2r-414/14 — Recuperarea cheltuielilor pentru instruire

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-414/14 Judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Juravliov Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al RM împotriva lui Juravliov Andrei despre recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire în mărime de 201577,75 lei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ : La data de 14.05.2008 Ministerul Apărării al RM a înaintat acţiune în instanţa de judecată împotriva lui Juravliov Andrei privind recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire în mărime de 201577.75 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 05.12.2008 acţiunea a fost admisă. La data de 06.11.2013 avocatul V.Tatarciuc, în interesele lui Juravliov Andrei, a contestat hotărîrea sus menţionată cu apel , prin care a solicitat casarea ei cu respingerea acţiunii. Tot dată apelantul a solicitat şi repunerea în termen a apelului înaintat. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19.12.2013 apelul declarat de avocatul V. Tatarciuc, în interesele lui Juravliov Andrei, a fost restituit potrivit prevederilor art. 369 al. 1 lit. d) CPC RM. La data de 24.01.2014, Juravliov Andrei a declarat apel repetat împotriva hotărîrii judecătoriei Ungheni din 05.12.2008. Totodată apelantul a solicitat şi repunerea în termen a apelului înaintat.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, a fost respinsă cerinţa de repunere în termen a apelului, iar cererea de apel a fost restituită apelantului Juravliov Andrei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Juravliov Andrei fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 20 de zile. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 12 martie 2014, Juravliov Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii 1 Curţii de Apel Bălţi 27 februarie 2014 şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat omiterea termenului de atac din motiv că prima instanţă nu a respectat procedura de citare a acestuia.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Juravliov Andrei, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac (f.d.

43-49). În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC (în vigoare la momentul emiterii hotărîrii pînă la 31.11.2012), termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen.

Or, hotărîrea contestată a fost emisă la data de 05.12.2008, apelul fiind declarat la data de 06.11.2013, care a fost restituit ca depus de o persoană neîmputernicită. Ulterior, la data de 24.01.2014, apelantul a depus apel repetat. Astfel, în cadrul apelului, avocatul V.Tatarciuc, în interesele apelantului, a solicitat repunerea în termen a apelului pe motiv că numai la data de 17.10.2013 apelantul a aflat despre existenţa hotărîrii sus-menţionate, deoarece din anul 2008 apelantul este plecat în România unde s-a căsătorit şi locul lui de trai de atunci este 2 schimbat şi nici nu cunoştea despre şedinţele de judecată, care au fost petrecute în lipsa sa. Apelul declarat la data de 06.11.2013 a fost restituit pe motiv că avocatul nu avea împuternicirile necesare pentru a declara apel şi deoarece au fost înlăturate neajunsurile mandatului avocatului, solicita repunerea în termen a apelului.

Colegiul apreciază ca corectă concluzia instanţei de apel conform căreia, argumentele invocate de apelant nu sunt temei de repunere în termen a apelului deoarece neajunsurile unui mandat (lipsa împuternicirilor) nu este motiv întemeiat, cu atît mai mult că a fost omis şi termenul indicat la art. 116 CPC, or, apelul din 06.11.2013 a fost restituit prin încheierea din 19.12.2013 şedinţă la care a participat şi reprezentantul apelantului, iar apelul repetat a fost depus la 24.01.2013 adică peste 30 zile, termen limită stabilit în art. 116 CPC al RM.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Juravliov Andrei nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. 3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Juravliov Andrei. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al RM împotriva lui Juravliov Andrei despre recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire în mărime de 201577,75 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4