2ra-871/14 — Încasarea cheltuielilor de instruire

Judecătoria Ungheni Dosarul nr. 2ra-871/14 Judecător: V.Şchiopu Curtea de Apel Bălţi Judecători: T.Duca, S.Procopciuc, A.Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Oleg Sternioală, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Apărării al RM, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al RM împotriva lui Olearciuc Alexandru cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 15 noiembrie 2007, Ministerului Apărării al RM s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Olearciuc Alexandru cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 24 august 2006, între Ministerul Apărării al RM, în persoana Comandantului interimar al Batalionului Geniu şi locotenentul Olearciuc Alexandru, a fost încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar pe termen de 5 ani. În perioada anilor 2002 - 2007 pîrîtul Alexandru Olearciuc a urmat studiile la academia Tehnică Militară din Bucureşti, România, obţinînd specialitatea de inginer în domeniul Geniu. Prin ordinul nr.0152 al Ministerului Apărării al RM din 04 octombrie 2007, Alexandru Olearciuc a fost eliberat din rîndurile Armatei Naţionale conform pct. 140 lit.g) al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17 august 2008. La 18 octombrie 2007, prin ordinul nr.199 al comandantului interimar al Batalionului Geniu, el a fost exclus din listele nominale ale unităţii militare.

Cheltuielile suportate pentru instruirea în cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti constituie 25 000 dolari SUA, însă din motivul că pîrîtul şi-a îndeplinii serviciul militar în armata naţională după finisarea studiilor numai 3 luni, suma pe care urmează să o achite, proporţional venitului serviciului militar constituie 23 750 dolari SUA. În temeiul art. 35 alin. (11) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, reclamantul solicită încasarea cheltuielilor pentru instruire în mărime de 23 750 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2009, acţiunea a fost admisă integral, dispunîndu-se încasarea de la Olearciuc Alexandru în beneficiul Ministerului Apărării al RM a sumei de 23 750 dolari SUA, precum şi taxa de stat în sumă de 7 810 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Alexandru Olearciuc şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 mai 2013, a fost admis recursul declarat de Olearciuc Alexandru, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012 şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd cauza, la 05 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bălţi a adoptat decizia prin care a admis apelul declarat de Olearciuc Alexandru, a casat hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2009 şi a adoptat o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că ordinul de încadrare în serviciul militar lipseşte, precum şi contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada efectuării studiilor în instituţia de învăţămînt militar, în baza căruia în anii 2002-2007 Olearciuc Alexandru şi-a îndeplinit studiile la Academia Tehnică Militară din Bucureşti.

La fel, a conchis că contractul prezentat în calitate de probă de către reclamant, nu corespunde Regulamentului cu privire la îndeplinirea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 925 din 21 decembrie 1994 în vigoare la moment încheierii contractului, deoarece în acest contract nu sunt indicate toate condiţiile privind îndeplinirea serviciului militar prin contract şi modul îndeplinirii serviciului, inclusiv şi condiţia precum că, în cazul dacă militarul se eliberează înainte de termenul indicat în contract el achită cheltuielile suportate pentru instruirea lui. Mai mult ca atît, în pct.3 al contractului menţionat este stipulat că, contractul întră în vigoare la data emiterii de către comandantul unităţii militare a ordinului de înscriere a militarului Olearciuc A. în tabelul nominal al unităţii militare, însă cum s-a menţionat, ordinul de înscriere n-a fost prezentat instanţei.

În acelaşi timp, instanţa de apel a menţionat şi faptul că, temeiul de eliberare a lui Olearciuc Alexandru din serviciul militar prin contract, a fost indicat p.140 lit.g) al Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului de către copul soldaţilor, sergentilor şi ofiţerilor Forţelor Armate si radiat din tabelul nominal al unităţii (la dobîndirea cetăţeniei altui stat), or, Olearciuc Alexandru a dobîndit cetăţenia română în anul 1998 fiind inclus în declaraţia de dobîndirea a cetăţeniei române a tatălui său. În acest sens, instanţa de apel a conchis că, apelantul la momentul încheierii contrcatului de îndeplinire a serviciului militar deja deţinea cetăţenia altui stat şi astfel, temeul indicat de Ministerul Apărării pentru eliberarea lui Olearciuc A. din serviciul militar (dobîndirea cetăţeniei altui stat) contravine circumstanţelor de fapt şi de drept.

Cu referire la calculele cheltuielilor, instanţa de apel a constatat că, intimatul n-a prezentat probe veridice, pertinente şi concludente ce ţine de confirmarea mărimei cheltuielilor generale pentru instruire şi mărimei cheltuielilor pentru perioada aflării intimatului în serviciul militar, deoarece din materialele pricinii rezultă, că a fost prezentat un singur inscris prin care şeful direcţiei management resurse umane a Ministerului Apărării al RM informaeză precum că pentru 2 instruirea locotenentului Olearciuc Alexandru în Academia tehnică Militară din Bucureşti a fost cheltuit 5 000 dolari SUA pentru un an de învăţămînt, fără a reflecta calcule reale şi cheltuielile reale ce pot fi impuse intimatului prin reflectarea unei descifrări.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 16.01.2014, Ministerul Apărării al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2009. În argumentarea recursului recurentul a invocat că Ministerul Apărării nu este obligat prin lege să întroducă în contractul de îndeplinire a serviciului militar a tuturor prevederilor actelor normative cu care intimatul era obligat să facă cunoştinţă. La fel, recurentul susţine că instanţa de apel a ignorat faptul că este bizar, pentru o persoană care nu cunoaşte şi nu suspectă despre dobîndirea cetăţeniei unui stat terţ, sau o persoană care nu intenţionează să dobîndească cetăţenia unui stat, să se adreseze cu o astfel de cerere.

Mai indică că, în cazul dobîndirii cetăţeniei altui stat, militarului i se propune să renunţe la a doua cetăţenie şi să-şi continuie executarea serviciului militar prin contract, însă intimatul nu s-a folosit de acest drept şi a preferat să fie eliberat din serviciul militar. Totodată, susţine că prezentarea unui certificat-calcul desfăşurat al cheltuielilor reale nu este o obligaţie a Ministerului Apărării, acest fapt fiind prevăzut de însşi legislator. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţa de apel a neglijat faptul că însăşi intimatul nu cunoştea că deţine cetăţenia altui stat, interpretînd răspunsul organelor statului român în acest sens în folosul intimatului. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter 3 devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Ministerul Apărării al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Apărării al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Apărării al RM, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al RM împotriva lui Olearciuc Alexandru cu privire la repararea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Oleg Sternioală Iuliana Oprea 4