- Dosarul nr.
- 3ra-873/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 mai 2013
- Părțile
- ÎI Edvana-Ivanov vs IFS Străşeni
- Pe scurt
- Legalitatea şi temeinicia hotărârii, cuprinsul hotărârii, limitele judecării apelului
3ra-873/13 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă – D. Mârzenco dosarul nr. 3ra-873/13 instanţa de apel – Gh. Creţu, A. Pahol, A. Doga DECIZIE 29 mai 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Andrei Harghel Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Edvana-Ivanov” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 21 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 06 septembrie 2012, ÎI „Edvana-Ivanov” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii a indicat că la 04 aprilie 2012, pârâtul a efectuat controlul operativ la unitatea comercială magazinul mixt din or. Străşeni din str. Ştefan cel Mare nr. 20 A, ce aparţine întreprinderii, fiind întocmit actul de control nr. 1-564903. Invocă că la 25 iunie 2012, IFS pe raionul Străşeni a întocmit Actul administrativ nr. 580978, unde la capitolul II a fost indicat asupra încălcării de către întreprindere a art. 5 alin. (2) lit. h) a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 şi art. 123 alin. (5) Titlul IV al Codului fiscal, manifestate prin comercializarea mărfurilor cu timbre de acciz falsificate.
Susţine că prin decizia IFS Străşeni nr. 178/86-3-274 din 11 iunie 2012 întreprinderea a fost sancţionată cu amendă în sumă de 50000 lei, conform art. 262 Cod fiscal, pentru comercializarea băuturilor alcoolice cu timbre de acciz falsificate. Afirmă că la 17 iulie 2012, a fost depusă contestaţie către pârât în ordinea stabilită de lege, prin care a solicitat înlăturarea ilegalităţilor admise de autoritatea publică, însă prin decizia IFS Străşeni nr. 202/86-3-274 din 15 august 2012 a fost respinsă contestaţia, fără a fi analizate argumentele invocate de întreprindere. Consideră deciziile enunţate ilegale susţinând că conform art. 232 Cod fiscal, la răspundere pentru încălcarea fiscală este tras doar contribuabilul a cărei persoană cu funcţie de răspundere a săvârşit încălcarea legislaţiei.
Consideră că la caz întreprinderea nu poate fi sancţionată pentru încălcarea imputată, din moment ce marfa comercializată a fost achiziţionată de la un agent economic şi a fost livrată /recepţionată în baza facturilor fiscale, mai mult că la momentul livrării mărfii, numărul accizelor a fost verificat pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii, iar careva divergenţe / neconformităţi nu erau. Insistă că nu există vreun temei legal de atragere la răspundere fiscală a întreprinderii, deoarece aceasta nu a comis nici o încălcare fiscală. Mai indică că examinarea cazului de încălcare fiscală a avut loc la 11 iulie 2012 în lipsa reclamantului, când şi a fost emisă decizia de sancţionare, iar întreprinderea doar la 13 iulie2012 a luat cunoştinţă cu actul contestat.
Consideră că examinarea pretinsului caz de încălcare a avut loc superficial şi unilateral, prin ce au fost lezate drepturile întreprinderii. De asemenea invocă că la soluţionarea litigiului, urmează a fi aplicată şi practica CEDO (hot. CEDO din 22 ianuarie 2009 pe cauza Bulves AD vs Bulgaria), hotărârea unde CEDO a notat că agentul economic impozabil, care a făcut o achiziţie de bunuri sau servicii, nu are nici o posibilitate de a supraveghea, a controla ori a cere furnizorului său să se conformeze obligaţiilor fiscale. Solicită anularea deciziei nr. 178/86-3-274 din 11 iulie 2012 ca fiind ilegală şi contrară legii. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 21 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă, anulată decizia IFS pe raionul Străşeni nr. 178/86-3-274 din 11 iulie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de ÎI „Edvana-Ivanov”.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 februarie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi hotărârii primei instanţe şi emiterea un ei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că la magazinul alimentar din or.
Străşeni str. Ştefan cel Mare, 20 A ce aparţine ÎI „Edvana-Ivanov”, s-a stabilit încălcarea art. 5 alin. (2) lit. h) a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 şi art. 123 alin. (5) Titlul IV al Codului fiscal, prin comercializarea mărfurilor cu timbre de acciz falsificate, şi anume 2 păhăruţe de vodka ambalate „Pşenicinaia” de 0,11, ce se confirmă prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1837 din 15 mai 2012, parvenit de la Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a RM. Urmează de menţionat si faptul ca de către intimat a fost prezentată factura din 28 martie 2012 nr. FUI742750, prin care nu este posibil de stabilit cu certitudine că anume aceste două unităţi de vodkă „Pşenicinaia”, care au fost depistate la entitatea comercială a intimatului, au fost procurate de la SRL „Consalcom”.
Susţine că instanţa de apel a menţionat că nu este stabilit cu certitudine faptul că intimatul cunoştea despre necorespunderea mărfurilor comercializate cerinţelor legale. Insistă că necunoaşterea legii nu absolveşte de răspundere, iar art. 262 Cod fiscal, conform cărui a fost sancţionat intimatul este menţionat expres că lipsa timbrelor de acciz, la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie, sau utilizarea unor timbre de acciz falsificate ori nevalabile se sancţionează. Afirmă că încălcarea menţionată a fost dovedit cu certitudine de către IFS Străşeni prin actul de controlul efectuat şi prin decizia adoptată, care a fost bazată pe concluziile expertizei autorizate efectuate de MAI RM, unde se constată că marfa a fost marcată cu timbre falsificate.
Consideră că cele relatate nu au fost luate în consideraţie de instanţe la examinarea cazului dat , precum nu s-a ţinut cont că prin acţiunile sale intimatul prejudiciază bugetul de stat, în sensul neachitării accizelor şi lezează drepturile consumatorilor prin comercializarea băuturilor alcoolice cu timbre de acciz falsificate, iar anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de aplicarea sancţiunilor la aşa gen de încălcări al legislaţiei, contribuie la circulaţia producţiei alcoolice nelegitime. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 16 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 34). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 februarie 2013 în termen.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni, ÎI „Edvana-Ivanov” a solicitat anularea deciziei IFS pe raionul Străşeni nr. 178/86-3-274 din 11 iulie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de întreprindere. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia.
Judecând apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală, în acest sens considerând neîntemeiat argumentul apelantului cu referire la faptul că necorespunderea şi falsificarea accizelor se confirmă prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1837 din 15 mai 2012, parvenit de la Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, pe motiv că un atare act nu este anexat la dosar.
La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.
Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul a trecut superficial asupra problemelor ce au fost ridicate de apelant împotriva hotărârii primei instanţe.
În acest context, instanţa de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, instanţa de apel întru-un mod arbitrar a considerat drept corectă şi legală hotărârea primei instanţe, care a ajuns la concluzia ilegalităţii deciziei IFS pe raionul Străşeni nr. 178/86-3-274 din 11 iulie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de ÎI „Edvana-Ivanov”, fără a verifica temeinicia argumentelor reprezentantului IFS pe raionul Străşeni în raport cu cele invocate în susţinerea poziţiei sale.
Aici, instanţa de recurs menţionează că prezentul litigiu urma a fi soluţionat şi în coroborare cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1837 din 15 mai 2012, întocmit de Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a RM, prin care s-a constatat că timbrele de acciz cu care sunt marcate două păhăruţe de vodka „Pşenicinaia”, ridicate în urma controlului de la magazinul alimentar ce aparţine ÎI „Edvana-Ivanov” sunt contrafăcute, or anume acesta a şi constituit drept temei pentru emiterea actului contestat în speţă.
Prin urmare, se constată că instanţa de apel nu a întreprins măsuri în vederea soluţionării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanţa urma să contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în caz de necesitate instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Mai mult că de către instanţa de apel au fost lăsate fără apreciere şi invocările apelantului cu referire la faptul că de către ÎI „Edvana-Ivanov” a fost prezentată factura nr. FUI742750 din 28 martie 2012, prin care nu este posibil de stabilit cu certitudine că anume aceste două unităţi de vodkă „Pşenicinaia”, ar fi fost procurate de la SRL „Consalcom”.
În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.
În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.
La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Străşeni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Edvana- Ivanov” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Andrei Harghel Ghenadie Nicolaev