3ra-1304/17 — cu privire la contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1304/17

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – S. Bleșceaga

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea

Individuală „Moldovanu Viorel”,

în cauza civilă la acțiunea Întreprinderii Individuale „Moldovanu Viorel”

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 11 iulie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Moldovanu Viorel”, s-

a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 28 iulie 2016,

C O N S T A T Ă:

Întreprinderea Individuală „Moldovanu Viorel” (în continuare ÎI „Moldovanu

Viorel”) la data de 10 august 2012 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe

municipiul Chișinău (în continuare IFS pe mun. Chișinău), prin care a solicitat

anularea deciziei nr. 1512/18 din data de 24 mai 2012, prin care ÎI „Moldovanu

Viorel” a fost amendată pentru încălcarea legislației fiscale în mărime de 10 000 lei

pentru desfășurarea unei activități fără utilizarea mașinii de casă; în mărime de 50

000 lei pentru comercializarea producției alcoolice fără timbre de accize; în mărime

de 10 000 de lei pentru neprezentarea la prima cerință a documentelor de proveniență

și deciziei nr. 161 din 12 iulie 2012 privind respingerea contestației ( f.d. 3-4, 126,

vol.I).

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat, că la data de 02 mai 2012 IFS pe

mun. Chișinău a efectuat un control inopinat la barul „Camelot” care aparține

reclamantei, fiind întocmit actul de verificare nr. 1-533826. În cadrul controlului

inspectorii fiscali au constatat mai multe încălcări ale legislației fiscale și anume:

desfășurarea activității fără utilizarea mașinii de casă, fiind depistat excedentul de

bani în sumă de 7,0 lei, neprezentarea documentelor de proveniență a mărfii Vodka

„Соточка”, volum 0,5 litri, alcool 40% la preț de 50 lei și comercializarea produselor

alcoolice fără timbre de accize.

Urmare, la 24 mai 2012 IFS pe mun. Chișinău a emis decizia nr. 1512/18, prin

care ÎI „Moldovanu Viorel” a fost amendată pentru pretinsele încălcări depistate la

data de 02 mai 2012.

1

Nefiind de acord cu decizia IFS pe mun. Chișinău privind aplicarea

sancțiunilor fiscale, la 13 iunie 2012 ÎI „Moldovanu Viorel” a contestat-o, iar prin

decizia nr. 161 din 12 iulie 2012 contestația a fost respinsă, pe motiv că

întreprinderea s-a eschivat de la achitarea amenzii.

În opinia reclamantei în decizia contestată nu este specificată încadrarea

juridică a faptei pentru care a fost aplicată amenda. Această scăpare a avut loc din

cauza că fapta imputată nu există în esență, iar amenda a fost aplicată ilegal.

În susținerea neexistenței faptei imputate ÎI „Moldovanu Viorel” menționează,

că starea economică a întreprinderii este deplorabilă, cifra de afaceri scăzând de

câteva ori. Din aceste considerente, întreprinderea nu-și permite să angajeze personal,

administratorul întreprinderii Viorel Moldovanu în baza contractului individul de

muncă este angajat temporar în calitate de barman, pe perioada concediului de

îngrijire a copilului a soției acestuia Nadejda Moldovanu, fiind nevoit să deservească

el însuși clienții, ajutat de soție.

La data de 02 mai 2012, soția acestuia Nadejda Moldovanu, care era

însărcinată, când s-a pornit la bar, a luat cu dânsa 7 lei mărunți, pe care i-a găsit în

casă, pentru a avea rest. Ea a dat rest din cei 7 lei, însă, fiind într-o stare delicată,

având și picioarele umflate, a uitat să și-i restituie imediat, astfel în aparatul de casă

formându- se un supraplus de 7 lei. Tot în aceiași zi, pe la ora 14.30 în bar a apărut

fratele soției, Nicolai Oroșan, care avea la el o sticlă de rachiu „Соточка”, o cutie de

bomboane și le-a spus că a venit să-i invite la nuntă. La momentul respectiv, în bar nu

erau clienți, iar ei au servit câte 50 de grame din sticla adusă, apoi a lăsat invitațiile și

a plecat. Sticla de rachiu și bomboanele au rămas în frigider pentru a le lua acasă,

însă, la ora 16.20 au venit inspectorii fiscali și au efectuat controlul. Aceștea s-au

prezentat ca simpli clienți, au efectuat cumpărături, pentru care le-a fost eliberat

bonul de casă. Vodca adusă de cumnat nu era la vitrină și nici nu i-a servit din sticla

respectivă. De asemenea, le-a prezentat toate facturile asupra mărfii deținute.

ÎI „Moldovanu Viorel” consideră, că este inadmisibil ca o întreprindere să

achite o amendă echivalentă cu cifra de afaceri pentru o lună pentru 7 lei uitați de o

doamnă și că pentru un pretins excedent de 7 lei să fie aplicată o amendă de 10 000

de lei, echivalent cu amenda aplicată în cazul unei benzinării sau supermarket în care

cifra de afaceri este de câteva ori mai mare. La fel, susține că are dreptul de a păstra o

sticlă de rachiu în biroul său, atâta timp cât această nu este expusă spre vânzare.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012 acțiunea a fost

respinsă ca fiind nefondată (f.d. 30, vol.I).

Curtea Supreme de Justiție prin decizia din 03 aprilie 2013 a casată hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare

la Judecătoria Centru, mun. Chișinău ( f.d. 47-52, vol.I).

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 august 2013 a fost

dispusă strămutarea cererii de chemare în judecată a ÎI „Moldovanu Viorel”

împotriva ÎFS pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ după

competență la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău ( f.d. 68, vol.I).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 iulie 2016, cererea

de chemare în judecată a ÎI „Moldovanu Viorel” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

( f.d. 172, 177-188, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 11 iulie 2017 a respins apelul

declarat de către ÎI „Moldovanu Viorel”, ca fiind neîntemeiată, a menținut hotărârea

2

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 28 iulie 2016 (f.d.228, 229-239, vol.

I).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 21 septembrie 2017 ÎI

„Moldovanu Viorel” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii ( f.d. 1-

6, vol.II).

În susținerea recursului ÎI „Moldovanu Viorel” a indicat, că instanța de apel a

examinat probele și argumentele superficial, ca urmare eronat a aplicat și interpretat

legea.

La data de 21 noiembrie 2017 Serviciu Fiscal de Stat a depus referință, prin

care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

11 iulie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 28 iulie

2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către ÎI „Moldovanu Viorel” la data

de 21 septembrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către ÎI

„Moldovanu Viorel” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către ÎI „Moldovanu Viorel” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎI „Moldovanu Viorel” inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Întreprinderea Individuală „Moldovanu Viorel”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4