3ra-1698/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Iu. Guzun 3ra-1698/13 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Csimcom” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Briceni din 11 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 septembrie 2012, SC „Csimcom” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 martie 2012, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni a efectuat controlul operativ la societatea comercială din or. Briceni, str. Constructorilor, 3, ce aparţine SC „Csimcom” SRL, în baza acestui control fiind întocmit actul de control nr. 501459. Menţionează că prin decizia nr. 697 din 09 august 2012 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni a fost constată încălcarea de către reclamant a art. 5 alin. (2) lit. h) a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 şi art. 123 alin. (5) Titlul IV al Codului Fiscal, manifestate prin comercializarea mărfurilor cu timbre de acciz falsificate.

Afirmă că prin decizia IFS Briceni nr. 697 din 09 august 2012, a fost sancţionat cu amendă în sumă de 50000 lei, conform art. 262 Cod fiscal pentru comercializarea băuturilor alcoolice cu timbre de acciz falsificate. Susţine că la 06 septembrie 2012 a depus la IFS Briceni o contestaţie în ordinea stabilită de art. 268 alin. (1) Cod fiscal, prin care a solicitat înlăturarea ilegalităţilor admise de autoritatea publică. 1 Mai indică că prin decizia IFS Briceni din 10 septembrie 2012, fără număr de ieşire, pârâtul a decis respingerea contestaţiei depuse, fără a-şi motiva soluţia adoptată, fără a analiza argumentele invocate de reclamant şi fără a aplica prevederile legale.

Cu referire la prevederile art. 232 Cod fiscal, consideră că nu a existat şi nici nu există vreun temei legal de atragere la răspundere fiscală a reclamantului, deoarece acesta nu a comis nici o încălcare fiscală, respectiv lipseşte temeiul prevăzut de art. 231 Cod fiscal, privind atragerea la răspundere. Mai indică că conform art. 243 Cod fiscal, cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvârşirea încălcării. Organul fiscal o anunţă în scris despre locul, data şi ora examinării cazului. Afirmă că examinarea cazului de încălcare fiscală a avut loc la 09 august 2012 în lipsa sa, tot atunci fiind emisă şi decizia de sancţionare, iar el a luat cunoştinţă cu decizia contestată numai la 13 august 2012. Consideră că examinarea cazului de încălcare a avut loc în mod superficial şi unilateral, ca urmare fiindu-i lezate drepturile.

Susţine că emiterea actelor administrative contestate în speţa a avut loc fără participarea conducătorului întreprinderii, cu toate că conform art. 239 Cod fiscal, scopul procedurii de examinarea a cazului de încălcare fiscală constă în clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor. Menţionează că conform art. 247 Cod fiscal, IFS Briceni urma să clarifice dacă a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală şi dacă există circumstanţe importante pentru soluţionarea cazului, în acest sens fiind relevant că IFS a omis şi nici nu putea să indice ce încălcare fiscală a comis conducătorul întreprinderii când a procurat marfă prin facturi fiscale de la un alt agent economic şi ulterior a comercializat-o, deoarece faptul falsului mărcilor de acciz, chiar şi pentru pârât a fost posibil de determinat doar ca rezultat al unei expertize.

Solicită anularea deciziei nr. 697 din 09 august 2012, ca fiind ilegală în fond şi emisă contrar prevederilor legii. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 11 ianuarie 2013 a fost admisă acţiunea, anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni nr. 697 din 09 august 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SC „Csimcom” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013 fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 octombrie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că instanţele nu au respectat prevederile art. 130 CPC, deoarece esenţial au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi concluziile atât ale instanţei de apel cât şi ale primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Susţine că instanţele n-au apreciat probele pertinente care sunt în materialele dosarului, ci au emis hotărâri contradictorii, care contravin legislaţiei in vigoare. În acest sens menţionează că din actul de control nr. 3-501459 din 14 martie 2012 rezultă că conform art. 224 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal a fost 2 efectuata o cumpărătură de control în sumă de 26 lei, iar în rezultat s-a emis bonul de casa cu nr. 7 din 13 martie 2012 ora 14:12, fiind specificat produsul cu denumirea vodca „Cumanioc”, vol. 0,25 l, producător SRL „Bojo-Vin”, marcat cu timbru de acciz nr. 1103000751517 suspect de a fi contrafăcut.

Afirmă că anume timbrul de acciz nominalizat a fost prezentat la expert- criminalist, care este indicat în actul de control, fapt confirmat şi de administratorul SC „Csimcom” SRL. Invocă că instanţele judecătoreşti superficial, incomplet şi neobiectiv au examinat litigiul, n-au apreciat probele pertinente din dosar, ci au emis hotărâri ilegale. La 12 noiembrie 2013, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa din numele intimatului SC „Csimcom” SRL, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor inferioare. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 octombrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din actele speţei rezultă că prin decizia Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni nr. 697 din 09 august 2012, adoptată în baza art. 262 alin. (1) din Titlul V al Codului fiscal nr. 407 – XV din 26 iulie 2001, SC „Csimcom” SRL a fost supusă sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 50000 lei pentru comercializarea mărfurilor cu timbre de acciz „Timbre de acciz. Marca comercială de Stat” falsificate. Fiind investită cu acţiunea în cauză, care are ca obiect anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni nr. 697 din 09 august 2012, prima instanţă a găsit-o întemeiată pe motiv că nu s-a stabilit cu certitudine faptul comercializării de către SC „Csimcom” SRL a mărfurilor cu timbre de acciz falsificate.

Soluţia dată de prima instanţă a fost menţinută şi de instanţa de apel. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că concluzia instanţelor de judecată este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi aplicarea greşită a prevederilor legale. Conform art. 224 alin. (1) Cod fiscal, cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a 3 lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa.

Prin prisma normei enunţate, la caz se constată că inspectorii fiscali, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 10/104 din 13 martie 2012, au efectuat controlul fiscal prin metoda verificării operative la SC „Csimcom” SRL. Ca urmare, la 14 martie 2012 a fost întocmit actul nr. 3-501459, prin care s-a constatat că a fost efectuată o cumpărătură de control în sumă de 26,00 – o sticlă de votcă „Kumaniok” lei volum 0,25 litri, producător „Bojo Vin” SRL cu eliberarea bonului de plată cu nr. 7 din 13 martie 2012 ora 14.12, sticla fiind marcată cu timbrul de acciz nr. 1103000751517, suspect că ar fi contrafăcut, deoarece s-au stabilit deosebiri în imprimarea codului de bariu, deosebiri în aplicarea hologramei, lipsa iluminării sau iluminarea întreruptă la aplicarea tehnicii speciale, în legătură cu ce timbrul de acciz urmează a fi supus expertizei tehnico-ştiinţifice (f. d. 4-6).

La fel, actele cauzei demonstrează că prin raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 2043 din 25 mai 2012 întocmit de către Direcţia tehnico-criminalistică a MAI, în urma aplicării tehnicii speciale, s-a constatat că timbrul de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu număr de serie 1103000751517 este confecţionat din hârtie simplă de culoare galbenă, fără fibre textile incorporate în masa suportului, fără filigran, recuzitele executate cu ajutorul formelor de tipar de tip plan-ofset, imprimarea numărului de serie şi codului de bare unidimensional – imprimantă monocromatică LaserJet, se deosebeşte de modelul tip.

Conform art. 123 alin. (5) din Titlul IV Cod Fiscal mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sânt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”.

Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern. Iar art. 5 alin. (2) lit. h) al Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu “Timbru de acciz”. În baza celor expuse mai sus şi prin prisma prevederilor enunţate, instanţa de recurs conchide că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni corect a stabilit, prin decizia nr. 697 din 09 august 2012 încălcarea fiscală comisă de către SC „Csimcom” SRL prin comercializarea mărfurilor cu timbru de acciz „Timbre de acciz.

Marca Comercială de Stat” falsificate cu aplicarea sancţiunii, în temeiul art. 262 Cod fiscal, care prevede că lipsa timbrelor de acciz, “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz, “Timbrelor de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, “Timbre de acciz” sau cu timbre de acciz, “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile, cu o amendă în mărime de 50000 lei, iar în cazul comiterii repetate a 4 încălcărilor în cauză, se sancţionează cu o amendă de 100000 lei. Încălcările specificate în prezentul alineat comise a treia oară şi mai mult se sancţionează cu o amendă de 250000 lei pentru fiecare caz.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ca lipsite de suport legal reţinerea instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la ilegalitatea deciziei contestate pe motiv că la efectuarea expertizei nu s-a păstrat integritatea obiectului ridicat. Aceasta deoarece în speţă este evident că obiectul expertizei tehnico- ştiinţifice îl formează timbrul de acciz şi nu sticla de votcă. Or, şi din actul nr. 3-501459 din 14 martie 2012 rezultă că urmează a fi supus expertizei timbrul de acciz, care din start a fost suspectat ca contrafăcut datorită deosebirii în imprimarea codului de bariu, deosebirii în aplicarea hologramei.

Iar faptul că expertului a fost prezentat anume timbru de acciz cu care a fost marcată sticla de votcă „Kumaniok” de la SC „Csimcom” SRL se confirmă prin identitatea numărului de serie „1103000751517”, care coincide întocmai cu cel indicat în actul nr. 3-501459 din 14 martie 2012. De altfel, din actul menţionat rezidă că controlul a fost efectuat în prezenţa administratorului SC „Csimcom” SRL Sergiu Cruc, care a semnat actul, primind şi un exemplar, dar care nu a specificat careva menţiuni în sensul dezacordului cu acesta.

La acest segment se vor reţine şi prevederile art. 222 alin. (2) Cod fiscal care direct stipulează că în cazul constatării unei încălcări fiscale la care verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice, ceea ce a şi fost îndeplinit de către reprezentantul organului fiscal, or, timbrul de acciz care a provocat suspecţii în perioada controlului a fost transmis pentru a fi supus expertizei tehnico-ştiinţifice.

Sunt lipsite de suport legal şi susţinerile intimatului, reţinute, de altfel, şi de instanţele de judecată ierarhic inferioare precum că SC „Csimcom” SRL nu duce răspundere pentru falsul timbrului de acciz marcat pe sticla de votcă „Kumaniok”, pe motiv că aceasta a fost procurată în baza facturii fiscale de la altă întreprindere şi că nu este obligat de a dispune de mijloace tehnice care ar depista falsificarea timbrelor de acciz. Aceasta deoarece prevederile art. 6 alin. (2) al Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 direct indică că răspunderea pentru nerespectarea documentaţiei normative privind alcoolul etilic şi producţia alcoolică fabricate în Republica Moldova revine agentului economic care le fabrică şi/sau le comercializează.

Mai mult că factura fiscală prezentată în confirmarea argumentului menţionat nu demonstrează că prin factura menţionată a fost procurată anume sticla de votcă „Kumaniok” marcată cu timbrul de acciz nr. 1103000751517. Nici invocările SRL „Csimcom” SRL cu referire la prevederile art. 243 Cod fiscal precum că cazul de încălcare fiscală ar fi fost examinat în lipsa reprezentantului societăţii, iar decizia de sancţionare ar fi primit-o numai la 13 august 2012 nu pot fi reţinute ca întemeiate, or chiar din decizia nr. 697 din 09 august 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Csimcom” SRL rezultă că cazul a fost examinat cu participarea contribuabilului reprezentat de conducătorul întreprinderii S. Cruc, care a şi semnat pe decizia dată la 09 august 5 2012 că obligaţiile, responsabilitatea şi drepturile au fost aduse la cunoştinţă cu eliberarea unui exemplar al deciziei (f. d. 7-8).

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SC „Csimcom” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ de a respinge. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Briceni din 11 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Csimcom” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii Comerciale „Csimcom” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 6