3ra-1571/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: E. Dvurecenschii dosarul nr. 3ra-1571/15 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Consum din Taraclia împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2015, c o n s t a t ă: La 24 iulie 2013, Cooperativa de Consum din Taraclia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, solicitînd anularea deciziei nr. 106 din 24 mai 2013 şi decizie nr. 126 din 16 iulie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 mai 2013 IFS pe r-nul Taraclia a emis decizia nr. 106 cu privire la aplicarea amenzii în mărime de 100 000 lei Cooperativei de Consum din Taraclia. Decizia menţionată, i-a fost expediată reclamantului la 27 mai 2013, fapt ce se confirmă prin înregistrarea acesteia în registrul de evidenţă a intrărilor. Indică reclamantul că, a depus contestaţie împotriva decizie nr. 106 a IFS pe r-nul Taraclia din 24 mai 2013, care a fost respinsă prin decizia nr. 126 IFS pe r- nul Taraclia din 16 iulie 2013. Susţine reclamantul că, nu este de acord cu decizia nr. 106 din 24 mai 2013 şi cu decizia nr. 126 din 16 iulie 2013, emise de IFS pe r-nul Taraclia, din motiv că sunt adoptate cu încălcarea legislaţiei şi sunt neîntemeiate.

Mai mult ca atît reclamantul consideră actele contestate, ca fiind ilegale în fond, emise contrar procedurii stabilite. Invocă reclamantul că, la examinarea acestui caz, la 24 mai 2013, reprezentantul său nu a fost prezent, deși în decizie este indicată prezența acestuia, totodată în decizia menționată, nu este aplicată semnătura reprezentantului reclamantului. Menționează reclamantul că, conform art. 243 alin. (1) Cod fiscal, care prevede că, cazul de încălcare fiscală se examinează în prezența persoanei trase la răspundere pentru săvîrșirea încălcării. Organul fiscal anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului.

Iar, conform alin.(2) aceluiaşi articol, cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrșirea încălcării numai dacă există informații că a fost anunțată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amânată examinarea. Reclamantul consideră că, articolul citat, clar şi expres stabilește situația în care IFS pe r-nul Taraclia era în drept să examineze cazul de încălcare fiscală, şi anume - numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului. Totodată Cooperativa de Consum din Taraclia susţine că, nu a cunoscut despre examinările efectuate de IFS pe r-nul Taraclia, şi nu a fost înștiințată legal, astfel consideră că, IFS pe r-nul Taraclia nu era în drept să examineze cazul de încălcare fiscală şi să aplice sancțiuni.

Susţine reclamantul că, conform articolelor menționate mai sus, care stabilesc procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală, IFS pe r-nul Taraclia, nu a respectat, ci a acționat cu încălcarea procedurii legale, în consecință pronunţînd un act ilegal. Mai menționează reclamantul că, de către IFS pe r-nul Taraclia a fost omis termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală stabilit în art. 246 Cod fiscal, care la alin. (l) prevede că, cazurile de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din momentul depistării încălcării potrivit actului de control fiscal. Consideră reclamantul că, nu este în situația de încălcare a legislației fiscale, iar conform prevederilor art. 11 alin. (l) Cod fiscal, apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislației.

Toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 03 septembrie 2013 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu SRL ,,Cvincom-Sud”. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2015, acțiunea a fost admisă. S-au anulat deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu nr. 106 din 24 mai 2013 şi nr. 126 din 16 iulie 2013 emise în privința Cooperativei de Consum din Taraclia, ca ilegali şi fiind întocmite cu încălcarea procedurii stabilite. La 14 aprilie 2015 IFS pe r-nul Taraclia a declarat apel împotriva Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2015, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii, prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de IFS pe r-nul Taraclia, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2015. La adoptarea soluţiei sale instanţa de apel a invocat că, sa conformat prevederilor art. 216 alin (4) Cod fiscal, durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepționale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă în ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

Menționează instanța de apel că, din conținutul normei citate, se reţine că, durata unui control fiscal la fața locului nu trebuie să depășească două luni calendaristice, iar în cazuri excepționale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Totodată instanța de apel consideră că, după efectuarea controlului din 14 februarie 2013, IFS pe-nul Taraclia, urma să se conformeze cerințelor legale citate, şi în consecință, să emită o decizie de rigoare privitor la prelungirea termenului de efectuare a controlului sau de sistare a acestuia, în situaţia în care a apărut bănuiala că timbrul de acciz de pe sticlele de coniac ,,Kvint”, era falsificat şi era necesar pentru a fi efectuate cercetări științifice întru verifica acestui fapt.

Însă, o astfel, de decizie din partea conducerii IFS pe r-nul Taraclia, nu a fost emisă. Susţine instanţa de apel că, în lipsa unei decizii de prelungirea termenului de efectuare a controlului sau de sistare a acestuia, la efectuarea, repetată, a controlului fiscal de verificare tematică la fața locului, din 30 aprilie 2013, cu întocmirea actului de control fiscal, cu aceiași dată, şi ulterior, adoptarea hotărârii, în baza acestuia, IFS pe r-nul Taraclia, a încălcat procedura de efectuare a controlului fiscal la contribuabilul Cooperativa de Consum din Taraclia, prevăzută de art. 216 alin.(4) din Codul fiscal.

Mai mult ca atît instanţa a mai indicat că, conform prevederilor art. 246 alin. (l) din Codul fiscal, care prevede că, cazul de încălcare fiscală se examinează în 3 termen de 15 zile din data: a) prezentării dezacordului - dacă a fost prezentat la timp; b) expirării termenului de prezentare a dezacordului - dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întârziere, astfel instanţa de apel a reţinut că, Cooperativa de Consum din Taraclia nu a depus dezacordul său în scris cu rezultatele controlului fiscal, în termen de 15 zile, prevăzut de norma enunțată mai sus. La 09 octombrie 2015 IFS pe r-nul Taraclia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîrii de respingere a acţiuni.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, atît instanța de apel cît şi prima instanţă nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanței, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Taraclia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Taraclia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel fiind supuse dublului grad de jurisdicție şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 4 normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Taraclia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5