3ra-596/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Criuleni: V. Ursu dosarul nr. 3ra-596/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Grantmez”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grantmez” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-l Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Grantmez” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2014, c o n s t a t ă La 13 februarie 2013, SRL „Grantmez” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe r-l Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Grantmez” a indicat că în perioada 19 noiembrie 2012 – 23 noiembrie 2012, pîrîtul IFS pe r-l Criuleni, a efectuat un control fiscal, prin metoda de verificare tematică, a evidenţei contabile a întreprinderii privind corectitudinea calculării şi achitării TVA pe perioada 01 iunie 2010 – 27 septembrie 2012, în rezultatul căruia a fost întocmit Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012. Susţine reclamanta că în temeiul Actului de control menţionat, pîrîtul a emis decizia nr. 1672 din 14 decembrie 2012, prin care din contul dînsei a fost încasată în bugetul statului TVA în sumă de 26550 lei şi i-au fost aplicate sancţiuni fiscale sub formă de amenzi: conform art. 254 alin. (1) Cod fiscal – pentru desfăşurarea activităţii fără a avea maşină de casă şi control – în mărime de 10000 lei; conform art. 257 alin. (1) Cod fiscal – pentru întocmirea incompletă şi/sau neconformă a declaraţiei TVA pentru luna martie 2010 – în mărime de 200 lei pentru 1 caz; conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal – pentru diminuarea TVA prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă cu informaţii sau date neveridice – în mărime de 30% din suma diminuării ce constituie 5 lei; conform art. 253 alin. (1) Cod fiscal – 1 pentru împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie,

neprezentarea documentelor necesare organului fiscal asupra problemelor care apar în timpul controlului – în mărime de 10000 lei. Consideră reclamanta că decizia IFS pe r-l Criuleni nr. 1672 din 14 decembrie 2012, este neîntemeiată şi ilegală, deoarece Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012, în temeiul căreia a fost emis actul administrativ vizat, a fost întocmit contrar prevederilor art. 113 şi art. 216 alin. (6) Cod fiscal, adică în acesta nu s-a făcut referire la documentele de evidenţă contabilă, conturile contabile respective puse în baza calculului expus în act. Menţionează reclamanta că la 14 ianuarie 2013, a depus cerere prealabilă la IFS pe r-l Criuleni, solicitînd anularea deciziei nr. 1672 din 14 decembrie 2012, însă prin decizia IFS pe r-l Criuleni nr. 180 din 31 ianuarie 2013, contestaţia a fost respinsă din lipsă de temei legal.

Cere SRL „Grantmez” anularea deciziei IFS pe r-l Criuleni nr. 1672 din 14 decembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Grantmez” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2014. La 13 martie 2015, SRL „Grantmez” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului SRL „Grantmez” a indicat că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus asupra faptului că Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012 a fost întocmit contrar prevederilor art. 216 alin. (6) din Codul fiscal, şi anume în acesta s-a menţionat că controlul fiscal a fost efectuat pentru perioada 01 iunie 2010 – 27 septembrie 2012, dar amendă fiscală în mărime de 200 lei i-a fost aplicată pentru luna martie 2010. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 a fost expediată în adresa SRL „Grantmez” la 23 decembrie 2014, însă lipsesc date cînd a fost recepţionată de către recurentă, dar aceasta în cererea de recurs a menţionat că a făcut cunoştinţă cu decizia recurată la 20 ianuarie 2013. În circumstanţele relevante, recursul declarat de către SRL „Grantmez”, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 24 martie 2015, în adresa intimatului IFS pe r-l Criuleni a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Grantmez” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. La 08 aprilie 2015, IFS pe r-l Criuleni a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către SRL „Grantmez”, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2014, pe care le consideră întemeiate şi legale.

2 Examinînd temeiurile recursului declarat de către SRL „Grantmez” în raport cu referinţa depusă şi materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Grantmez” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul invocat de către SRL „Grantmez” precum că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus asupra faptului că Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012 a fost întocmit contrar prevederilor art. 216 alin. (6) din Codul fiscal, şi anume în acesta s-a menţionat că controlul fiscal a fost efectuat pentru perioada 01 iunie 3 2010 – 27 septembrie 2012, dar amendă fiscală în mărime de 200 lei i-a fost aplicată pentru luna martie 2010, din următoarele considerente.

Potrivit art. 214 alin. alin. (1) şi (4) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art. 264, pentru determinare obligaţiei fiscale.

Or, deşi anterior intimatul IFS pe r-l Criuleni a suspus controlului fiscal documentele de evidenţă contabilă a SRL „Grantmez” prin metoda de verificare documentară pe perioada 20 februarie 2008 – 31 martie 2010 şi 01 aprilie 2010 – 31 mai 2010, rezultatele căreia au fost consemnate în Actul de control nr. 5-631564 din 09 august 2010, totuşi în urma controlului efectuat de către intimat la 19 noiembrie 2012 – 23 noiembrie 2012, într-u verificarea corectitudinea calculării şi achitării de către recurentă a TVA pe perioada 01 iunie 2010 – 27 septembrie 2012, fiind întocmit Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012, s-a stabilit că în declaraţia TVA pentru luna martie 2010 nu a fost inclus venitul întreprinderii în sumă de 75 lei şi TVA în sumă de 15 lei.

Conform Registrului livrărilor pentru luna martie 2010 volumul livrărilor a constituit suma de 58894,88 lei şi TVA în sumă de 11778,97 lei, iar în declaraţie fiind indicată suma de 58820 lei şi TVA în sumă de 11764 lei. Respectiv, dat fiind faptul că în Actul de control nr. 5-631564 din 09 august 2010 nu a fost reflectată încălcarea dată, controlul curent a indicat diferenţa care s-a format pentru luna iunie 2010, din care cauză s-a micşorat TVA spre plată la buget cu 15 lei. Mai mult decît atît, Actul de control nr. 3 – 516475 din 23 noiembrie 2012, nu constituie obiect de examinare al prezentului litigiu asupra căruia instanţele de judecată ierarhic inferioare urmau să se expună în privinţa corectitudinii întocmirii acestuia.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Grantmez”, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Grantmez”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5