3ra-844/16 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-844/16 Judecător: Gh. Bîrnaz Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița Î N C H E I E R E 15 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Întreprinderea Individuală „Diceanu-L.” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău privind repunerea în termenul de adresare în judecată și anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Diceanu-L.”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 iunie 2015 și emisă o hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 18 februarie 2013, ÎI „Diceanu-L.” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun. Chișinău, solicitînd repunerea în termenul de adresare în judecată și anularea deciziei nr. 3451/3/10 din 06 decembrie 2012, prin care a fost aplicată amendă 10 000 lei pentru desfășurarea unei activități fară utilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală existente.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, pîrîtul în urma efectuării controlului fiscal la parcarea auto din str. Aleco Russo 55, mun. Chișinău, a întocmit actul de control din 15 noiembrie 2012 și la 06 decembrie 2012 a emis decizia nr. 3451/3/10 prin care a i-a aplicat amendă 10 000 lei pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal și cap. V (10) lit. a), pct. 8 lit. e), (5) cap. III al hotărîrii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, pentru neutilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală la încasarea 20 lei pentru servicii parcare auto. Totodată, i s-a imputat și utilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală cu timpul de deviere mai mare de 15 min. față de cel real, adică utilizarea unei mașini defectate.

Consideră reclamantul că, decizia contestată este ilegală, deoarece pîrîtul nu a ținut cont că acesta prestează servicii parcare auto în baza contractelor de prestări servicii încheiate cu beneficiari, conform căror plata serviciilor se efectuează lunar. Pentru plata lunară a serviciilor se utilizează mașina de casă și control cu memorie fiscală, fapt care nu a fost negat de către inspectorul fiscal. Menționează reclamantul că, întreprinderea nu oferă servicii parcare pe oră și nu puteau fi încasate 20 lei pentru serviciu care nu s-au prestat. La efectuarea presupusei achiziții de control nu au fost utilizate metode concrete de stabilire a faptului neeliberării bonului de plată, iar cele constatate de colaboratorul fiscal sunt simple insinuări neprobate documentar.

Nu este clar cine și în ce condiții a intrat cu automobilul pe teritoriul parcării. Prin verificările ulterioare s-a stabilit că persoana respectivă a fost influențată de colaboratorul fiscal să intre pe teritoriul parcării, astfel este de fapt o provocare la comiterea unei presupuse încălcări a legislației fiscale. Mai indică reclamantul că, după efectuarea controlului nu i-a fost înmînat actul de control întocmit și nici nu i s-a expediat prin oficiul poștal. Despre emiterea deciziei contestate a aflat la 06 decembrie 2012. Menționează că, la 20.12.2012, a depus pîrîtului cerere prealabilă, însă din eroare tehnică și a volumului mare de lucru manifestat prin implicarea în numeroase procese de judecată cu organele fiscale, a aplicat pe cerea prealabilă din neatenție ștampila SRL „Dicivitrans”, însă dînsul – Diceanu Valeriu este administrator atît al ÎI „Diceanu-L.” cît și al SRL „Dicivitrans”, iar semnătura de pe contestația din 20 decembrie 2012 îi aparține.

Precizează reclamantul că, ÎI „Diceanu-L.” are statut de persoană fizică și pentru acte este necesară doar semnătura lui ca administrator sau a fondatorului. Indică că, prin răspunsul pîrîtului, recepționat la 15 ianuarie 2013, cererea prealabilă a fost lăsată fără examinare din motiv că contestația a fost semnată de o persoană neîmputernicită și aplicată ștampila SRL „Dicivitrans”. Consideră că argumentele invocate constituie temei pentru admiterea cererii de repunere în termen. Solicitînd reclamantul-ÎI „Diceanu-L.”, repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea deciziei nr. 3451/3/10 din 06 decembrie 2012, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01 iunie 2015, a fost respinsă, ca nefondată, cererea ÎI „Diceanu-L.” de repunere în termenul de adresare în instanța de judecată. S-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Diceanu-L.” către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ decizia nr. 3451/3/10 din 06.12.2012. La 26 iunie 2015, ÎI „Diceanu-L.” a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de repunere în termenul de adresare în judecată și admiterea acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, a fost admis apelul declarat de ÎI „Diceanu-L.”, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01 iunie 2015, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care: -S-a admis cererea și s-a repus ÎI „Diceanu-L.” în termenul de înaintare a acțiunii; -S-a admis acțiunea înaintată de ÎI „Diceanu-L.”; -S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 3451/3/10 din 06 decembrie 2012 „asupra cazului de încălcare a legislației comise de către ÎI „Diceanu-L.”, prin care a fost aplicată ÎI „Diceanu-L.” amendă 10 000 lei pentru desfășurarea unei activități fără utilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală existente. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 aprilie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului, a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 02 februarie 2016 (f.d. 99), cît și faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău se consideră declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Ion Druță