3ra-1264/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3ra-1264/16

Judecător: V. Negruța

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Cooperativa de Consum din Peresecina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de

Consum din Peresecina împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al raionului Orhei

privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat al raionului Orhei,

casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2014 și emisă hotărîre nouă,

c o n s t a t ă

La 06 februarie 2014, Cooperativa de Consum din Peresecina a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al raionului Orhei

privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, în cadrul controlului fiscal efectuat prin

metoda verificării operative la 15 februarie 2013, la magazinul alimentar amplasat

în r. Orhei, s. Peresecina, str. Eminescu 26, care aparține Cooperativei de Consum

din Peresecina, au fost verificate elementele de protecție ale timbrelor de acciz la

băuturile alcoolice.

Menționează că în rezultatul verificării, au fost ridicate două sticle cu vodcă

„Vodca Bună”, clasic, vol. 0,5 litri, marcate cu timbrul de acciz nr.

1003017499388 și nr. 1003017499389; două sticle cu vodcă „Kumaniok”

original, vol. 0,5 litri, marcate cu timbrul de acciz nr. 1103000928915 și nr.

1103000929032; două sticle cu vodcă „Posoliskaia”, vol. 0,5 litri, marcate cu

timbrul de acciz nr. 1103000960027 și nr. 1103000960033; două sticle cu vodcă

„Pșenicinaia”, vol. 0,5 litri, marcate cu timbre de acciz nr. 1103000857190 și nr.

1103000856573 - suspecte de a fi „neautentice”.

Relevă că colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Orhei, au încălcat

procedura de prelevare și transmitere a sticlelor spre efectuarea constatării

tehnico-științifice, fapt care a încălcat drepturile contribuabilului.

Afirmă că, în cadrul controlului și ridicării sticlelor, nu au fost ridicate în

ordinea și modul prevăzut de normele legale, sticlele cu băutură alcoolică nu au

fost ambalate și sigilate într-un dispozitiv special pentru a le proteja de accesul

persoanelor străine sau schimbarea pe parcurs a timbrelor de acciz, nu s-a

întocmit vreun act de sigilare, semnat de reprezentantul cu funcții de răspundere a

contribuabilului sau de doi martori și aplicată ștampila, sticlele cu timbrele de

acciz nu au nu au fost descrise în așa mod, ca în viitor să nu creeze

opinii/suspiciuni că au fost schimbate.

Invocă că, faptul neambalării și sigilării sticlelor, s-a reflectat în raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 4119 din 23 iulie 2013, conform căruia se

menționează că obiectele cercetării au fost prezentate la examinare de către

solicitant neambalate.

Susține că, la 09 septembrie 2013, în baza rezultatelor raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 4119 din 23 iulie 2013, întocmit de șeful SEEC a

DTCEJ Centru al IGP al MAI, a fost efectuat controlul fiscal prin metoda

verificării tematice la Cooperativa de Consum din Peresecina amplasată în r.

Orhei, s. Peresecina și a fost întocmit actul nr. 1-655237 din 09 septembrie 2013,

în care se menționează că la data de 18 februarie 2013 sticlele date au fost

expediate la laboratorul de expertiză de pe lîngă Inspectoratul General al Poliției,

Direcția tehnico-criminalistică.

Explică că, la 02 august 2013 a fost remis Raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 4119 din 23 iulie 2013, cu concluzia că formularul timbrului de

acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu numărul de serie

1003017499389 de pe sticla cu vodcă „Vodcă Bună” clasic, vol. 0,5 litri și

formularul timbrului de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice

tari cu număr de serie: 1103000929032 de pe sticla cu vodcă „Kumaniok”

original, vol. 0,5 litri diferă de modelul tip.

Argumentează că, nefiind de acord cu constatările și concluzia din actul de

control nr. 1-655237 din 09 septembrie 2013 și concluziile din raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 4119 din 23 iulie 2013, a depus la Inspectoratul

Fiscal de Stat r. Orhei, dezacordul cu argumentele și documentele care confirmă

nevinovăția sa.

Consideră că, Inspectoratul Fiscal de Stat r-nul Orhei, în rezultatul

examinării superficiale, a adoptat decizia nr. 2117-c din 25 septembrie 2013

privind aplicarea sancțiunii, conform art. 262 Cod fiscal, sub formă de amendă în

mărime de 50 000 lei.

Precizează că, nu este de acord cu decizia dată, considerînd-o ca fiind emisă

contrar prevederilor legii, deoarece Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei, conform

art. 239 Cod fiscal, nu a făcut nici o investigație pentru a stabili adevărul, dar s-a

bazat numai pe raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4119 din 23 iulie

2013, cu toate că, în concluzie nu este stabilit cu certitudine că timbrele de acciz

sunt false, dar se menționează că sunt deosebite de modelul tip.

Specifică că, acest raport nu poate sta la baza aprecierii încălcării legislației

fiscale și aplicării amenzii în sumă de 50 000 lei, deoarece părțile în litigiu au

drepturi egale de a cere desemnarea unui expert sau instituții, de a recuza

expertul, în caz că nu are încredere, sunt în drept să solicite ce problemă urmează

a fi pusă în fața expertului, au dreptul să participe la investigațiile expertului și să

ia cunoștință de raportul de expertiză.

Indică că, prin efectuarea raportului de constatare tehnico-științific nr. 4119

din 23 iulie 2013 le-au fost lezate drepturile prevăzute în art. 7 alin. (1) al Legii

cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale,

nr. 1086 din 23 iunie 2000, conform căruia la efectuarea expertizei judiciare,

constatările tehnico-științifice și medico-legale sînt asigurate de respectarea

drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei.

Indică că, nu este de acord cu mențiunea că au încălcat prevederile art. 123

alin. (5) Cod fiscal și Hotărîrea Guvernului RM, nr. 243 din 08 aprilie 2010, nu

poate fi responsabilă pentru presupusa încălcare a art. 123 alin. (5) și art. 262 Cod

fiscal, deoarece producția alcoolică a fost procurată de la un agent economic prin

facturile fiscale, iar în opinia sa, Cooperativa de Consum din Peresecina nu cade

sub incidența art. 120 Cod fiscal, nu are relații fiscale cu sistemul bugetar în

procesul de comercializare a mărfurilor supuse accizelor pasibile de marcare

obligatorie cu timbre de acciz, deoarece nu este producător al producției

alcoolice.

Afirmă că, producția alcoolică procurată de ei în baza facturilor fiscale

însoțită de Certificatele de Conformitate și ridicată de inspectorii fiscali de la

magazinul care aparține Cooperativei de Consum Peresecina era deja ambalată și

marcată cu „Timbru de acciz”.

Invocă că, nu este clar ce articol din Codul Fiscal a fost încălcat de către

reclamant prin procurarea producției alcoolice de la un agent economic în

conformitate cu facturile fiscale și însoțită de Certificatele de conformitate, dacă

producția alcoolică era deja ambalată și marcată cu „Timbrul de Acciz”.

Relevă că legislația în vigoare, inclusiv Legea cu privire la fabricarea și

circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 și

Codul fiscal, nu prevede obligația contribuabilului de a verifica elementele de

protecție ale timbrelor de acciz la primirea producției alcoolice în baza facturilor

fiscale și deținerea dispozitivelor speciale pentru verificarea timbrelor de acciz cu

raze ultraviolete și cu raze infraroșii, inspectorii fiscali, dacă posedă astfel de

dispozitive speciale, în cadrul controlului la magazinul care aparține Cooperativei

de Consum din Peresecina, doar au presupus că timbrele de acciz sunt posibil

falsificate, dar nu au stabilit cu certitudine, la fața locului, că timbrele de acciz nu

corespund modelului-tip.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2014, acțiunea a fost

admisă. S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat al raionului Orhei nr.

2117-c din 25 septembrie 2013 emisă în privința Cooperativei de Consum din

Peresecina cu privire la atragerea la răspundere fiscală în baza art. 262 Cod fiscal

și aplicarea amenzii în mărime de 50 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, s-a admis apelul

declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat al raionului Orhei, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2014 și s-a adoptat o nouă hotărîrea prin

care, acțiunea înaintată de Cooperativa de Consum din Peresecina împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat al raionului Orhei, a fost respinsă ca fiind tardivă.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iulie 2016, Cooperativa de

Consum din Peresecina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016 și restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de

apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, a interpretat eronat legea.

La 24 august 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a prezentat

referință, solicitînd respingerea recursului declarat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 25 aprilie 2016 (f.d. 24 vol. II), cît și faptul că la

materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar demonstra momentul

comunicării acesteia, recursul înaintat de Cooperativa de Consum din Peresecina

se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cooperativa de

Consum din Peresecina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cooperativa de Consum din Peresecina ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Cooperativa de Consum din Peresecina se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Ion Druță