3ra-1413/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: E. Roibu dosarul nr. 3ra-1413/13 instanţa de apel: N.Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală ,,Pleneş Andrei” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Pleneş Andrei”, casată hotărârea Judecătoriei Criuleni din 12 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, constată La 30 mai 2012 ÎI ,,Pleneş Andrei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin actul de control emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 1-558844 din 20 ianuarie 2012, întocmit în urma verificării prin metoda operativă, i-a fost imputată încălcarea prevederilor art.8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal, art. 123 Cod fiscal şi art. 14 a Legii nr. 231. Invocă dezacordul cu concluziile date, motiv pentru care a depus obiecţii asupra rezultatelor controlului fiscal, demers care a rămas fără satisfacere. Susţine că prin Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 398 din 01 martie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală reflectat în actul de control sub nr. 1-558844, i-a fost aplicată amendă în mărime de 10000 lei pentru neprezentarea documentelor necesare organului fiscal, asupra problemelor apărute în timpul controlului fiscal şi amendă în mărime de 50000 lei pentru comercializarea băuturilor alcoolice tari fără timbre de acciz, falsificate sau nevalabile.

1 Menţionează că în partea decisivă a deciziei este indicat că dezacordul nu poate fi satisfăcut, fără a se aduce contraargumente împotriva acestuia. Afirmă că decizia de iniţiere a controlului fiscal nu i-a fost prezentată şi nici adusă spre cunoştinţă, fapt ce implică la caz încălcarea prevederilor art. 216 alin. (2) Cod fiscal, potrivit căruia controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducătorului organului, care exercită controlul, pe cînd în decizia contestată, nu a fost indicat nici temeiul efectuării controlului fiscal. Mai invocă că a solicitat colaboratorilor fiscali decizia de iniţiere a controlului fiscal, însă i s-a refuzat în admiterea acesteia.

Indică că Direcţia securitate internă şi anticorupţie a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat are sarcina de a verifica funcţionarii Serviciul Fiscal de Stat la capitolul anticorupţie şi exercitarea sarcinilor se serviciu, nu şi efectuarea controalelor fiscale la agenţi economici, pe cînd în speţă controlul fiscal a fost efectuat la magazinul aflat în satul Coşerniţa, raionul Criuleni, dar nu la sediul întreprinzătorului individual unde se ţin documentele contabile care au fost solicitate în timpul controlului fiscal. Insistă că dispune de autorizaţie de funcţionare valabilă cu număr de înregistrare 04 din 10 august 2006 eliberată de Primăria satului Coşniţa raionul Criuleni, colaboratorilor fiscali fiind prezentată copia acesteia.

În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 33 a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi producţiei alcoolice, care indică că se retrag din circulaţie mărfurile numai în temeiul hotărârilor abilitate în conformitatea cu legea şi numai în cazurile prevăzute de lege, însă contrar normei citate colaboratorii fiscali nu au prezentat nici o hotărâre sau decizie de retragere a producţiei alcoolice. Solicită recunoaşterea ilegalităţii şi anularea actului de control nr. 1-558844 din 20 ianuarie 2012, efectuat prin metoda de control operativ la faţa locului la ÎI ,,Pleneş Andrei” şi a Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 398 din 01 martie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 12 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎI ,,Pleneş Andrei”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă şi anulată Decizia de aplicare a sancţiunilor fiscale nr. 398 din 01 martie 2012 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, prin care s-a aplicat amendă fiscală ÎI ,,Pleneş Andrei”. La 14 iunie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinănd că procedura citării a fost respectată, invocând în acest sens că avizul de recepţie datează cu 28 februarie 2012, pe când decizia de sancţionare a fost emisă la 01 martie 2012. Afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 234 alin. (1) Cod Fiscal, potrivit căruia absolvirea de răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică dacă se prezintă documente ce confirmă legalitatea acţiunilor (inacţiunilor). 2 Menţionează că prevederile articolul citat mai sus nu se extind asupra prevederile art. 253 262 Cod fiscal, în baza cărora a fost sancţionată ÎI ,,Pleneş Andrei”.

Întru susţinerea poziţiei sale mai invocă prevederile art. 23 alin. (7) a Legii nr. 231 cu privire la comerţul interior, potrivit căruia comerciantul este obligat să pună la dispoziţia organului de control toate materialele necesare efectuării controlului şi să asigure accesul liber la obiectivele supuse controlului. Susţine că instanţa de apel incorect a apreciat că ÎI „Pleneş Andrei” nu este responsabilă pentru încălcarea art. 123 alin. (5) din Codul Fiscal, or articolul menţionat prevede expres că mărfurile supuse accizelor comercializate pe teritoriul Republicii Moldova sunt pasibile marcării obligatorii cu ,,Timbre de acciz”.

La fel, invocă că în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 1100-XVI din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu Timbru de acciz, iar conform art. 6 alin. (2) ale aceleiaşi legi, răspunderea pentru nerespectarea documentaţiei normative privind alcoolul etilic şi producţia alcoolică fabricată în Republica Moldova revine agentului economic care le fabrică şi/sau le comercializează. De altfel, mai menţionează că potrivit art. 262 Codului Fiscal, lipsa timbrelor de acciz, la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, cu o amendă în mărime de 50000 lei.

Insistă că, contribuabilii care comercializează mărfuri supuse accizelor cu timbre de acciz falsificate urmează a fi sancţionaţi în corespundere cu art. 262 alin.(1) Cod fiscal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 29 martie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 97), iar recurentul insistă că a recepţionat decizia instanţei de apel la data de 27 mai 2013. Alte date care ar confirma contrariu la materialele cauzei lipsesc. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 iunie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

3 Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, ÎI „Pleneş Andrei” a solicitat anularea actului de control nr. 1-558844 din 20 ianuarie 2012, efectuat prin metoda de control operativ la faţa locului la ÎI ,,Pleneş Andrei” şi a Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 398 din 01 martie 2012 de aplicare a sancţiunii. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎI ,,Pleneş Andrei”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, fiind casată integral hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a acţiunea ÎI „Pleneş Andrei” a fost admisă. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, a reţinut că Pleneş Andrei nu a fost citat legal pentru data când s-a examinat cazul de încălcare fiscală şi că conform plicurilor administrate la materialele cauzei, acesta nu s-a aflat la domiciliu, fiind plecat peste hotare.

La fel, instanţa de apel, a considerat decizia de sancţionare, cu referire la faptul că contribuabilul nu a prezentat la prima cerere actele solicitate de inspectorii fiscali drept ilegală, invocând în acest sens că controlul fiscal a fost efectuat la magazinul ÎI ,,Pleneş Andrei” situat în satul Coşerniţa raionul Criuleni, şi nu la sediul întreprinzătorului individual, unde se ţin documentele contabile şi alte acte de provenienţă a mărfurilor solicitat spre control. De altfel, instanţa de apel cu referire la art. 120 lit. a) Cod fiscal, a mai reţinut şi faptul că ÎI ,,Pleneş Andrei” nu este înregistrat ca plătitor de accize şi că nu este plătitor de accize, fapt pentru care nu pot aplicate prevederile referitoare la accize, considerând că recurentul nu este responsabil pentru marcarea de către producătorul mărfurilor accizabile, cu timbre de acciz de model vechi, responsabilitatea pentru marcarea cu timbre de acciz vechi revenindu-i producătorului.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii ÎI „Pleneş Andrei”.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că la 20 ianuarie 2012 colaboratorii Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni au efectuat control fiscal la ÎI ,,Pleneş Andrei”, în urma căruia a fost emis actul de control nr. 1- 558844, prin care s-a constatat că au fost încălcate prevederile art.8 alin. (1) lit. f) Cod fiscal prin neprezentarea la prima cerere a documentelor de provenienţă a mărfurilor, prevederile art.123 Cod fiscal, prevederile art. 14 din Legea RM nr.231 din 23 septembrie 2010, prin lipsa de autorizaţie eliberată de organele competente.

Tot actele cauzei, denotă că la 29 februarie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni în privinţa ÎI ,,Plenes Andrei” a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie, în baza art.263 alin. (4) CCA pentru desfăşurarea activităţii comerciale în lipsa autorizaţiei de funcţionare a unităţii de comerţ eliberată de autoritatea administraţiei publice locale în temeiul prevederilor art. 14, art. l5 alin.(5) al Legii RM nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, fiind încălcate prevederile art. 13 al. (6) lit. c) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la 4 comerţul interior şi prevederile art.25 alin. (11) al Legii RM nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.

Drept urmare, prin Decizia nr.398 din 01 martie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, comise de ÎI ,,Plenes Andrei” din satul Coşerniţa r-ul Criuleni, a fost decisă aplicarea sancţiuni fiscale, pentru împiedicarea controlului fiscal, prin neprezentarea documentelor, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, cu sancţionarea sub formă de amendă în mărime de 10000 lei şi pentru comercializarea, depozitarea băuturilor alcoolice tari cu timbre de acciz falsificate sau nevalabile, cu sancţionarea cu o amendă în mărime de 50000 lei. În acest sens, prima instanţă corect a reţinut prevederile art.222 alin. (1) Cod fiscal, potrivit căruia verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observându-se procesele economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.

Conform prevederilor art. 216 alin.(2) Cod fiscal, controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul, la caz, însă fiind constatat că inspectorii fiscali al Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni au acţionat în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal nr. 1 din 17 ianuarie 2012, eliberată de organul fiscal care exercita controlul. În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea intimatului, reţinută şi de instanţa de apel, precum că decizia de iniţiere a controlului fiscal a fost prezentată doar în şedinţa de judecată, nefiind prezentată contribuabilului la momentul efectuării controlului fiscal, or, la materialele cauzei nu au fost administrate probe care ar infirma faptul că controlului fiscal la ÎI ,,Plenes Andrei” a fost iniţiat în baza deciziei corespunzătoare.

Potrivit art. 15 alin. (4) lit. b) a Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, autorizaţia de funcţionare se eliberează pentru unităţile comerciale ce vând mărfuri alimentare, inclusiv cu asortiment mixt, şi pentru unităţile alimentaţie publică ce deţin titlu de proprietate - pe un termen de 5 ani. Aici instanţa de recurs consideră necesar de remarcat că la materialele cauzei a fost administrată Autorizaţia de Funcţionare nr.04 din 10 august 2006 eliberată de Primăria sat.

Coşerniţa r-ul Criuleni, termenul căruia, cu referire la norma sus citată, a expirat la 10 august 2011. Drept urmare, este cert că, la data efectuării controlului fiscal, autorizaţia de funcţionare era expirată, motiv pentru care sunt justificate concluziile colaboratorilor fiscali în vederea întocmirii procesului verbal cu privire la contravenţie din 29 februarie 2012. La caz, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 123 alin.(5) Cod fiscal, care direct indică că, sunt supuse marcării obligatorii cu timbru de acciz, votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile din struguri, din fructe şi uşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile (coniacurile), articolele din tutun, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor procurate de la agenţi economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar.

5 Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, băutura alcoolică aflată spre comercializare la momentul controlului dispunea de timbru de acciz de tip vechi, termenul cărora în corespundere cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.243 din 08 aprilie 2010 a expirat la 01 aprilie 2011, respectiv ÎI,,Pleneş Andrei” a încălcat prevederile art. 123 alin.(5) Codul Fiscal.

În aceste condiţii, instanţa de recurs consideră drept greşite constatările instanţei de apel, precum că ÎI ,,Pleneş Andrei” nu este responsabil pentru încălcarea prevederilor art. 123 alin. (5) Cod fiscal, or, în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. h) a Legii nr. 1100-XVI din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu timbru de acciz, iar conform art. 6 alin. (2) a aceleiaşi legi, răspunderea pentru nerespectarea documentaţiei normative privind alcoolul etilic şi producţia alcoolică fabricată în Republica Moldova revine agentului economică care le fabrică şi/sau le comercializează.

Respectiv, cu referire la prevederile art. 262 Cod fiscal, care prevede că, lipsa timbrelor de acciz la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz falsificate ori nevalabile se sancţionează în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, cu o amendă în mărime de 50000 lei, colaboratorii fiscali justificat au dispus sancţionarea intimatului pentru comercializarea băuturilor alcoolic cu timbru de acciz de tip vechi, fapt ce atestă temeinicia deciziei contestate în acest sens.

De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu privire la faptul că ÎI ,,Plenes Andrei” nu a prezentat Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, documentele de provenienţă a mărfii aflată spre comercializare pentru orez, hrişcă şi documentele necesare pentru verificarea adaosului comercial, deşi potrivit art. 8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal,contribuabilul este obligat în caz de control a respectării legislaţiei fiscale, să prezinte la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor.

Mai mult că, documentele solicitate de către organul fiscal nu au fost prezentat nici la depunerea contestaţiei împotriva deciziei nr. 398 din 01 martie 2012, deşi cererea dată a fost semnată personal de Pleneş Andrei şi nici administrate la materialele cauzei, fapt ce presupune inexistenţa acestora şi legalitatea deciziei contestate în partea sancţionării intimatului în conformitate cu art. 253 alin. (1) Cod fiscal, pentru neprezentarea documentelor necesare organului fiscale asupra problemelor care apar în timpul controlului, circumstanţe ce resping susţinerile intimatului cu referire la faptul că a fost în imposibilitate de a prezenta documentele solicitate organului fiscal în condiţiile în care se afla peste hotare.

În acest context, instanţa de recurs reţine că prima instanţă justificat a ajuns la concluzia că ÎI „Plenes Andrei” a încălcat prevederile art.8 alin.(2) lit. f) din Codul Fiscal, prin neprezentarea la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor necesare asupra problemelor ce apar în timpul controlului a documentelor de provenienţă a mărfii, prevederile art. 123 alin. (5) din Codul fiscal, prin comercializarea băuturilor alcoolice 6 tari marcate cu timbre de acciz nevalabile (de tip vechi) şi marcate cu timbre de acciz neconforme, cît şi prevederile art. 14 din Legea RM nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, prin desfăşurarea activităţii fără a deţine autorizaţia, care urmează să fie eliberată de organele administraţiei publice locale de nivelul întâi, fapt ce atestă legalitatea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 398 din 01 martie 2012 şi ce indică la netemeinicia acţiunii formulate în speţă.

În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea ÎI „Pleneş Andrei”. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Pleneş Andrei”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Criuleni din 12 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată Întreprinderea Individuală ,,Pleneş Andrei” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 7