3ra-1055/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1055/17

prima instanță – (Judecătoria Botanica mun. Chișinău) E.Tverdohleb

instanța de apel – (Curtea de Apel Bălți) S.Procopciuc, E.Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Startulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele societății cu răspundere limitată ”Linavan”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată ”Linavan” împotriva Biroului Vamal Nord privind contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 mai 2017 prin care s-a respins

apelul societății cu răspundere limitată ”Linavan” și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Edineț din 03 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 21 octombrie 2016 societatea cu răspundere limitată ”Linavan” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Nord solicitând anularea

actului de inspecție a Biroului Vamal Briceni nr.2050I8609 din 27 august 2016 în

cazul importării mărfii lemnoase, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor, obligarea Biroului Vamal Briceni să revizuie

modul de calculare a plăților vamale conform metodei 1, restituirea sumei încasate

excedentar, încasarea a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a retiterat că, 27 august

2016 societatea cu răspundere limitată „Linavan” pentru trecerea frontierei a mărfii

deținea pachetul de documente obligatorii potrivit ordinului Serviciului Vamal nr.01-1

din 04 ianuarie 2016. Dovada deținerii pachetului minim de documente necesare la

momentul vămuirii constituie pagina documentelor anexate de brokerul vamal.

Susține că, colaboratorul vamal, verificând corectitudinea declarației DVV-1, a

motivat că, documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă

a mărfii și că mai sunt necesare acte suplimentare. Astfel a prezentat acte suplimentare

1

pentru a exclude situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă în afară

de metoda 1, însă Biroul Vamal Briceni a aplicat eronat o altă metodă, alta decât cea

stipulată la art. 11 a Legii cu privire la tariful vamal.

Invocă că nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după metoda 6

și că calculul plăților încasate excedentar în sumă de 6466,69 lei din marfa importată

în valoare de 1569,60 USD, contravine Codului Vamal și a Legii cu privire la tariful

vamal. În rezultatul examinării declarației vamale, inspectorul vamal a operat

rectificarea prin care a majorat valoarea prețurilor vamale cu 31 575,66 lei.

În opinia reclamantului actul de inspecție și declarația vamală DV-2 privind

valoarea în vamă a mărfii sunt nelegitime și neîntemeiate.

Nefiind de acord cu actul de inspecție, la 09 septembrie 2016 societatea cu

răspundere limitată „Linavan" s-a adresat Serviciului Vamal cu cerere prealabilă la

solicitînd anularea acestuia.

La 24 septembrie 2016 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a expediat în

adresa societății cu răspundere limitată „Linavan" răspuns la cererea prealabilă prin

care i-a comunicat că cererea prealabilă este înaintată tardiv.

La 21 octombrie 2016 societatea cu răspundere limitată „Linavan" s-a adresat în

instanța de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Edineț din 03 februarie 2017 cererea de chemare în

judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Linavan” s-a respins ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că societatea cu răspundere

limitată "Linavan" a omis termenul de 10 de zile calendaristice, prevăzut de art. 289

Codul Vamal, pentru contestarea actului de inspecție.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 februarie 2017, societatea cu

răspundere limitată ” Linavan” a declarat apel, solicitând, admiterea apelului, casarea

hotărîrii judecătoriei Edineț din 03 februarie 2017 și pronunțarea unei noi decizii de

admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 mai 2017 a fost respinsă cererea de apel

a societății cu răspundere limitată ” Linavan” și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Edineț din 03 octombrie 2016

La 07 iulie 2017 avocatul Odobescu Ghenadie acționând în interesele societății

cu răspundere limitată ”Linavan” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărâri judecătoriei Edineț din 03 februarie 2017 și a deciziei

Curții de Apel Bălți din 16 mai 2017 și pronunțarea unei noi decizii de admitere a

cererii de chemare în judecată.

Recurentul a depus recurs în temeiul art.432 alin.2) lit.c) din Codul de procedură

civilă care statuează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat

legea.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, atît instanța de apel cît și instanța de

fond nu au constatat corect toate circumstanțele pricinii.

Susține că este greșită concluzia instanțelor investite cu judecarea cauzei în fond

precum că, cererea prealabilă a fost înaintată tardiv, deoarece prima zi de contestarea a

2

actului de inspecție a fost 01 septembrie 2016, dat fiind faptul că zilele de 29-31

august 2016 au fost declarate zile libere și astfel termenul nu a fost corect calculat.

Relatează recurentul că, instanețel ierarhic inferioare la examinarea cererii de

chemare în judecată urmau să țină cont de prevederile art.265 Codul civil.

În opinia recurentul termenul de contestare a actului adminsitrativ nu a fost

omis, fiind contestat în termenul legal.

A indicat că, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost

constatate și elucidate pe deplin de instanțele investite cu judecarea fondului și nu au

aplicat coret legislația vamală.

Prin referința depusă la 18 septembre 2017 Biroul Vamal Nord a indicat că

argumentele recursului înaintate de societatea cu răspundere limitată „Linavan” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

La examinarea cauzei în fond instanțele ierarhic inferioare au elucidat toate

circumstanțele pricinii și au aplicat corect normele de drept material. A pledat pentru

inadmisibilitatea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 16 mai 2017.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 05 iunie 2017, și recepționată la 08 iunie 2017 (f.d.122 Vol.

II).

Cererea de recurs a fost declarată la 07 iulie 2017, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

4

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Odobescu

Ghenadie în interesele societății cu răspundere limitată ”Linavan”, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele societății cu răspundere limitată ”Linavan”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Startulat

Dumitru Mardari

5