3ra-683/18 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-683/18 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: I. Potînga dosarul nr. 3ra-683/18

instanța de apel: E. Fistican, V. Clima, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

6 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Fiscal de Stat

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii

Individuale „Rotaru Galina” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (succesor în

drepturi Serviciul Fiscal de Stat) și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 31 martie 2015, prin care a fost admisă acțiunea

constată:

La 14 mai 2014, ÎI „Rotaru Galina” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că în cadrul controlului fiscal prin metoda

verificării operative, efectuat la 31 mai 2013 de către inspectorii fiscali a IFS pe

mun. Chișinău, la magazinul alimentar situat pe adresa str. Petricani 26

mun. Chișinău, care aparține ÎI „Rotaru Galina”, a fost întocmit actul de control

nr. 1-627942 din 31 mai 2013.

Relevă că deși în concluziile actului, a fost constatată respectarea

prevederilor din lege, inspectorii fiscali au indicat că în rezultatul controlului s-a

depistat una sticlă băutură alcoolică aromatizată tare „Pshenoff” vol. 0,5 litri, alc.

40%, produs și îmbuteliat la SRL „Bojo - Vin”, pe care este aplicat timbru de acciz

cu semne de falsificare cu nr. 1103000417190, fiind ridicată în baza actului de

sechestru nr. 15 din 31 mai 2013.

Ulterior, la 18 februarie 2014, în baza rezultatelor raportului de constatare

tehnico - științifică nr. 4159 din 24 iulie 2013, întocmit de Centrul tehnico -

criminalistic și expertize judiciare din cadrul Direcției tehnico - criminalistică și

1

expertize judiciare al Inspectoratului General al Poliției al MAI, inspectorul

principal al Secției control operativ nr. 11 al Direcției control fiscal nr. 3 a IFS pe

mun. Chișinău a întocmit actul de control prin metoda verificării tematice la

ÎI „Rotaru Galina” cu nr. 1-628797 din 18 februarie 2014 în care a menționat că în

rezultatul controlului efectuat s-a depistat băutură alcoolică expusă spre

comercializare cu semne de falsificare a timbrelor de acciz și anume, una sticlă de

băutură alcoolică tare „Pshenoff” vol. 0,5 litri, alc. 40%.

Afirmă că în actul nr. 1-628797 din 18 februarie 2014 se mai notează că

rezultatele expertizei au fost expuse în raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 4159 din 24 iulie 2013 întocmit de Centrul tehnico - criminalistic și expertize

judiciare din cadrul Direcției tehnico - criminalistică și expertize judiciare Centru

al Inspectoratului General al Poliției al MAI, în care s-a constatat că formularul

timbrului de acciz marca comercială de stat, pentru băuturile alcoolice tari cu

număr de serie 1103000417190, se deosebește de modelul tip. În concluzie,

menționându-se că s-a constatat încălcarea obligațiunilor prevăzute de art. 123

alin. (5) Codul fiscal, prin comercializarea băuturilor alcoolice pasibile marcării cu

timbre de acciz, pe care sunt aplicate timbre de acciz falsificate.

Comunică că la 5 martie 2014, șeful- adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău, cu participarea șefului interimar al secției control operativ nr. 11

și șefului secției juridice, au examinat materialele controlului fiscal efectuat prin

metoda verificării faptice generalizate în actul de control nr. 1-628797 din

18 februarie 2014 și dezacordul din 24 februarie 2014 depus de către Î.I. „Rotaru

Galina” pe marginea actului de control nr. 1-628797 din 18 februarie 2014, fiind

emisă decizia nr. 278/3/11 din 05 martie 2014 prin care ÎI „Rotaru Galina” i-a fost

aplicată o sancțiune în formă de amendă în mărime de 30000 lei pentru încălcarea

prevederilor art. 123 alin. (5) Codul fiscal.

Relatează că la 1 aprilie 2014, ÎI „Rotaru Galina” a contestat la IFS pe

mun. Chișinău decizia nr. 278/3/11 din 5 martie 2014.

Ca urmare, IFS pe mun. Chișinău, prin decizia nr. 69 din 17 aprilie 2014 a

respins contestația ca nefondată, fără a-și motiva soluția adoptată, fără a analiza

argumentele invocate și fără a aplica prevederile legale.

Având în vedere prevederile art. 123 alin. (5) Cod fiscal și art. 16 din

Hotărârea Guvernului nr. 1481 din 26 decembrie 2006 cu privire la marcarea

producției alcoolice, consideră că constatarea și concluzia din Actul nr. l-628797

din 18 februarie 2014, constatările din raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 4159 din 24 iulie 2013 și din decizia nr. 278/3/11 din 5 martie 2014, sunt

ilegale și emise contrar prevederilor legislației în vigoare.

Or, este evident că timbrul de acciz a fost aplicat pe sticla cu băutură

alcoolică în timpul producerii, până a fi transportată din încăperea de acciz și până

a fi procurată de către ÎI „Rotaru Galina” de la distribuitorul SRL „Consalcom”.

Consideră că în astfel de circumstanțe, ÎI „Rotaru Galina” nu poate fi

învinuită de presupusa încălcare a prevederilor din Codul fiscal.

Menționează că ÎI „Rotaru Galina” nu este producător al băuturilor

alcoolice, nu efectuează marcarea mărfurilor supuse accizelor și sticla cu băutură

2

alcoolică aromatizată tare „Pshenoff” vol. 0,5 litri, alc. 40% marcată cu timbrul de

acciz cu nr. 1103000417190 a fost procurată în baza facturii fiscale FU 0788173

din 6 martie 2012 de la distribuitorul SRL „Consalcom”.

Subliniază că sticla în momentul ridicării nu a fost ambalată și sigilată cu

participarea contribuabilului, ceea ce putea să excludă orice posibilitate de

manipulare cu timbrul de acciz sau înlocuirea acestuia, până la depunerea timbrului

de acciz la efectuarea expertizei, nu s-a întocmit vre-un act de sigilare a sticlei,

semnat de către reprezentantul cu funcții de răspundere a contribuabilului și

aplicată ștampila contribuabilului.

Invocă dezacordul său cu concluziile din raportul de constatare tehnico -

științifică nr. 4159 din 24 iulie 2013, acesta nu poate servi drept probă care a fost

dobândită în modul prevăzut de legislația în vigoare, deoarece ÎI „Rotaru Galina”

nu a participat la investigațiile expertului, nu a fost informată despre instituția la

care urma să fie efectuată expertiza, care expert va efectua investigațiile și care

întrebări au fost adresate expertului spre examinare și prin urmare, a fost lipsită de

dreptul de a participa cu drepturi egale în procesul de efectuare a expertizei

timbrului de acciz, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute în art. 7 alin. (1) din

Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-

legale.

Remarcă că în actele emise de IFS pe mun. Chișinău nu există niciun indiciu

că s-au făcut anumite investigații pentru a determina și identifica vinovăția ÎI

„Rotaru Galina” în aplicarea timbrelor de acciz pe băuturile alcoolice.

Susține că analiza prevederilor legale invocate de IFS pe mun. Chișinău

confirmă ilegalitatea actelor administrative și contestate de ÎI „Rotaru Galina”.

Or, contribuabilul, pentru a fi atras la răspundere fiscală, este necesar de a i

se demonstrată vinovăția acestuia, care în cazul dat lipsește, iar în aceste

circumstanțe ÎI „Rotaru Galina” nu poate fi sancționată pentru fapte pe care nu le-a

comis.

Având în vedere că au fost respinse contestațiile ÎI „Rotaru Galina” depuse

împotriva deciziei nr. 278/3/11 din 5 martie 2014, consideră că a fost respectată

calea prealabilă de soluționare a litigiului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16 din Legea

contenciosului administrativ, art. 166-167 CPC, art. 269 alin. (2) Cod fiscal.

Solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei IFS pe mun. Chișinău

nr. 278/3/11 din 5 martie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2015 a fost

admisă acțiunea, declarată ilegală și anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău nr. 278/3/11 din 5 martie 2014 emisă asupra cazului de încălcare

a legislației de către ÎI „Rotaru Galina”.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 2 aprilie 2015 în

dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2015, a fost

introdusă corectare la data emiterii actului administrativ contestat și anume, în loc

de „decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 278/3/11 din

3

5 iunie 2014” a fost substituită cu „decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nr. 278/3/11 din 5 martie 2014”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 a fost respins

apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și menținută

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2016 a fost admis

recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, cu restituirea pricinii spre

rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (succesor în drepturi Serviciul

Fiscal de Stat) și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

31 martie 2015.

La 20 septembrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea înaintată de ÎI „Rotaru Galina” să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material (art.432 alin. (2) lit. c) CPC) și anume, interpretarea în

mod eronat a legii.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (2) lit. h) din Legea

cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice,

art. 123 alin. (5) și art. 262 Cod fiscal, menționează că Serviciul Fiscal de Stat a

constatat cu certitudine că intimatul în procesul de comercializare a producției

alcoolice a expus spre comercializare sticla de băutură alcoolică tare

aromatizată „Pshenoff”, marcată cu timbru de acciz falsificat.

Menționează că relațiile de colaborare dintre agenții economici sunt

reglementate de prevederile legislației în vigoare și au la bază contracte. Iar

contractele respective, nu pot influența, diminua sau anula răspunderea fiscală, care

nu poartă un caracter contractual, fiind reglementată direct de lege.

Remarcă că în litigiul dat, faptul cunoașterii sau necunoașterii de către

intimat a falsificării timbrelor de acciz sau dacă agentul economic producător a

aplicat timbre de acciz false, nu scutește de responsabilitate prevăzută de legislație

agentul economic, care comercializează băutura alcoolică marcată cu timbru de

acciz fals în unitatea comercială ce-i aparține.

Afirmă că relațiile contractuale dintre producător și agentul economic care

comercializează marfa, țin nemijlocit de aceștia și toate conflictele apărute între ei

se soluționează în conformitate cu legislația în vigoare și nu pot influența decizia

organului fiscal care nu este parte la contractele menționate și aplică sancțiuni

conform legii, dar nu potrivit unor clauze contractuale.

Declară că instanța de apel și instanța de fond au constat că potrivit

raportului de constatare tehnico - științifică nr. 4775 din 18 iunie 2014 privind

efectuarea expertizei pe timbru de acciz la solicitarea ÎI „Rotaru Galina” și prin

4

care, după cum susține, s-a constatat identitatea timbrului de acciz marca

comercială de stat nr. 1103000417190 cu modelul tip.

De asemenea, a prezentat copia scrisorii nr. 34/12/1-61-1 din 19 iunie 2014 a

Direcției tehnico-criminalistică și expertizei judiciare Centru a Centrului TCEJ al

Inspectoratului General al Poliției despre faptul că în cadrul Centrului tehnico-

criminalistic și expertize judiciare au fost examinate timbre de acciz de pe sticle cu

producție alcoolică tare produse și îmbuteliate la diferiți producători cu emiterea

raportului de constatare tehnico-științifice nr. 4775 din 18 iunie 2014 cu concluzia

că timbru de acciz este confecționat conform modelului tip. Totodată, se comunică

că se anulează raportul de constatare tehnico-științific nr. 4159 din 24 iulie 2013.

Remarcă că raportul de constatare tehnico - științifică nr. 4775 din

18 iunie 2014, întocmit la solicitarea ÎI „Rotaru Galina”, conține un șir de încălcări

a cerințelor legislației în vigoare și anume, obiectul examinării nu este determinat

(fiind scris că au fost examinate mai multe timbre de acciz marca comercială de

stat pentru băuturi alcoolice tari, fără ca acestea să fie nominalizate), nu este

mențiune despre expertiza precedentă, este întocmit de 2 experți (unul din ei a

efectuat expertiza precedentă).

Cu referire la prevederile art. 18 din Legea cu privire la expertiză judiciară,

constatările tehnico-științifice și medico-legale, afirmă că în acest caz, numărul

experților trebuie să fie nu mai mic de trei. Dacă concluziile expertizei repetate nu

corespund concluziilor primei expertize, expertul este obligat să indice în raportul

de expertiză cauzele acestei necorespunderi.

Relevă că în astfel de circumstanțe nu este clar faptul efectuării ultimei

expertizei fără luare în calcul a tuturor premiselor ce țin de un raport tehnico -

științific autentic.

Evidențiază că raportul de constatare tehnico - științific nr. 4159 din

24 iulie 2013, întocmit de IGP al MAI al RM este probă obținută în condițiile legii,

astfel având o forță probantă incontestabilă.

Mai mult ca atât, raportul de constatare tehnico-științific nr. 4159 din

24 iulie 2013 nu a fost contestat de către ÎI „Rotaru Galina”, iar scrisorea

nr. 34/12/1-61-1 din 19 iunie 2014 a IGP al MAI al RM nu este un act prin care se

anulează raportul menționat.

Având în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din Legea cu privire la expertiză

judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale, reiterează că în decizia

recurată instanța de apel nu a luat în considerare argumentele organului fiscal,

considerând că au fost efectuate constatări tehnico-științifice și nu au fost dispuse

expertize judiciare.

Consideră că raportul de constatare tehnico - științifică nr. 4775 din

18 iunie 2014, întocmit de SEEC a DTCEJ al IGP al MAI, la solicitarea ÎI „Rotaru

Galina”, nu poate servi ca probă de confirmare a ilegalității deciziei nr. 278/3/11

din 5 martie 2014.

La 5 iunie 2018, ÎI „Rotaru Galina” a depus referință, prin care a solicitat de

a considera inadmisibil recursul Serviciului Fiscal de Stat.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 4 septembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 226 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 20 septembrie 2017, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

6

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7