3ra-647/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Ţurcanu dosarul nr. 3ra-647/15 instanţa de apel: N. Budăi, L. Popova, I. Muruianu ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Cooperativa de Consum „ConsumCoop Zaim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Consum „ConsumCoop Zaim” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Consum „ConsumCoop Zaim” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 17 septembrie 2014, c o n s t a t ă La data de 13.05.2014 Cooperativa de Consum „ConsumCoop Zaim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 13 noiembrie 2013 de către colaboratorii IFS Căuşeni a fost efectuat un control fiscal la magazinul Cooperativei de Consum „ComsumCoop Zaim” amplasat în s. Zaim r-nul Căuşeni. Menţionează că în rezultatul controlului efectuat s-a constatat că soldul de bani în sertarul maşinii de casă şi control (în continuare MCC) nu corespunde cu raportul din registrul MCC, iar la efectuarea unei cumpărături de control nu a fost utilizată maşina de casă şi control pentru un pachet de ţigări în sumă de 20 lei, fiind depistat un surplus de bani în caseta MCC în mărime de 344 lei.

În rezultatul acestui control a fost întocmit actul nr.3 din 13 noiembrie 2013, în baza căruia la 12 decembrie 2013 a fost emisă decizia nr. 1434, prin care CC „ComsumCoop Zaim” a fost sancţionată în baza art.254 pct. 4 a Codului Fiscal cu amendă în mărime de 25 000 lei pentru comiterea repetată a decontărilor în numerar fără a aplica maşina de casă şi control. Reclamantul menţionează că la 13 ianuarie 2014 a depus o contestaţie privind anularea deciziei nr. 1434 din 12 decembrie 2013 de aplicare a sancţiunii fiscale, însă prin decizia nr.103 din 11 februarie 2014 contestaţia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Precizează reclamantul că la 11 martie 2014 a contestat decizia IFS Căuşeni nr.1434 din 12 decembrie 2013 la organul ierarhic superior, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care prin decizia nr.166 din 17 aprilie 2014 a respins-o.

Consider că actul administrativ întocmit de către pîrît urmează a fi anulat, deoarece în timpul controlului fiscal inspectorii fiscali, la momentul estimării sumelor de numerar în sertarul MCC cu sumele înregistrate prin memoria MCC, nu au ţinut cont de faptul că excedentul de sumă rezultat din confruntarea datelor efective cu cele scriptice din raportul operativ al MCC nu reprezintă altceva decît soldul de numerar aferent zilei operaţionale, care nu a fost reflectat în registrul MCC de către vînzătorul-casier responsabil de completarea registrului MCC.

Relevă că neutilizarea maşinii de casă şi control la efectuarea pretinsei cumpărături de control-procurarea unui pachet de ţigări, inspectorul fiscal nu şi-a exprimat decisiv opţiunea de cumpărare a produsului solicitat spre examinare, astfel el a solicitat transmiterea unui pachet de ţigări pentru examinare, punînd pe tejghea o bancnotă cu un nominal mai mare decît preţul pachetului de ţigări, fără a-şi exprima prin voce voinţa de procurare, creînd impresia că vrea să procure alt pachet şi deoarece cumpărătorul (inspectorul fiscal) nu şi-a exprimat clar decizia de procurare a acestui pachet de ţigări, vînzătorul neavînd consimţămîntul clar a acestui cumpărător, nu a iniţiat înregistrarea prin MCC a acestei tranzacţii, ori cumpărătorul-inspector imediat s-a prezentat că ar fi efectuat o cumpărătură de control, stopînd toată activitatea vînzătoarei şi utilizarea MCC, ultima nefiind în stare să ducă tranzacţia de vînzare-cumpărare pînă la sfîrşit.

Solicită reclamantul anularea pct. 1 din decizia nr.1434 din 12 decembrie 2013 de aplicare a sancţiunii fiscale în formă de amendă în mărime de 25000 lei ca fiind ilegală, menţionînd că procedura prealabilă de către reclamant a fost respectată. Prin hotărîrea hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 17 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, CC „ComsumCoop Zaim” a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de CC„ConsumCoop Zaim” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanţe referitor la întocmirea de către IFS Căuşeni a actului de control şi aplicării amenzii fiscale pentru încălcările depistate.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească 2 şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control; Conform art. 224 alin. (1,2) Cod Fiscal, cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa.

Cumpărătura de control poate fi efectuată atît în monedă naţională, cît şi în valută străină. (2) Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane împuternicirile de a acţiona în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situaţia sau din documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia. Colegiul instanţei de apel stabilit că în urma efectuării controlului fiscal la data de 13 noiembrie 2013 la magazinul ce aparţine CC „ConsumCoop Zaim” şi a cumpărăturii de control, agentul economic în persoana vînzătorului nu a eliberat bon de casă pentru marfa procurată şi a admis un surplus de bani în sertarul MCC, care nu corespunde cu informaţia din registrul MCC.

Instanţa de apel a subliniat că contrar prevederilor art. 118, 121 CPC, apelantul nu a adus careva probe în susţinerea pretenţiilor. Prin recursul depus la 18 martie 2015 CC „ConsumCoop Zaim” a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrior judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, iar cele stabilite nu au fost dovedite prin probe veridice, ceea ce a dus la neaplicarea legii care urma a fi aplicată. În acest sens, recurentul menţionează că instanţele de judecată au pus la baza constatărilor sale un act de control care a fost întocmit unilateral de inspectorul fiscal, nefiind discutat la capitolul conţinutului acestuia, reflectînd nişte circumstanţe constatate, descrise la aprecierea inspectorului.

Probe că surplusul de mijloace băneşti survine anume din neaplicarea MCC şi că cumpărătura de control în toate elementele acesteia (primirea costului, eliberarea restului, predarea bunului) a avut loc şi a fost finalizată cu un consimţămînt al cumpărătorului, inspectorul fiscal şi ulterior organul fiscal în cadrul dezbaterilor judiciare nu a prezentat, deşi 3 conform Legii contenciosului administrativ, acesta este obligat a proba legalitatea deciziei sale. Instanţa de apel şi prima instanţă, inversînd obligativitatea probării în contenciosul administrativ, a obligat CC „ConsumCoop Zaim” de a prezenta probe pentru a dovedi ce nu a avut loc. Menţionează că surplusul de mijloace băneşti în casieria MCC încă nu înseamnă neaplicarea MCC, aceasta putînd a surveni şi din alte motive.

În opinia recurentului, pentru a proba şi a documenta faptul că surplusul de mijloace băneşti survine ca rezultat al neaplicării MCC, cel puţin urmează a efectua o inventariere, care ar demonstra lipsa de mărfuri în valoarea surplusului constatat. Astfel, rezultă că componenţa reală a faptei derogatorii de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal şi Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, în partea episoadelor imputate prin actul de control este inexistentă, constatările respective din act neavînd la bază un temei faptic veridic şi rezultatele examinării acestui act a dus la emiterea unei decizii ilegale Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de CC „ComsumCoop Zaim” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 4 normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CC „ComsumCoop Zaim” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cooperativa de Consum „ComsumCoop Zaim” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5