3ra-61/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-61/14 prima instanţă: E.Roibu instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea individuală „Roibu OI”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii individuale „Roibu OI” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat Criuleni şi casată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 04 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La data de 08 august 2012, întreprinderea individuală „Roibu OI” s-a adresat în instanţa de judecată, în procedura contenciosului administrativ, cu cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ.

La aceeaşi dată întreprinderea individuală „Roibu OI” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere separată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ. Prin încheierea instanţei de fond din 30 octombrie 2012, ambele cereri au fost conexate într-o singură pricină pentru a fi examinate simultan. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că în rezultatul controlului fiscal, efectuat la data de 28 mai 2012, de către inspectorii fiscali ai IFS Criuleni, prin metoda de verificare, la magazinul nr.2 care aparţine ÎI „Roibu OI”, s-a stabilit surplusul mijloacelor băneşti în casieria maşinii de casă şi control(MCC) în sumă de 712 lei, lipsa rapoartelor zilnice în registrul MCC pe perioada 25 – 27 mai 2012, depăşirea adaosului comercial la pâine.

Pe rezultatele controlului respectiv a fost întocmit Actul nr.1-539096 din 28.05.2012, în baza căruia ulterior a fost emisă Decizia nr.833 din 14.06.2012, prin care s-a dispus aplicarea către ÎI„Roibu OI” a sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 25 000 lei. Actele administrative susmenţionate au fost contestate de reclamant prin reclamaţia adresată pîrîtului la 27.06.2012 şi respinsă de ultimul prin decizia nr.1025 din 26.07.2012. Mai indică reclamantul că, la data de 26.07.2012, s-a prezentat la IFS Criuleni pentru examinarea contestaţiei şi pentru a da explicaţii, însă pîrîtul nu a acceptat explicaţiile reclamantului. Consideră reclamantul, că procedura de examinare a contestaţiei a fost una formală, deoarece decizia de respingere a contestaţiilor era deja pregătită, astfel pîrîtul încălcînd cerinţele art.270 Cod Fiscal.

Menţionează reclamantul că, prin decizia nr.833 din 14.06.2012, ÎI„Roibu OI” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 25 000 lei pentru încălcarea repetată a art.254 alin.(2) Codul Fiscal, pe cînd Actul de control nr. 1-539096 a fost întocmit la data de 28.05.2012, iar decizia nr.832 a fost emisă la 14.06.2012. Consideră ÎI„Roibu OI”, că Actul de control este întocmit cu încălcări grave de procedură, şi anume, nu este indicat în temeiul cărei decizii a fost dispus controlul şi ora finisării acestuia; IFS Criuleni a examinat în mod superficial contestaţia reclamantului, nefiind examinate în detaliu toate argumentele expuse în contestaţie, iar în decizie nu se regăsesc motivele pentru respingerea argumentelor din contestaţie.

Astfel, decizia nr.833 din 14.06.2012 nu poate avea putere juridică, or, la baza acesteia a fost pus un Act de control întocmit cu grave încălcări procesuale. Concomitent invocă reclamantul, că în rezultatul controlului fiscal, efectuat la data de 28 mai 2012, de către inspectorii fiscali ai IFS Criuleni, prin metoda de verificare, la magazinul nr.3 care aparţine ÎI „Roibu OI”, s-a stabilit neeliberarea cecului (bonului de casă) către cumpărător; surplus bănesc în casierie în sumă de 32,05 lei; lipsa documentelor de provenienţă a mărfii; lipsa registrului maşinii de casă şi control.

Încălcările nominalizate au fost reflectate în actul de control nr. 1-551806 în baza căruia a fost emisă ulterior Decizia nr.832 din 14.06.2012, prin care IFS Criuleni a dispus sancţionarea ÎI „Roibu OI” cu amendă în mărime de 10 000 lei pentru desfăşurarea activităţii fără utilizarea maşinii de casă şi control, cît şi cu amendă în mărime de 10 000 lei pentru neprezentarea documentelor necesare organului fiscal în timpul controlului. Menţionează reclamantul, că nefiind de acord cu actele administrative emise de pîrît, la 26.07.2012, a depus contestaţie împotriva actelor nominalizate, care a fost respinsă prin decizia nr. 1024 din 26.07.2012.

Consideră reclamantul că, decizia IFS Criuleni nr.1024 din 26.07.2012 este ilegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea procedurii de examinare a contestaţiei, or, la 26.07.2012, ÎI „Roibu OI” s-a prezentat pentru examinarea contestaţiei, prezentînd documentele necesare, - facturi, depoziţii de plată a pâinii, acte de provenienţă a mărfii şi Registrul MCC, însă aceste documente nu au fost acceptate de pîrît spre examinare. Mai consideră reclamantul, greşite constatările pîrîtului, precum că ÎI„Roibu OI” nu a eliberat bon de casă cumpărătorului, or, în însuşi decizia nr.1024 din 26.07.2012 se menţionează, că la înmînarea banilor, vînzătoarea a eliberat marfa, a imprimat bonul de casă, fiind decupat de la suportul de hîrtie al maşinii de casă şi control şi l-a aruncat în urnă.

Astfel, vînzătorul magazinului care aparţine II„Roibu OI” a eliberat bonul de casă pentru suma de 4 lei şi l-a lăsat pe tejghea, acest fapt fiind reflectat în decizia precitată. Completează reclamantul, că Actul de control nr.1-551806 din 28.05.2012 este întocmit cu încălcări de procedură şi conţine concluzii eronate, şi anume, nu este indicată ora finisării controlului, sunt utilizate exprimări vagi şi neclare. De asemenea, consideră reclamantul eronată şi concluzia IFS Criuleni, precum că ÎI „Roibu OI” nu a prezentat actele de provenienţă a mărfii şi registrul MCC, deoarece reclamantul dispune de toate documentele de provenienţă a mărfii şi le poate prezenta la prima solicitare a organului fiscal.

Cere ÎI „Roibu OI”, anularea actului de control nr. 1-551806 din 28.05.2013, deciziei nr.832 din 14.06.2012 şi deciziei nr.1024 din 26.07.2012, precum şi anularea actului de control nr.1-539096 din 28.05.2013, deciziei nr.833 din 14.06.2012 şi a deciziei nr.1025 din 26.07.2012, emise de Inspectoratul Fiscal de Stat Criuleni. Prin hotărîrea judecătoriei Criuleni din 24 mai 2013 acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, apelul înaintat de Inspectoratul Fiscal de Stat Criuleni a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe, fiind respinsă acţiunea integral ca neîntemeiată. La data de 08 noiembrie 2013, ÎI „Roibu OI” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, astfel fiind încălcate normele de drept material. În special, cu referire la contestările deciziilor nr. 832 şi 833, a invocat recurentul că procedura de examinare a contestaţiilor a fost încălcată, IFS Criuleni adoptînd deciziile de respingere a contestaţiilor pînă la examinarea propriu-zisă a acestora, fără a primi explicaţiile contestatorului şi fără a aprecia probele prezentate de acesta. De asemenea, consideră că constatările din Decizia nr. 1024 sunt în contradicţie atît cu constatările din Actul de control fiscal nr. 1-551806 din 28 mai 2012, cît şi cu prevederile legale la general.

Complementar, susţine recurentul că IFS Criuleni a examinat în mod superficial contestaţiile nominalizate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Roibu OI” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de întreprinderea individuală „Roibu OI” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă