3ra-183/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 3ra-183/14 instanţa de apel: l. POpova, A. Doga, Sv. Caitaz DECIZIE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiu Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Graur Anişoara” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiu Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Graur Anişoara”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 08 mai 2013 ÎI „Graur Anişoara” a depus cerere de chemare în judecatăîmpotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privire la contestarea actului administrativ. In motivarea acţiunii reclamantul II „Graur Anişoara” a invocat că în urma desfăşurării controlului fiscal de către inspectorii secţiei control fiscal a Direcţiei Planificare, Control şi Asistenţă Juridică a IFS Chişinău prin metoda verificării la faţa locului la ÎI „Graur Anişoara”, conform actului sub nr. 585009 s-a stabilit comercializarea la data de 01 decembrie 2012 a unei sticle cu capacitatea de 0,5 litri Vodca „Gospodar” cu timbrul de acciz marcă comercială de stat pentru băuturi alcoolice tari sub nr. de serie 1103009160317, care în urma investigaţiilor ulterioare s-a dovedit a fi fals.

Încălcarea dată a fost confirmată şi prin întocmirea Actului nr. 1-585099 din 30 ianuarie 2013. La data de 19 februarie 2013 prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l ÎI „Graur Anişoara” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50 000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 262 Cod Fiscal. Decizia menţionată a fost contestată la data de 15 martie 2013, însă prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 270 din 12 aprilie 2013 a fost lăsată fără modificare sau anulare din lipsa temeiului legal. Consideră deciziile IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013 şi nr. 270 din 12 aprilie 2013 ca fiind lipsite de vreun temei fiscal şi juridic. Astfel, de către IFS pe mun. Chişinău nu s-a luat în consideraţie faptul că la 16 august 2012 între ÎI „Graur Anişoara” şi SC „Standardul Calităţii"” SRL a fost încheiat Contractul de vînzare-cumpărare a produselor alcoolice.

În conformitate cu factura fiscală seria BV nr 0624684 din 21 septembrie 2012 ÎI „Graur Anişoara” a primit de la furnizorul menţionat de rînd cu altă producţie şi vodcă 0,51 litri „Gospodar”. Factura fiscală nominalizată a fost însoţită de certificatul de conformitate sub nr. SNACP MD 100611L059254-11, care certifică calitatea producţiei şi marcajul ei cu „Timbre de acciz marcă comercială de stat”. Totodată, în conformitate cu prevederile punctului 1.1 şi 4.1.1 ale contractului încheiat între părţi, vînzătorul s-a obligat să realizeze producţie alcoolică în asortiment, însoţită de acte respective care confirmă calitatea şi provenienţa producţiei. Menţionează reclamantul că împrejurările menţionate dovedesc cu certitudine lipsa intenţiei ÎI „Graur Anişoara” la comercializarea producţiei cu timbre de acciz falsificate.

Consideră reclamantul că vinovăţia în cazul dat se răsfrînge asupra furnizorului care a încălcat prevederile stipulate în contract şi în art. 123 alin. (5) Cod Fiscal, care prevede marcarea mărfurilor cu timbre de acciz pînă la momentul expedierii (transportării) lor şi i-a prezentat băutură alcoolică cu timbre false. Reieşind din prevederile art. 231 CF (noţiunea şi temeiurile tragerii la răspunderea fiscală) se atrag la răspunderea fiscală persoanele care au încălcat legislaţia fiscală. În cazul dat prevederile art. 123 şi 262 Cod fiscal (marcarea, comercializarea, transportare sau depozitarea mărfii fără timbre de acciz sau timbre false) au fost încălcate de către furnizorul SC „Standardul Calităţii”, care şi se necesita a fi sancţionat.

Totodată reclamantul consideră că organul fiscal a petrecut controlul fiscal la faţa locului pe data de 01 decembrie 2012 (actul nr. 1-585009) cu încălcarea prevederilor alin. (2) art. 216 Cod Fiscal, fără decizia scrisă a conducerii organului care exercită controlul. Conform actului sub nr. 1-585099 din 30 ianuarie 2013 se face referinţă la decizia de iniţiere a controlului fiscal nr. 11339 din 28 ianuarie 2013. La fel, decizia din 19 februarie 2013 de sancţionare a ÎI „Graur Anişoara” a fost luată cu încălcarea prevederilor art. 245, 246 CF, nu în timp de 15 zile de la data încălcării fiscale, dar peste 2 luni şi 19 zile. 2 Sînt încălcate şi prevederile art. 241 Cod Fiscal, fiindcă cazul a fost examinat şi sancţiunea aplicată nu de conducerea organului fiscal, dar de şef-adjunct al IFS Chişinău.

Nu sînt respectate nici prevederile art. 248 Cod Fiscal prin faptul că în partea descriptivă a deciziei este constatată încălcare din partea ÎI „Graur Anişoara” a art. 123 CF, iar în dispozitiv se sancţionează pentru încălcarea art. 262 Cod Fiscal. Din considerentele expuse, solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mim. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013 prin care ÎI "Graur Anişoara” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50 000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 262 Cod Fiscal şi a Deciziei nr. 270 din 12 aprilie 2013 prin care decizia de sancţionare a fost lăsată în vigoare, cu încetarea cazului de încălcare fiscală. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎI „Graur Anişoara”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă, prin anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013 şi deciziei IFS mun. Chişinău nr. 270 din 12 aprilie 2013. La 16 decembrie 2013 IFS mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul în motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural art. 432 alin. (2) lit. c) CPC.

În susţinerea recursului recurentul menţionează că decizia de sancţionare a reclamantului a fost emisă în urma recepţionării rezultatelor tehnico-ştiinţifice din 28 decembrie 2013. Consideră recurentul că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 5 alin. (2) lit.h) din Legea nr. 1100 din 30 iunie 2000 „Cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice”, care prevăd că se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate, nemarcate în modul stabilit cu timbru de acciz. Conform prevederilor art. 262 Cod Fiscal , lipsa “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează cu amendă de 30000 de lei pentru fiecare caz, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără “Timbre de acciz” sau cu “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile.

3 Recurentul îţi exprimă dezacordul cu decizia i instanţei de apel în sensul interpretării greşite de către a instanţă a normei legale, precum că decizia de sancţionare din 19 februarie 2013 a fost luată cu încălcarea prevederilor art. 245 şi 246 Cod Fiscal, contraargumentînd acest fapt prin aceea că termenul de 15 zile pentru examinarea cazului de încălcare fiscală nu începe să curgă de la data încălcării fiscale dar din data expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere.

Astfel, menţionează că reclamantul nu a prezentat în termen de 15 zile calendaristice dezacordul cu privire la faptele expuse în actul de control nr. 1- 585099 din 30 ianuarie 2013. Dat fiind faptul că actul de control fiscal a fost întocmit la data de 30 ianuarie 2013, iar decizia de sancţionare a ÎI „Graur Anişoara” a fost emisă la data de 19 februarie 2013, recurentul consideră că IFS s-a încadrat în termen, deoarece termenul de examinare a încălcării fiscale a începută curgă din data expirării termenului de prezentare a dezacordului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. S-a constatat că în cadrul controlului fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative efectuat la data de 01 decembrie 2012 la magazinul ce aparţine II „Graur Anişoara” amplasat pe str. Victoriei nr. 18 din s. Ghidighici, a fost procurată o sticlă cu capacitatea de 0,5 l de vodkă „Gospodar”, producător ÎM „Zernoff” SRL , produsă la 28 noiembrie 2011 marcată cu „timbru de acciz marcă comercială de stat” nr. 1103009160317, suspect de a fi contrafăcută.

Producţia alcoolică respectivă a fost comercializată de către agentul economic în baza bonului de casă eliberat de MCC nr. 1195 din 01 decembrie 2012. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5291-a din 28 decembrie 2012 întocmit de Direcţia tehnico-criminalistică a MAI s-a stabilit că formularul timbrului de acciz pentru băutura alcoolică tare nr. 1103009160317 este falsificată. Încălcarea dată a fost confirmată prin întocmirea Actului nr. 1-585099 din 01 decembrie 2012. La 30 ianuarie 2013 IFS a întocmit un alt act pe aceleaşi încălcări. Ca rezultat, prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013 ÎI „Graur Anişoara” i-a fost aplicată amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale în 4 mărime de 50 000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 262 Cod Fiscal, pentru comercializarea băuturilor alcoolice marcate cu timbre de acciz falsificate.

Decizia menţionată a fost contestată de către reclamant la data de 15 martie 2013, însă prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 270 din 12 aprilie 2013 contestaţia a fost respinsă şi menţinută decizia IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013. Reclamantul solicită anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 560/p/l din 19 februarie 2013, invocînd că controlul fiscal la faţa locului pe data de 01 decembrie 2012 s-a petrecut cu încălcarea prevederilor art. 216 , 245, 246 Cod Fiscal. Conform art. 216 alin. (2) Cod fiscal, Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul.

Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul. După cum reiese din conţinutul actului din 01 decembrie 2012 întocmit de către IFS mun. Chişinău, inspectorii fiscali de stat ai Direcţiei Planificare Control şi Asistenţă juridică, în baza Deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr.5395 din 30 noiembrie 2012, au efectuat control fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative la agentul economic în cauză.

Instanţa de recurs constată că decizie în baza căreia a fost efectuat control nu este anexată la dosar şi după cum declară apelantul ÎF „Graur Anişoara” că inspectori fiscali la efectuarea controlului nici nu au prezentat această decizie. Or, conform art. 118 CP, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel, instanţa de recurs consideră că în acest sens a fost încălcată procedura prevăzută la alin. (2) art. 216 Cod Fiscal. Conform. art. 216 alin. (8) Cod Fiscal, Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului.

În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare. Conform art. 246 alin. (1) Cod fiscal, cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data: a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp; b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere. 5 Conform art. 250 Cod Fiscal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea examinării lui. În decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al deciziei se înmînează sau se expediază recomandat persoanei vizate în ea.

Prin derogarea de la normele menţionate s-a stabilit că la emiterea deciziei contestate nr. 560/p/1 din 19 februarie 2013 colaboratorii IFS mun. Chişinău au încălcat termenele stabilite de legiuitor. Astfel, după cum reiese din materialele dosarului ÎI „Graur Anişoara”, nefiind de acord cu rezultatul controlului, nu a depus dezacordul său în scris în termen de 15 zile prevăzut de norma enunţată mai sus. Deci, în condiţiile lipsei dezacordului contribuabilului, inspectori fiscali, în virtutea legislaţiei fiscale în vigoare, urmau să examineze cazului de încălcare fiscală, ce a avut loc la data de 01.12.2012, în corespundere cu prevederile art. 246 alin. (1) Cod Fiscal, adică 15 zile după expirarea termenului de prezentare a dezacordului.

Prin urmare, examinarea încălcării fiscale urma să fie încheiată la data de 30 decembrie 2013, şi ulterior, în temeiul art. 250 Cod Fiscal, să fie imediat emisă decizia asupra cazului de încălcare a legislaţiei. Contrar prevederilor art. 250 Cod Fiscal, IFS mun. Chişinău a emis decizia asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎI „Graur Anişoara” mult mai tîrziu, la data de 19 februarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a stabilit încălcarea de către IFS mun. Chişinău a termenului de examinare a încălcării fiscale şi respectiv întemeiată decizia instanţei de apel privind dispunerea anulării deciziei nr. 560/p/1 din 19 februarie 2013. Colegiu menţionează că în condiţiile în care s-a stabilit ilegalitatea deciziei nr. 560/p/1 din 19 februarie 2013, prin urmare pe cale de consecinţă, fiind un act subsecvent, corect a fost anulată şi decizia IFS mun.

Chişinău nr. 270 din 12 aprilie 2013 emisă pe marginea contestaţiei depuse de către ÎI „Graur Anişoara” împotriva primei decizii. Faţă de cele ce preced se constată temeinicia deciziei instanţei de apel, ce impune situaţia menţinerii ei şi respingerii recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că termenul de 15 zile în interiorul căruia urma a fi examinată încălcarea fiscal trebuie a fi calculate din momentul expirării termenului de prezentare a dezacordului cu privire la faptele expuse în actul de control din 30 ianuarie 2013. După cum rezultă din materialele dosarului primul act pe marginea încălcării fiscale a fost emis la data de 01 decembrie 2012, prin urmare dezacordul contribuabilul urma a-l prezenta faţă de actul de control din 01 decembrie 2012. Mai mult ca atît, prin actul din 01 decembrie 2012 IFS a explicat posibilitatea contribuabilului, în virtutea art. 216 6 alin. (8) Cod Fiscal, de a prezenta dezacordul cu actul respectiv în scris în termen de 15 zile calendaristice.

Astfel, examinarea încălcării fiscale urma să fie încheiată la data de 30 decembrie 2013, după care, în temeiul art. 250 Cod Fiscal, să fie imediat emisă decizia asupra cazului de încălcare a legislaţiei. În astfel de circumstanţe şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar recursul este neîntemeiat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) , Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiu Chişinău.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Graur Anişoara” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiu Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7