3ra-1044/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1044/14 prima instanţă: Iu. Sciastlivîi instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Andras Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Andras Com”, către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la anularea actului controlului fiscal şi trecerea în cont a TVA, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni şi casată hotărârea judecătoriei Ialoveni din 10 decembrie 2013, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 14 noiembrie 2014 SRL „Andras Com” s. Costeşti raionul Ialoveni a depus o cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la anularea actului controlului fiscal cu nr. 3-513379 din data de 18 septembrie 2012 emis de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni şi trecerea în cont a TVA în sumă totală de 267273,94 lei.

În susţinerea acţiunii a invocat că, factorii de decizie din cadrul IFS pe raionul Ialoveni în baza informaţiei parvenite de la IFPS Chişinău Direcţia anti fraudă fiscală nr. 26-10/1-12-1430 din 05 iulie 2012 au instituit controlul fiscal prin metoda verificării tematice privind respectarea legislaţiei fiscale la declararea TVA în cadrul întreprinderii SRL “Andras Com”.

Controlul a fost îndreptat cu prioritate la verificare activităţii întreprinderii pentru luna aprilie 2012. Ca rezultat al controlului efectuat de către factorii de decizie din cadrul IFS pe raionul Ialoveni la 18 septembrie 2012, a fost întocmit actul nr. 3-513379, care a fost adus la cunoştinţă contribuabilului în data de 26 septembrie 2012. Indică reclamantul că, prin controlul efectuat s-a constatat că, SRL “Andras Com” a atribuit în cont TVA în sumă de 93437,49 lei MDL în baza facturii fiscale VF 1151121 din 14 mai 2012, eliberată de către agentul economic SRL “GDS - COM” care conform datelor sistemului informaţional a fost anulată ca subiect al impunerii cu TVA. Mai indică reclamantul că la fel, prin controlul efectuat s-a stabilit că, SRL “Andras Com” pentru perioada lunii aprilie 2012, a trecut în cont la TVA procurări conform facturilor fiscale HS 0138835 din 14 aprilie 2012, şi HS 0138836 din 23 aprilie 2012, suma de 173836,5 lei.

Precizează reclamantul că în aşa mod, factorii de decizie au concluzionat că, este necesar de micşorat la cont TVA trecută la întreprindere, fapt ce constituie o interpretare eronată a legislaţiei în vigoare. În continuare a mai indicat că, examinând minuţios toate faptele elucidate în actul controlului fiscal, concluzionează că, factorii de decizie din cadrul IFS pe raionul Ialoveni au interpretat eronat legislaţia în vigoare şi incorect au stabilit toate faptele descrise , micşorând ilegal TVA la contul întreprinderii. De altfel cum pot fi oare interpretate concluziile că, pentru perioada controlului întreprinderea SRL “Andras Com” nu a înregistrat tranzacţii cu întreprinderi dubioase, registrul de evidenţă a facturilor primite şi eliberate fiind în concordanţă cu norma art. 118 Cod fiscal.

Prin adoptarea actului direct a instituit vinovăţia societăţii petiţionare în acţiuni ce nu au depins de voinţa societăţii şi care la fel nu puteau fi cunoscute, dar de altfel, responsabilitatea poate fi doar personală ci nu subsidiară. În aşa mod consideră petiţionarul că este prezumat de faptul că nu a comis careva abateri. Mai indică reclamantul că taxa pe valoarea adăugată este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare în buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate, care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova. TVA se aplică la: Livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; Drept temei legal pentru a trece în cont sumele TVA pe valorile materiale, serviciile procurate servesc art. 102 al.

6, 7 Cod fiscal. Factura fiscală, procurată de furnizor în modul stabilit de la organul autorizat; Documentul eliberat de autorităţile vamale, organul poştal, bănci, destinatarul străin, care confirmă achitarea TVA la mărfurile şi/sau serviciile importate. Livrarea trebuie să fie efectuată de către furnizorul care a eliberat factura fiscală sau să fie raportată de către subiectul impozabil. Această regulă se referă la cazurile în care cumpărătorul primeşte documentul justificat (factura fiscală), care corespunde cerinţelor prevăzute de art. 19 al Legii contabilităţii, şi nu există probe referitoare la falsul blanchetei de strictă evidenţă (factura fiscală), nu există probe care ar confirma faptul că cumpărătorul a ştiut despre ne autentificitatea documentului şi a datelor incluse de el, nu există probe privind efectuarea livrării de către alte persoane decît cele indicate în factura fiscală în rubrica „Furnizor”.

Petiţionarul mai indică că, trebuie de ţinut cont de faptul , că o tranzacţie de livrare-cumpărare a valorilor materiale sau de procurare a serviciilor cu utilizarea facturilor TVA (fiscale), ce ar permite trecerea în cont a TVA şi restituirea ulterioară a TVA din buget, se consideră legală în cazul cînd: Blancheta TVA (fiscal) este eliberată de organul autorizat legal; Tranzacţia de livrare-cumpărare a valorilor material sau de procurare a serviciilor este reală cu achitarea furnizorului de către cumpărător a costului valorilor material sau serviciilor, inclusive şi a sumei TVA; Nu se constată ilegalitatea documentelor privind cantitatea, costul mărfii sau serviciilor livrate-procurate şi respective a sumelor TVA calculate.

Consideră reclamantul că, sarcina probaţiunii, neexecutării tranzacţiei drept confirmare a refuzului restituirii sumelor TVA din buget urmează a fi pusă pe seama organelor fiscale, care ca parte în proces, pe baza documentelor justificative, ar demonstra ilegalitate tranzacţiei (facturii false, contribuabili-fantome ilegali, legătura cauzală între furnizor şi cumpărător prin aceleaşi adrese ale sediilor firmelor, aceiaşi fondatori, aceleaşi persoane de conducere etc.). Achitarea în buget a TVA, fiind o obligaţiune fiscală a vînzătorului, nu poate fi pusă pe seama consumatorului de valori materiale şi servicii procurate, odată ce acesta din urmă, ca cumpărător de bună-credinţă, concomitent cu costul mărfurilor, i-a achitat furnizorului şi taxa pe valoare adăugată.

Consideră reclamantul că o eventuală soluţie, prin care s-ar refuza deducerea sumelor TVA, ar însemna că societăţii comerciale li se cere să suporte pe deplin consecinţele acţiunilor furnizorilor săi, care au omis să-şi execute obligaţiile de plată a TVA la buget. însă o asemenea povară este considerată ca fiind excesivă pentru agentul economic, fapt care perturb balanţa echitabilă ce urma să fie menţinută între cerinţele interesului general al comunităţii şi cerinţele protejării dreptului de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Prin hotărârea judecătoriei Ialoveni din 10 decembrie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ” Andras Com”. S-a declarat nul şi fără efecte juridice actul controlului fiscal cu nr. 3-513379 din 18 septembrie 2012 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni în rezultatul verificării SRL “Andras Com” privind respectarea legislaţiei fiscale în corectitudinea şi declararea TVA.

S-a respins ca neîntemeiată cererea SRL “Andras Com” de a trece în cont a TVA suma totală de 267273,94 lei, ilegal neacceptată de către funcţionarii fiscali din cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de fond, în termen, la 03 ianuarie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea a unei noi hotărâri. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, s-a casat hotărârea judecătoriei Ialoveni din 10 decembrie 2013 şi s-a dispus încetarea procesului.

La 04 iulie 2014, SRL “Andras Com” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 ca neîntemeiată ilegală şi pronunţarea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărârea instanţei de fond. În motivarea recursului SRL “Andras Com” a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta este neîntemeiată şi ilegală. În special, indică recurentul că, instanţa de apel în decizia sa nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Mai indică recurentul că instanţa de apel a aplicat greşi normele de drept material şi cele de drept procedural.

Examinând cererea de recurs declarată de SRL “Andras Com”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărâri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Andras Com” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Andras Com”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă