3ra-57/17 — contestarea actului administrativ

3ra-57/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V.Ciumac

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) dosarul nr. 3ra-57/17

instanța de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea

Comercială „Danalex Brio” Societate cu răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Danalex Brio” Societate cu răspundere limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, prin care

s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, fiind casată

parțial hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 22 ianuarie 2016, SRL „Danalex Brio” a înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind

anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii s-a invocat că în cadrul controlului fiscal efectuat la 28

septembrie 2015 prin metoda verificării operative la magazinul alimentar amplasat

pe str. Mitropolit Dosoftei 126, mun. Chișinău, ce aparține SC „Danalex Brio”

SRL, s-a depistat că contribuabilul a expus spre comercializare mărfuri supuse

accizelor, pe care sunt aplicate timbre de acciz nevalabile și anume: o sticlă de

vodca Pshenoff, vol. 0,5 lit., alc. 40%”, marcată cu timbrul de acciz cu nr.

1503000948743 nevalabilă, care nu corespunde informației de pe site-ul

www.vinmoldova.org. și a fost întocmit actul nr. 1-721431 din 28.09.2015.

Ulterior, la data de 15.10.2015, d-na Lilia Culic-șef-adjunct al Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, cu participarea dlui Corneliu Prisăcaru, șeful

Direcției control fiscal nr. 3, dlui Marian Doboș, șef al Secției control operativ nr.

12, dlui Postu Daniel, șef al Secției juridice, fără participarea conducătorului SC

„Danalex Brio” SRL, au examinat actul de control fiscal nr.1-721431 din

28.09.2015 privind respectarea legislației, întocmit de inspectorii Andrei Răilean și

Calistru Dragoș și au constatat la punctul nr.3: încălcarea obligațiunilor prevăzute

de art. 123, alin. (5) din Codul Fiscal și Legea nr. 1100 din 30.06.2000, prin

comercializarea mărfurilor supuse accizelor, pe care sunt aplicate timbre de acciz

nevalabile și anume: o sticlă de vodca Pshenoff, vol. 0,5 lit. alc. 40%, marcată cu

cu timbrul de acciz cu nr. 1503000948743 nevalabilă, care nu corespunde

informației de pe site-ul www.vinmoldova.org. și în baza art.241 al Codului Fiscal

1

au decis: a aplica pentru încălcarea legislației fiscal și a transfera la buget în termen

de 30 zile la contul Ministerului Finanțelor –Trezorăria de Stat, 30 000 lei amendă

pentru comercializarea mărfurilor, pasibile marcării cu timbre de acciz, pe care

sunt aplicate timbre de acciz nevalabile, aplicată în conformitate cu art.262 Codul

fiscal.

Susține că, controlul fiscal la fața locului, prin metoda verificării operative la

magazinul alimentar situat pe str. Mitropolit Dosoftei 126, mun. Chișinău, care

aparține SC „Danalex Brio” SRL este ilegal prin faptul că:

- Decizia privind inițierea controlului fiscal prin metoda verificării operative

nr. 14077 a fost emisă la data de 18.09.2015, iar controlul propriu-zis s-a

desfășurat pe data de 28.09.2015. Controlul fiscal operativ la data de 28.09.2015 s-

a petrecut în lipsa persoanelor sau a reprezentantului cu funcții de răspundere a SC

„Danalex Brio” SRL;

- Actul nr.1-721431 din 28.09.2015 este întocmit ilegal și contrar procedurilor

legale, prin faptul că nu este semnat de persoanele sau reprezentantul cu funcție de

răspundere a SC „Danalex Brio” SRL, dar a fost semnat de către stagiara Sandu

Tamara, care nu avea împuterniciri legale de a semna actul de control fiscal.

Punctul nr. 3 din Decizia nr. 2435/3/12 din 15 octombrie 2015, punctul nr.3 din

Decizia nr. 273 din 12 noiembrie 2015, emise de IFS Chișinău și punctul nr.3 din

Decizia nr. 222 de la 23.12.2015, emisă de IFPS, sunt ilegale în fond și emise

contrar prevederilor legii.

SC „Danalex Brio” SRL, a prezentat, prin contestația din 21 octombrie 2015 și

contestația de la 27.11.2015, toate dovezile și argumentele ce confirmă legalitatea

acțiunilor reclamantului, lipsa vinovăției în săvîrșirea presupusei încălcări fiscale.

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și IFPS RM nu a făcut nici o

investigație plauzibilă și nu a elucidat toate circumstanțele cazului pentru a stabili

adevărul, dar s-au bazat numai pe actul nr. 1-721431 din 28 septembrie 2015.

În Decizia nr. 2435/3/12 din 15 octombrie 2015, Decizia nr. 273 din 12

noiembrie 2015 și Decizia nr. 222 din 23.12.2015 s-a menționat asupra încălcării

de către SC „Danalex Brio” SRL a art. 123 alin. (5) al Codului Fiscal și al Legii nr.

1100 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice.

Art.123 alin. (5) Cod Fiscal expres stipulează că, mărfurile supuse accizelor

îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile și alte

băuturi spirtoase, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe

teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei,

precum și mărfurile supuse accizelor îmbuteliate în ambalaj pentru consum final

procurate de la agenții economici rezidenți aflați pe teritoriul Republicii Moldova

care nu au relații fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt pasibile marcării obligatoriu

cu Timbrul de acciz.

Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la

importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii

Moldova pînă la momentul expedierei (transportării) acestora din încăperea de

acciz.

Conform art.16 din Hotărîrea Guvernului nr.1481 din 26.12.2006 cu privire la

marcarea producției alcoolice, responsabilitatea marcării producției alcoolice în

scopul comercializării revine agenților economici producători autohtoni precum și

agenților economici care procură (primesc) producția alcoolică pasibilă marcării de

la agenții economici ai Republicii Moldova care nu au relații cu sistemul bugetar în

2

procesul de fabricație, iar conform art. 29 din același act normativ, se stabilește că,

marcarea se efectuează în timpul fabricării producției alcoolice supuse accizelor: b)

pentru producția alcoolică fabricată pe teritoriul Republicii Moldova - pînă la data

expedierii (transportării) acesteia din încăperea de acciz.

Producția alcoolică verificată la magazinul alimentar amplasat pe adresa str.

Mitropolit Dosoftei nr.126, mun. Chișinău, care aparține SC „Danalex Brio” SRL,

era deja ambalată și marcată cu timbru de acciz de un agent economic-producător,

iar întreprinderea reclamantă a procurat-o în baza facturii fiscale și contractului de

vînzare-cumpărare de la agentul economic-distribuitor „Consalcom” SRL.

Potrivit art. 8 Regulamentul privind modalitatea de marcare cu Timbru de acciz

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1481 din 26 decembrie 2006,

comercializarea timbrelor de acciz agenților economici producători (inclusiv din

materia primă a clientului) se face nemijlocit de ÎS Fiscservinform, în baza notelor

de comandă (cererilor) ale agenților economici respectivi. După cum rezultă din

informația prezentată de către inspectorii fiscali în timpul verificării operative,

timbrul de acciz cu nr. 1503000948743 este înregistrat după producător, dar

nicidecum după SC „Danalex Brio” SRL.

Astfel, este evident că, timbrul de acciz a fost aplicat anterior obținerii mărfii

de către SC „Danalex Brio” SRL. Mai mult decît atît, nici un act normativ nu

impune obligația contribuabilului de a verifica producția alcoolică, iar actele care

au însoțit marfa au fost suficiente din punct de vedere juridico-contabil pentru

acceptarea mărfii spre comercializare.

În astfel de circumstanțe, actul de control și deciziile contestate sunt emise

contrar prevederilor art. 16 din Hotărîrea Guvernului nr. 1481, care nu pune în

sarcina contribuabilului obținerea sau verificarea timbrelor de acciz.

Punctul nr.3 din Decizia nr. 2435/3/12 din 15.10.2015 a IFS Chișinău, punctul

nr.3 din Decizia nr. 273 din 12 noiembrie 2015 a IFS Chișinău și punctul nr.3 din

Decizia nr. 222 din 23.12.2015 a IFPS RM sunt ilegale ca fiind emise cu încălcarea

procedurii stabilite.

Potrivit art. 239 din Codul Fiscal, scopul procedurii de examinare a cazului de

încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă și

obiectivă a circumstanțelor în care s-a produs, soluționarea lui în strictă

conformitate cu legislația, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum și stabilirea

cauzelor și condițiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea

încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor și consolidarea legalității,

procedură pe care IFS mun. Chișinău și IFPS RM nu au respectat-o.

Conform art.232 al Codului Fiscal al RM, pentru încălcarea fiscală este tras la

răspundere doar contribuabilul a cărei persoană cu funcție de răspundere a săvîrșit

încălcarea legislației.

La caz, întreprinderea reclamantă nu poate fi sancționată pentru încălcarea

imputată din moment ce marfa comercializată a fost achiziționată de la un agent

economic și a fost livrată/recepționată în baza facturii fiscale și conform contractul

de vînzare, fiind produsă, marcată și ambalată pînă la momentul expedierii în

rețeau de comerț de către producător.

Conform art. 234 alin. 1 din Codul Fiscal, sancțiunea fiscală nu se aplică, în

întregime sau parțial, iar în cazul în care a fost deja stabilită se anulează, în

întregime sau parțial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor

acțiunilor (inacțiunilor) sau a unor acțiuni (inacțiuni) considerate anterior ilegale.

3

Deoarece contestația reclamantului din 21.10.2015 împotriva Deciziei nr.

2435/3/12 din 15.10.2015, contestația din 27.11.2015 depusă în adresa

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat au fost respinse de Inspectoratul Fiscal pe

mun. Chișinău și Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a RM, consideră că, calea

prealabilă de soluționare a prezentului litigiu a fost respectată conform legislației în

vigoare.

Solicită reclamantul anularea punctului nr. 3 din Decizia nr. 2435/3/12 din

15.10.2015, punctul nr. 3 din Decizia nr. 273 din 12.11.2015 emise de IFS mun.

Chișinău și punctul nr.3 din Decizia nr.222 din 23.12.2015, emisă de IFPS RM în

privința SC „Danalex Brio” SRL, privind aplicarea și încasarea de la buget a

amenzii pentru încălcarea legislației fiscale, conform prevederilor art. 262 din

Codul Fiscal în mărime de 30 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 mai 2016 a fost

admisă parțial acțiunea.

S-a anulat Decizia nr. 2435/3/12 din 15.10.2015 emisă de IFS mun. Chișinău

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Danalex Brio” în partea ce

ține de aplicarea amenzii pentru încălcarea legislației fiscale în mărime de 30 000

lei ca ilegală.

În rest pretențiile reclamantului s-au respins ca nefondate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chișinău.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 mai 2016 în

partea prin care s-a anulat Decizia nr. 2435/3/12 din 15.10.2015 emisă de IFS mun.

Chișinău și s-a emis o nouă hotărîre în această parte prin care s-a respins acțiunea

în anulare a Deciziei nr. 2435/3/12 din 15.10.2015, privind cazul de încălcare a

legislației fiscale, comisă de SRL „Danalex Brio”, emisă de Inspectoratul Fiscal de

Stat Chișinău, în partea ce ține de aplicarea amenzii în mărime de 30 000 lei,

pentru comercializarea mărfurilor, pasibile marcării „Timbre de acciz”, cu timbru

de acciz nevalabile, ca tardivă.

În rest hotărîrea instanței de fond s-a menținut.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că cererea de chemare în

judecată a fost înregistrată de către reclamant la data de 22 ianuarie 2016.

În contextul dat instanța de apel a invocat prevederile art. 17 alin.(1) lit. a) a

Legii contenciosului administrativ, care stipulează că cererea de chemare în

judecată, înaintată de reclamant, în partea prin care se contestă decizia inițială a

IFS mun. Chișinău nr. 2435/3/12 din 15 octombrie 2015, este tardivă, depusă cu

încălcarea termenului de 30 zile, circumstanță invocată de reprezentantul IFS mun.

Chișinău în instanța de judecată.

Or, termenul limită de adresare în judecată a expirat pentru reclamant la 12

decembrie 2015.

Cu referire la cerințele reclamantului cu privire la anularea Deciziei IFS

mun. Chișinău nr. 273 din 12 noiembrie 2015, și Deciziei IFPS nr. 222 din 23

decembrie 2015 (emise pe marginea contestației f/n din 27 noiembrie 2015 depusă

de SRL „Danalex Brio” împotriva deciziilor IFS pe mun. Chișinău nr.2435/3/12

din 15 octombrie 2015 și nr.273 din 12 noiembrie 2015), instanța de apel a invocat

că în această parte acțiunea a fost respinsă, iar reclamantul nu a contestat hotărîrea

instanței de fond.

La 30 noiembrie 2016 Societatea Comercială „Danalex Brio” Societate cu

4

răspundere limitată a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii

în anulare a Deciziei nr.2435/3/12 din 15.10.2015 privind cazul de încălcare a

legislației fiscale, comisă de SC „Danalex Brio” SRL, emisă de IFS pe mun.

Chișinău în partea ce ține de aplicarea amenzii în mărime de 30000 lei, ca fiind

depusă tardiv, cu menținerea în această parte a hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului se invocă că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Indică recurentul în recurs că instanța de fond a examinat pricina sub toate

aspectele, a verificat și aprecita corect probele prezentate, a emis o hotărîre legală

și temeinică, însă instanța de apel s-a limitat doar la expunerea asupra tardivității

acțiunii, fiind respinsă neteminic doar pe acest motiv.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Societatea Comercială

„Danalex Brio” Societate cu răspundere limitată, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Societatea Comercială

„Danalex Brio” Societate cu răspundere limitată, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

acestora la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Societatea Comercială „Danalex Brio”

Societate cu răspundere limitată ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială

„Danalex Brio” Societate cu răspundere limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6