. Chişinău în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 6164 din 13 septembrie 2011 au efectuat controlul fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale a societăţii SRL „Clasic SV”. Controlul efectuat a fost divizat în mai multe compartimente, iar ca rezultat a controlului efectuat de către factorii de decizie din cadrul IFS pe mun. Chişinău la 13 octombrie 2011 a fost întocmit actul nr. 5 - 651504. Reclamantul a indicat că a respectat cerinţele legale, iar la 17 octombrie 2011 a fost depus dezacordul asupra actului nominalizat, în dezacord fiind reflectate faptele care nu corespundeau realităţii.

Respectiv în baza dezacordului nominalizat la 09 decembrie 2011, cu nr. 3- 496171 a fost emis actul prin care faptele expuse în dezacord au fost admise parţial şi s-a propus micşorarea venitului impozabil pentru anul 2009 şi 2010, micşorarea TVA calculată, micşorarea majorărilor de întârziere, micşorarea numărului cazurilor de eliberare a facturilor fiscale. Factorii de deciziei din cadrul IFS pe mun. Chişinău în baza actului de control nr. 5-651504 şi în baza actului cu nr. 3 - 496171 a emis decizia nr. 132/5 din 06 ianuarie 2012 prin care a fost instituit petiţionarului un şir de obligaţii fiscale şi anume: a calculat TVA diminuată, a micşorat TVA, a majorat venitul impozabil pentru anul 2010, a dispus aplicarea sancţiunilor pentru încălcările depistate vizând evidenţa fiscalităţii.

Reclamantul a indicat că, nu a fost de acord cu actele controalelor efectuate şi cu deciziile aplicate, iar la 18 ianuarie 2012 a depus contestaţia şi dezacord cu privire la concluziile elucidate în actul de control şi cu privire la decizia adoptată. Reclamantul a indicat că, prin decizia din 21 februarie 2012 cu nr. 40 a fost dispusă suspendarea deciziei cu nr. 132/5 din 06 ianuarie 2012. Ulterior prin decizia din 15 martie 2012 cu nr. 54 termenul de examinare a fost prelungit. Examinînd toate actele de contestare la 11 aprilie 2012 a fost întocmit actul cu nr. 3-496347 prin care fapt au mai efectuat recalculări la compartimentul TVA şi a impozitării la aceste capitole. În baza actului de control la 10 mai 2012 cu nr. 1415/5 de către pîrît a fost emisă decizia vizând instituirea faţă de reclamant a obligaţiilor fiscale şi anume au fost efectuate recalculări la plata TVA.

Reclamantul menţionează că ne fiind de acord cu decizia organului emitent şi anume a autorităţii IFS pe mun. Chişinău a fost înaintată contestaţia corespunzătoare prin care fapt s-a contestat faptele elucidate în actul de control şi s-a contestat veridicitatea deciziei. Ca consecinţă, la 05 iulie 2012 cu nr. 153 de către IFS pe mun. Chişinău a fost emisă decizia prin care s-a considerat ca fiind neîntemeiată contestaţia şi menţinută decizia cu nr. 1415/5 din 10 mai 2012. Reclamantul consideră că factorii de decizie din cadrul IFS pe mun. Chişinău au interpretat în mod eronat legislaţia în vigoare şi incorect au stabilit toate faptele descrise.

Cere, reclamantul SRL „Clasic SV” admiterea acţiunii, declararea ca nule şi fără efecte juridice deciziile cu nr. 153 din 05 iulie 2012; nr. 1415/5 din 10 mai 2012 şi nr.132/5 din 06 ianuarie 2012 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău; declara ca fiind nule actele cu nr. 5-651504 din 13 octombrie 2010; nr. 3- 496171 din 09 decembrie 2011 şi nr. 3- 496347 din 11 aprilie 2012 întocmite de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău precum şi încasarea în conformitate cu prevederile art. 94 alin.(1) CPC RM, din contul pîrîtului cheltuielile de judecată suportate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 23 septembrie 2013 avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Clasic SV” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. 2 În motivarea recursului, recurentul a invocat că, atît instanţa de fond cît şi autoritatea fiscală la emiterea deciziei de sancţionare a contribuabilului în mod eronat au interpretat clauzele contractului de împrumut şi în special a normei art.867 Cod civil care stipulează că, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar acestea se obligă să restituie bani în aceiaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Din esenţa şi natura juridică a contractului de împrumut rezultă, că acest contract este un acord de voinţă între împrumutător şi împrumutat, de regulă gratuit, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Obiect al contractului de împrumut pot fi bani în monedă naţională sau valută străină. După cum reiese din norma descrisă, autoritatea fiscală are menirea de a verifica corectitudinea calculării impozitelor şi a taxelor şi nici de cum interpretarea relaţiilor economice a contribuabilului. Astfel de acte constituind în sine o imixiune în activitatea agentului economic, cu atît mai mult punerea pe seama agentului economic a unor fapte care nu puteau fi prevăzute.

Se mai invocă în recurs că achitarea în buget a TVA fiind o obligaţiune fiscală a vînzătorului, nu poate fi pusă pe seama consumatorului de valori materiale şi servicii procurate, odată ce acesta din urmă, ca cumpărător de bună-credinţă, concomitent cu costul mărfurilor, i-a achitat furnizorului şi taxa pe valoarea adăugată. Recurentul în motivarea recursului a mai indicat că instanţa de judecată a aplicat eronat normele de drept procedural, prin aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, iar concluziile vin in contradicţie cu circumstanţele pricinii. Conform modificărilor operate la CPC, prin Legea nr.155/05.07.12, în conformitate cu prevederile art. 444 CPC RM ( în vigoare la moment), recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform cerinţelor art.26 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din10.02.2000, actul administrativ contestat poate fi anulat în cazul, în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Astfel, s-a stabilit că prima instanţă a respins acţiunea înaintată de către SRL „Clasic SV” către Inspectoratul Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ. Verificînd argumentele recursului coroborat circumstanţelor de drept pe care este 3 întemeiată hotărîrea primei instanţe, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă cu privire la respingerea acţiunii. În justificarea concluziei enunţate, instanţa de recurs invocă argumentele ce succed.

Cu certitudine s-a constatat că, la data de 13 septembrie 2011 în baza deciziei nr. 6164 privind iniţierea controlului fiscal a fost efectuat controlul fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale a reclamantului SRL „Clasic SV” în rezultatul cărui la data de 13 octombrie 2011 a fost emis actul respectiv de control nr. 51504. La data de 17 octombrie 2011 SRL „Clasic SV” a depus dezacordul actului nr. 5- 651504 din 13 octombrie 2011. La data de 09 decembrie 2011 a fost emis actul nr. 3- 49617 potrivit căruia a fost admis parţial dezacordul nr. 5-651504 din 13 octombrie 2011. Ulterior, în baza actului de control nr. 5-651504, şi în baza actului cu nr. 3 - 496171 a fost emisă decizia nr. 132/5 din 06 ianuarie 2012 potrivit căreia a fost calculată taxa pe valoarea adăugată diminuată în sumă de 482368 lei.

A fost micşorată taxa pe valoarea adăugată aferentă bugetului cu 219304 lei TVA în sumă de 263064 lei. A fost majorat venitul impozabil pentru anul 2010 cu 111 172,00 lei, care conform rezultatelor controlului constituie 1 637 734 lei. A fost majorat TVA destinată trecerii în cont cu 527742 lei, care conform rezultatelor controlului la 01.08.2011 constituie 6847781 lei. A fost încasat la buget majorări de întârziere (penalităţi), calculate în rezultatul controlului. Conform prevederilor art. 231 Cod fiscal, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale.

Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală. Astfel, potrivit prevederilor art.8 alin.(2) lit.c) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

Articolul 260 alin.(4) Cod fiscal prevede că, neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 şi 1171 se sancţionează cu o amendă în mărime de 3600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 108000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite.

Prin urmare, pentru neeliberarea facturilor fiscale la livrările de mărfuri cu achitarea în numerar către persoane fizice, recurentului SRL „Clasic SV” corect i-au fost aplicate sancţiuni fiscale şi anume: 4 - amendă în mărime de 30% - 144710 lei pentru diminuarea TVA conform prevederilor art. 261(4), al Legii RM nr. 407-XV din 26.07.01 din Titlul V „.Administrarea fiscală”; - suma de 16676 lei - amenda în mărime de 15 % pentru diminuarea venitului impozabil pentru anul 2010, conform prevederilor art. 260 alin. (5) al Legii RM nr. 407-XV din 26.07.01 din Titlul V „Administrarea fiscală”; - suma de 86400 lei - amendă, conform prevederilor art. 260 alin.(4) al Codului fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, pentru neprezentarea facturii fiscale în termenii prevăzuţi de legislaţie în 48 cazuri (1800 lei x 48); - suma de 2800 lei amendă, conform prevederilor art. 257 alin.(1) al Codului fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, pentru completarea neconformă a Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2010, a Declaraţiilor privind TVA pentru luna decembrie anul 2009, ianuarie, februarie, martie, mai, iunie, iulie, septembrie anul 2010 si februarie, aprilie, mai, iunie, iulie 2011 - 14 cazuri; - suma de 4000 lei, amendă conform prevederilor art. 255 al Codului fiscal,

aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, pentru neprezentarea în termenii stabiliţi a informaţiei privind terenul deţinut pe adresa sat. Măgdăceşti. Totodată, potrivit prevederilor art. 261 alin.(4) Cod Fiscal, diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice se sancţionează cu amendă egală cu 30% din suma diminuării. Conform art. 261 alin.(5) Cod Fiscal, eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, taxelor se sancţionează cu o amendă în mărimea impozitului, taxei nedeclarate.

Instanţa de recurs remarcă că, contractului de împrumut nr. 002/3 din 23.02.2011 nu corespunde normelor stabilite de Codul Civil, cu atît mai mult că în evidenţa financiară mijloacele financiare transferate de către SRL „Dimitreanca Agro” în mărime de 1040839 lei a fost atribuită la deconectările cu cumpărători (Ct.221) „Creanţe pe termen scurt”, acest contract de împrumut de facto prezintă un contract de livrare - cumpărare a mărfurilor. Prin urmare, împrumutul a fost stins prin livrarea de mărfuri de către SRL „Clasic Sv”, conform acordului nr. 1 din 15.06.2011 la contractul de împrumut nr. 002/3 din 23.02.2011. Conform art. 867 alin.(1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Totodată, potrivit art.867 alin.(3) Cod civil, în cazul în care a împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a ţine 5 cont de variaţiile valorii numerarului. În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră justă concluzia primei instanţe privind respingerea acţiunii depusă de SRL „Clasic SV” şi anume declararea ca fiind nul şi fără efecte juridice a deciziilor cu nr. 153 din 05 iulie 2012; nr. 1415/5 din 10 mai 2012 şi nr. 132/5 din 06 ianuarie 2012 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Completul judiciar menţionează că la depunerea recursului recurentul a invocat acelaşi argumente care au fost indicate în decizia contestată, asupra cărora prima instanţă s-a expus amplu şi detaliat.

Alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece acestea se combat cu cele expuse mai sus şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se resping recursul declarat de către avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Clasic SV”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Clasic SV” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Elena Covalenco Iurie Diaconu Iurie Bejenaru 6