3ra-275/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Sceastlivîi dosarul nr. 3ra-275/15 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, N. Craiu ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Macrivali Com” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Macrivali Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni cu privire la contestarea actelor administrative împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Macrivali Com” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 16 iunie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 02 septembrie 2013, SC „Macrivali Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS Ialoveni cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 februarie 2013, pârâtul a efectuat un control prin metoda verificării operative la magazinul SC „Macrivali Com” SRL, amplasat în sat. Razeni, r-nul Ialoveni întocmind actul de control fiscal nr. 1-615904, prin care s-a constatat că la 10 din sticlele cu produse alcoolice expuse la realizare, timbrele de acciz ar fi fost falsificate, totodată, s-a întocmit şi un act de sechestru, iar sticlele respective au fost ridicate.

Menţionează că la 04 iunie 2013 a fost citat la IFS Ialoveni, comunicându-se că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a MAI nr. 1847 din 01 aprilie 2013, s-a stabilit că doar timbrele de acciz 1003016321842 şi 1103003954637 lipite la gura sticlelor „Sdoba” de 0,5 l şi „Gospodar, lămâie” de 0,5 l, ar fi fost falsificate, în aceeaşi zi întocmindu-se şi un act de control fiscal nr. 623880. Afirmă că la 03 iulie 2013, prin decizia nr. 105 din 03 iulie 2013 societatea a fost sancţionată pentru comercializarea mărfurilor cu timbre de acciz falsificate cu aplicarea unei amenzi în mărime de 50000 lei. Invocă dezacordul cu amenda aplicată, contestând-o prin cerere prealabilă la IFS Ialoveni, care la 16 august 2013 a fost respinsă.

1 Relatează că cele două sticle „Sdoba” de 0,5 l şi „Gospodar, lămâie” de 0,5 l, le-a primit potrivit facturii fiscale FV 5339448 de la ÎI „Ecaterina Catana”, distribuitor oficial al ÎM „Zernoff” SRL, care este şi producătorul acestora. Susţine că despre faptul primirii sticlelor de la ÎI „Ecaterina Catana” s-au convins şi controlorii fiscali, or, anume acea factură fiscală a fost ridicată şi nu au pus la îndoială acest fapt. Relatează că sticlele menţionate nu au fost comercializate, timp îndelungat, din cauza preţului excesiv, neavând dubii că distribuitorul oficial ar fi putut livra băuturi alcoolice cu timbre de acciz false.

Consideră că dispoziţia art. 9 din Cod civil urmează a fi aplicată în aceeaşi măsură faţă de toţi participanţii la aceste raporturi juridice, începând de la producător ÎM „Zernoff” SRL, care a primit şi a aplicat timbrele de acciz, fiind şi plătitori de accize şi distribuitorul acestora ÎI „Ecaterina Catana”, căci nu a cunoscut că timbrele de acciz aplicate pe aceste doua sticle sunt false până când nu i s-a comunicat concluzia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică. Mai indică că nu dispune de posibilitatea de a verifica originalitatea timbrelor de acciz aplicate, de aceea procură băuturile alcoolice de la distribuitorii oficiali, mizând pe buna-credinţa a acestora, neavând nici o atitudine faţă de timbrele de acciz şi nu poate suporta amenda în lipsa vinovăţiei.

Totodată, în vederea confirmării celor relatate, a intervenit faţă de ÎS „Centrul Naţional de verificare a producţiei alcoolice”, specialiştii cărora au ridicat cele doua sticle „Sdoba” şi „Gospodar, lămâie” de 0,5 l de la IFS Ialoveni şi au constatat că acestea corespund cerinţelor de calitate, inofensivitate şi modului de marcare a categoriilor respective de produse. Consideră că se constată o situaţie confuză, modul de marcare, etichetele si vodca sunt originale, iar timbrele de acciz sunt falsificate, situaţie care în realitate nu poate să existe, având în vedere şi faptul că plătitor de accize este producătorul (art. 120 Cod fiscal), iar conform prevederilor art. 127, 146 Cod fiscal, băuturile alcoolice nu puteau fi scoase din depozitul producătorului fără timbrele de acciz.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 33-1, 166, 167 CPC, art. 11, 120, 127, 146, 234 Cod fiscal, art. 9 Cod civil. Solicită anularea deciziilor IFS Ialoveni nr. 105 din 03 iulie 2013 şi nr. 21c din 15 august 2013. Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 18 decembrie 2013 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea reclamantului, ÎI „Ecaterina Catana” şi ÎM „Zernoff” SRL. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 16 iunie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SC „Macrivali Com” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 24 decembrie 2014, SC „Macrivali Com” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerând că acestea sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi că au fost greşit aplicate normele de drept material. 2 Susţine că şi inspectorii fiscali, care sunt mai bine instruiţi in vederea depistării timbrelor de accize false, au suspectat iniţial ca neoriginale timbrele la 13 sticle cu băuturi alcoolice, în realitate fiind doar doua sticle, Menţionează că SC „Macrivali Com” SRL nu dispune de tehnica necesară şi nici de specialişti pentru a avea posibilitatea de a verifica originalitatea timbrelor de acciz.

Consideră că organul fiscal nu şi-a onorat obligaţiunea prevăzută la art. 239 Cod fiscal, conform cărui scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor, limitându-se doar la constatarea presupusei încălcări fiscale din partea societăţii, fără a elucida şi condiţiile în care a avut loc presupusa încălcare. Astfel, aplicarea condiţiilor expuse în art. 11 Cod fiscal era obligatorie, or, este evident că nu au cunoscut că timbrele de acciz de pe cele două sticle ar fi fost falsificate. Afirmă că nu a fost stabilit cu certitudine faptul cum au fost aplicate timbre de acciz false asupra sticlelor cu produse originale fabricate de ÎM „Zernoff” SRL, dar şi ce atitudine are recurentul faţă de acest fapt.

Remarcă că unica probă a intimatului a fost actul de expertiză nr. 1847 din 01 aprilie 2013 al MAI, care a fost pus la baza soluţiei. Consideră că actul de expertiză nominalizat nu poate fi temei de respingere a acţiunii. Invocă că au fost ignorate probele prezentate de SC „Macrivali Com” SRL, care confirma cu certitudine că ultima nu are nici o atitudine faţă de modul de aplicare a timbrelor de accize. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Macrivali Com” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Macrivali Com” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Macrivali Com” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Macrivali Com” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 4