3ra-1623/13 — Anularea deciziei

Prima instanţă: V.Ursu dosarul nr. 3ra-1623/13 Instanţa de apel: N.Craiu, A.Minciuna, Sv.Caitaz DECIZIE 6 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Stelion Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Criuleni din 23 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 4 aprilie 2013, SC „Stelion Plus” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta, a indicat, că la 17 ianuarie 2013, colaboratorii pârâtului au efectuat un control, prin verificare operativă, la magazinul alimentar din satul Măgdăceşti, raionul Criuleni. În rezultatul acestuia, inspectorii au întocmit un act, în care au indicat că, la procurarea unui pachet de ţigări, vânzătorul nu a eliberat bonul de casă, în legătură cu ce ultimul a depus o explicaţie. Ulterior, la 7 februarie 2013, conducătorul reclamantei a fost chemat la pârât, unde a fost întocmită Decizia nr.260, prin care, el, a fost sancţionat. Întru evitarea blocării contului bancar al societăţii comerciale în litigiu, reclamanta a achitat suma de 5 000 lei şi, concomitent a expediat, în adresa pârâtului o cerere prealabilă, în care a cerut anularea deciziei pârâtului nr.260, emisă la 7 februarie 2013. Consideră reclamanta acţiunile pârâtului drept ilegale şi cere anularea deciziei întocmite la 7 februarie 2013 de către colaboratorii pârâtului.

Prin hotărârea judecătoriei Criuleni din 23 mai 2013 acțiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Criuleni din 23 mai 2013. La 20 august 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că atât hotărârea primei instanţe, cât şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate şi ilegale, fiind pasibile de casare, deoarece acestea ar fi fost emise cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză.

La fel a mai invocat, recurentul, că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti pe motiv că le consideră ilegale şi din considerentele că ultimul afirmă că controlul efectuat de către colaboratorii lui la 17 ianuarie 2013, confirmat prin actul de control nr.1-610158, ar fi fost făcut în strictă conformitate cu prevederile Codului fiscal, adică este întemeiat şi astfel nu a fost încălcată însăşi procedura de petrecere a controlului. Din materialele cauzei urmează că, decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 23 iulie 2013, copia deciziei a fost expediată la 7 august 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 20 august 2013, adică în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi de a pronunţa o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează a fi reţinute argumentele invocate în recurs din următoarele considerente.

Colegiul indică că, în baza actului de control nr. 1-610158 din 17 ianuarie 2013 efectuat de către colaboratorii recurentului, a fost emisă, la 7 februarie 2013 decizia nr.260, cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale de către intimata SC „Stelion Plus” SRL, prin care agentul economic a fost sancţionat cu amendă în mărime de 10 000 lei pentru efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control în conformitate cu prevederile art. 254 al. (2) Cod Fiscal Titlu V Administrarea fiscală. Instanţa de recurs a constatat cu certitudine că, colaboratorii recurentului la 17 ianuarie 2013, au efectuat un control, prin verificare operativă, la magazinul alimentar din satul Măgdăceşti, raionul Criuleni.

În rezultatul acestuia, inspectorii au întocmit un act, în care au indicat că, la procurarea unui pachet de ţigări, vânzătoarea nu a eliberat bonul de casă, în legătură cu ce ultimul a depus o explicaţie. Astfel, conform art. 8 alin. 2 lit. c) din Codul Fiscal, una din obligaţiile contribuabilului în practicarea activităţii de antreprenoriat constă în efectuarea decontărilor băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală, obligaţie care nu a fost respectată de către intimată. Se indică că, art. 3 al. (1) din Codul fiscal prevede că, legislaţia fiscală se compune din Codul Fiscal şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. În această ordine de idei, obligativitatea utilizării maşinii de casă şi control la efectuarea decontărilor în numerar cu populaţia este reglementată şi de alte acte normative.

Astfel, potrivit pct. 4 al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, anexa nr. 5, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze maşina de casă şi control. Instanţa de recurs indică că, urmează a fi admise argumentele recurentului precum că, intimata, SC „Stelion Plus” SRL, contrar normelor citate nu a utilizat maşina de casă şi control, fapt confirmat şi de către vânzătoarea magazinului, încălcare care a fost indicată în actul de control întocmit de către colaboratorii recurentului 17 ianuarie 2013, înregistrat sub nr. 1-610158.

Astfel, instanţa de recurs indică că urmează a fi admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, deoarece aceştia au acţionat conform legislaţiei fiscale, şi anume în conformitate cu prevederile alin.(1) art. 216 Cod Fiscal, care indică că controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţii de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală.

La caz mai au incidenţă şi prevederile art. 222 alin. (2) Cod fiscal, care direct indică că verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică la faţa locului, respectiv nu poate, nu apare necesitatea informării şi prezenţei administraţiei intimatei la întocmirea actului de control, or, verificarea fiscală a fost efectuată cu permisiunea şi în prezenţa vânzătoarei, care a făcut cunoştinţă cu actul de control nr. 1-610158 din 17 ianuarie 2013 şi pe care 1-a semnat, aceasta fiind persoană responsabilă în cadrul întreprinderii şi în calitate de casier era obligată să elibereze marfa împreună cu bonul de casă.

În contextul dat, Colegiul indică şi faptul că de către intimata SC „Stelion Plus” SRL au fost încălcate prevederile art. 8 alin.(2) lit.c) din Codul Fiscal, Titlul I „Dispoziţii Generale” nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi Hotărârii Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea mașinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” prin efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control.

Prin urmare, prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs conchide că actul administrativ contestat a fost emis în corespundere cu dispoziţiile legale aplicabile situaţiei date, fapt care atrage prin sine sancţiunea stabilită de art. 254 alin. (2) Cod fiscal, care direct indică că desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 10 000 de lei pentru fiecare caz de încălcare. În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră legitimă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 260 din data de 7 februarie 2013, ca fiind adoptată conform normelor de drept material în vigoare.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi de a emite o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni.

Se casează hotărârea judecătoriei Criuleni din 23 mai 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Stelion Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii Comerciale „Stelion Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi