3r-151/14 — Contestarea actelori administrative

prima instanţă: I. Țurcan dosarul nr.3r-151/14 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Cooperativa de Consum „Consumcoop” din Taraclia împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și restituită Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului, c o n s t a t ă La 25 iulie 2012, CC „Consumcoop” din Taraclia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 27 aprilie 2012, ca urmare a examinării actului de control nr. 1-579936 din 03 aprilie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, a emis decizia nr. 127 prin care CC „Consumcoop” a fost sancționată cu amendă în mărime de 10 000 lei pentru încălcarea legislației fiscale și anume pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență asupra producției alcoolice. Susţine că la 25 mai 2012, a depus o contestație împotriva Deciziei nr. 127 din 27 aprilie 2012 și Actului de control nr. 1-579936 din 03 aprilie 2012 prin care a solicitat modificarea sau anularea actelor contestate, însă ca rezultat la data de 27 iunie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis Decizia nr. 203 a respins contestație ca neîntemeiată.

Consideră reclamantul că Decizia nr. 127 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 203 din 25 mai 2012 şi Actul de control nr.1-579936 din 03 aprilie 2012, sunt ilegale deoarece de către inspectorii fiscali care au efectuat controlul la faţa locului în magazinul alimentar, a fost efectuată o cumpărătură de control în sumă de 62,5 lei, în rezultatul căreia a fost emis bonul de casă corespunzător. Ulterior, inspectorii fiscali au solicitat documentele de provenienţă, facturile fiscale, de procurare a produsului cumpărat şi anume Vodca „Zadorinca”. Vînzătoarea a ridicat documentul de provenienţă a mărfii și factura fiscală care este din anul 2006 şi se afla într-o mapă, însă, inspectorii fiscali au afirmat că se grăbesc, iar actul solicitat îl vor lua mai târziu.

Indică reclamantul că vînzătoare a refuzat semnarea Actului de control fiscal nr. 1-579936 din 03 aprilie 2012 întrucât acesta a fost întocmit într-o limbă necunoscută de aceasta, iar faptul neprezentării cărorva acte la solicitarea inspectorilor fiscali nu corespunde realităţii, deoarece documentul de proveniență solicitat și factura fiscală seria nr. XX1343706 din 24 octombrie 2006 prin care se atestă provenienţa mărfii – „Vodca Zadorinca”, a fost prezentat şi în momentul cererii inspectorilor fiscali şi ulterior în momentul contestării actelor inspectorilor fiscali, ceea ce denotă faptul că nu au avut loc careva încălcări. Solicită reclamantul CC „Consumcoop” din Taraclia anularea Deciziei nr. 2013 din 27 iunie 2012, Deciziei nr. 127 din 27 aprilie 2012 și Actului de control nr. 1- 579936 din 03 aprilie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 23 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă integral fiind anulate ca ilegale Deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 203 din 27 iunie 2012 și nr. 127 din 27 aprilie 2012 și Actul de control nr. 1-579936 din 03 aprilie 2012. La 03 decembrie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și s-a acordat apelantului termen pentru depunerea apelului motivat pînă la data de 06 mai 2014, explicîndu-i-se apelantului că în caz contrar cererea de apel v-a fi restituită.

La 25 martie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus cererea de apel motivat solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, a fost respinsă cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la repunerea apelului în termen și restituită cererea de apel declarată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca fiind depusă în afara termenului legal. La 13 iunie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea încheierii instanței de apel cu restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului recurentul a invocat că prima instanță a expediat dispozitivul hotărîrii din 23 octombrie 2013, în adresa Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și a fost recepționat de acesta la data de 07 noiembrie 2013. Prin scrisoarea nr. 0107/2-12-1-11 din 14 noiembrie 2013, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, a remis dispozitivul hotărîrii în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, care a primit-o la data de 18 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin ștampila cu nr. de intrare. 1/3547 din aceeași dată, iar cererea de apel a depus-o la data de 03 decembrie 2013. Prin urmare, consideră că cererea de apel a fost restituită neîntemeiat deoarece termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 362 CPC a fost respectat.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului și argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

La caz, se constată că prin încheierea din 03 iunie 2014, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului şi a dispus restituirea a cererii de apel cu toate documentele anexate apelantului. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului este justificată.

Conform art. 362 al. (1), CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă din actele dosarului prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de către Cooperativa de Consum „Consumcoop” din Taraclia împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. Este cert şi faptul că dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost emis şi pronunţat în lipsa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, motiv din care, cu respectarea prevederile art. 236 alin.(4) CPC, la data de 28 octombrie 2013, în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost expediată copia dispozitivului hotărîrii pronunțate, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire ce se conține în materialele cauzei (f.d.

55). Cu toate acestea, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 03 decembrie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Drept urmare, este lipsit de suport argumentul recurentului cu privire la faptul că copia dispozitivului hotărîrii primei instanţe din 23 octombrie 2013, a fost expediat nu în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, iar în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, or din conţinutul scrisorii de însoţire rezultă cu certitudine că copia dispozitivului hotărîrii a fost expediată la sediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, însă cu invocarea greşită a destinatarului.

Sub acest aspect, instanţa de recurs apreciază critic şi argumentul recurentului cu referire la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa reprezentantului Inspectoratului Fiscal Principal de Sat, astfel a luat cunoştinţă cu aceasta ulterior, din care motive considerând că apelul nu este tardiv. Aceasta deoarece, prevederile art. 236 alin. (4) CPC, care indică că participanţii care nu au fost prezenţi la pronunţarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile, nu constituie un temei de extindere a termenului stabilit prin lege, după cum indică recurentul. Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înţeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunţării dispozitivului hotărârii şi nu de la data recepţionării acestui.

Prin urmare, legislaţia nu prevede alte excepţii privitor la termenul de declarare a apelului. Aici se va remarca şi faptul că însuşi susţinerea recurentului referitor la faptul că prin scrisoarea nr. 0107/2-12-1011 din 14 noiembrie 2013 dispozitivul hotărîrii primei instanţe a fost remis în adresa Inspectoratului Principal de Stat şi recepţionat de ultimul la 18 noiembrie 2013, atestă incontestabil depunerea cererii de apel la 03 decembrie 2013 cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, or, apelantul a avut suficient timp îndeplinirea actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, sau cel puţin pentru depunerea unui apel preventiv. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a fost înştiinţat despre locul, data şi ora examinării cauzei care a avut loc la 23 octombrie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 51), însă ultimul nu s-a prezentat la această şedinţă.

Aşa fiind, este cert că recurentul, a avut la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe, în acest fel, urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Totodată, este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen, deoarece Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentului precum că a luat cunoştinţă cu dispozitivul hotărîrii primei instanţe la 18 noiembrie 2013, nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului, mai mult că acesta contravine materialului probator.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Cooperativa de Consum „Consumcoop” din Taraclia împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva