3ra-1303/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 3ra-1303/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciună ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2015, c o n s t a t ă La 13 iunie 2014, reclamanta Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, de către colaboratorii IFS pe r-nul. Ialoveni la data de 24 octombrie 2013, a fost întocmit actul de control fiscal nr. 1-648723, prin metoda verificării operative. În cadrul controlului a fost verificată respectarea de către contribuabili a legislaţiei în vigoare privind utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală, dreptul de a desfăşura activitatea de întreprinzător, provenienţa mărfurilor, marcarea cu timbru de acciz, comercializarea ţigărilor cu filtru la preţuri mai mari decît preţurile maxime de vînzare cu amănuntul declarate, stabilirea adaosului comercial la mărfurile sociale importante. Invocă că, funcţionarii s-au prezentat la întreprindere fără a prezenta careva acte ce le permite executarea controlului fiscal.

În urma solicitării de a prezenta vre-un act confirmativ, aceştia s-au eschivat încălcînd obligaţiunile de serviciu. Mai mult ca atît, văzînd că nu pot dovedi legalitatea aflări în magazinul întreprinderii şi efectuarea acţiunilor de control, au început să insinueze unele suspecţii la produsele amplasate pe rafturile magazinului şi anume la produsul pasibil de a fi marcat cu Timbru de acciz-ICE Vodka-votcă 40% volumul de 0.5l o bucată, „Gheorghevscaia”-volumul de 0,5l, 2 bucăţi, precum că nu ar fi avut Timbru de acciz, expunîndu-se în prealabil în actul de control. Indică reclamantul că, prin actul nr. 1-648723 a fost insinuată suplimentar şi situaţia ce ţine de încălcarea prevederilor fiscale cu privire la prezentarea actelor de provenienţă a mărfii.

Pe parcursul anului 2013 au fost efectuate 3 controale operative la faţa locului de către funcționarii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni. Astfel, la 01 februarie 2013 a fost efectuat controlul cu nr. 1-594135 şi la 30 noiembrie 2013 a fost întocmit actul nr. 1-665831 pe care le consideră întocmite ilegal şi denotă faptul că funcționarii fiscali au avut un scop bine determinat, de a aplica cît mai multă presiune asupra întreprinzătorului şi a face imposibilă activitatea acestuia. Susţine reclamantul că, la momentul întocmirii actului de control cu nr. 1- 648723 a fost stabilită încălcarea fiscală prin comercializarea băuturilor alcoolice fară a fi marcate cu timbru de acciz, ceea ce de fapt nu corespunde realităţii.

S-a indicat în acţiunea că, la momentul întocmirii actului de control, cele trei sticle au avut timbre de acciz, dar funcţionarii fiscali într-un mod abuziv, au introdus în actele făcute de ei, informaţie falsă, precum că nu ar fi existat marcarea acestor sticle de alcool cu timbre de acciz. La 24 decembrie 2013 a fost emisă Decizia nr. 181 în baza actului de control nr. 1-648723 cu încălcarea, termenului de 30 zile. Au contestat decizia menţionată, însă au primit refuz conform Deciziei 3/c al IFS pe r-nul.

Ialoveni din 21 februarie 2014 şi conform Deciziei IFPS nr. 200 din 14 mai 2014. Solicită reclamantul, admiterea acţiunii, anularea deciziei nr. 181 din 24 decembrie 2013 prin care a fost aplicată amendă conform art. 262 şi art. 253 (1) Cod Fiscal, anularea deciziei nr. 3/c din 21 februarie 2014 şi deciziei nr. 200 din 14 mai 2014 al IFPS prin care s-a respins cererea prealabilă din 23 ianuarie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, cu micşorarea sancțiunii financiare aplicate în conformitate cu art. 262 al Codului fiscal Titlul V, de la 100 000 lei la 30 000 lei. La 17 martie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii de respingerea acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni şi a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2015 în partea micşorării sancţiunilor financiare. 2 În rest, hotărîrea s-a menţinut , fără modificări. La adoptarea soluţiei sale instanţa de apel a invocat că, prin decizia nr. 181 din 24 decembrie 2013 agentul economic a fost sancţionat cu amendă în mărime de 100 000 lei conform art. 262 Cod Fiscal, Titlul V, iar pentru neprezentarea documentelor necesare agenţilor fiscali în momentul controlului, în temeiul art. 253 alin. (1) Cod Fiscal, cu amendă în mărime de 10 000 lei. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2), lit. h) al Legii nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu Timbru de acciz.

Potrivit art. 123 alin. (5) Cod Fiscal mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”.

Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern. În partea ce ţine de micşorarea amenzii aplicate reclamantului, instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă a ajuns la o concluzie eronată, deoarece Legea nr. 324 care a micşorat amenda aplicată în temeiul art. 262 Cod Fiscal Titlul V, de la 100 000 lei la 30 000 lei, a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2014, iar organul fiscal corect a aplicat legea în vigoare la data emiterii actului contestat.

La 10 august 2015 Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a decizie instanţei de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acţiunii în partea micşorării sancţiunilor fiscale. În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile instanței, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel fiind supuse dublului grad de jurisdicție şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu” ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Garant Iovu” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5