- Dosarul nr.
- 3ra-102/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 ianuarie 2014
- Părțile
- ÎI Edvana-Ivanov vs IFS Străşeni
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-102/14 — Contestarea actului administrativ
Judecătoria Străşeni Dosarul nr. 2ra-102/14 Judecător: D. Mîrzenco Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton , A. Panov, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎI „Edvana-Ivanov”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎI „Edvana-Ivanov” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 06.09.2012, ÎI „Edvana-Ivanov” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni privind anularea actului administrativ.
În motivare acţiunii indică reclamanta ÎI „Edvana-Ivanov” că, la 04.04.2012, IFS Străşeni a efectuat controlul operativ la unitatea comercială magazin mixt din or. Străşeni, str. Ştefan cel Mare, 20 A, ce aparţine reclamantei, iar în rezultatul controlului efectuat a întocmit actul de control nr. 1-564903. La 25.06.2012, IFS Străşeni a întocmit actul administrativ nr. 580978, indicînd în acesta faptul comercializării de către reclamantă a băuturilor alcoolice cu timbre de acciz falsificate, în rezultat, reclamantei i-a fost aplicată amenda în mărime de 50000 lei. La 17.07.2012, ÎI „Edvana-Ivanov” a depus contestaţia nr. 4592 solicitînd anularea sancţiunilor aplicate. Prin deciziei IFS Străşeni nr.202/86-3-274 din 15.08.2012, contestaţia a fost respinsă.
Consideră reclamanta că, nu poate fi sancţionată pentru astfel de încălcare din considerentul că, băuturile alcoolice cu timbrele false i-au fost livrate de un alt agent economic în baza facturii fiscale. 1 Mai indică reclamanta că, actele întocmite de către IFS Străşeni au fost perfectate în lipsa conducătorului ÎI „Edvana-Ivanov” Solicită reclamanta ÎI „Edvana-Ivanov” instanţei de judecată, anularea deciziei nr. 178/86-3-274 din 11.07.2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21.09.2012, a fost admisă acţiunea, cu anularea deciziei IFS Străşeni nr. 178/86-3-274 din 11.07.2012. La 22.10.2012, IFS Străşeni a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acestei ca fiind nefondată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18.12.2012, a fost respins recursul declarat de IFS Străşeni, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 21.09.2012. La 19.02.2013, IFS Străşeni a depus recurs la decizie, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29.05.2013, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 18.12.2012 cu restituirea pricinii pentru rejudecare. Dat fiind faptul că, după modificările operate în Codul de Procedură Civilă în vigoare din 30.11.2012, în temeiul prevederilor art. 358 CPC, hotărîrile instanţei de fond se contestă cu apel, recursul declarat de IFS Străşeni se va examina în ordinea de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni.
A fost casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21.09.2012, şi pe cauza dată s-a da o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de ÎI „Edvana-Ivanov” privind privind anularea actului administrativ - a fost respinsă, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel fiind întemeiate.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (2), art. 2, art. 25 alin. (1) lit. a), art. 24 alin. (3), art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, art. 123 alin. (5), art. 231, art. 232, art. 262, din Codul fiscal al RM precum şi art. 1, art. 14, art. 22 al hotărîrii Guvernului nr. 212 din 04.04.1995 privind aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a producţiei alcoolice, care reglementează aspecte ce ţin de examinarea cererii, împuternicirile instanţei de contencios administrativ, temeiurile anulării actului administrativ contestat, precum şi despre modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor, temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală, persoanele pasibile de răspundere pentru încălcare fiscală, în speţă pentru lipsa „Timbrelor de acciz”.
Totodată, instanţa de apel a indicat că, în prezenta speţă pîrîtul-apelant a acţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare, actul administrativ contestat fiind emis în conformitate cu Legea, conform procedurii stabilite şi competenţei atribuite prin Lege. La 27 noiembrie 2013, ÎI „Edvana-Ivanov” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 21.09.2012. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de chemare în judecată privind anularea actelor administrative. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de ÎI „Edvana-Ivanov” asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Edvana-Ivanov” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎI „Edvana-Ivanov”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎI „Edvana-Ivanov” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4