3ra-370/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă –E. Pşeniţa dosarul nr. 3ra-370/15 instanţa de apel –T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎI „Gancescu S.C.” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 13 mai 2014 c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2014 ÎI „Gancescu S.C.” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 14 decembrie 2012 colaboratorul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, Alexandru Guţu, a efectuat un control fiscal prin verificarea operativă la faţa locului în magazinul amplasat în or. Edineţ str. Gagarin 54, în rezultatul căruia au fost ridicate 5 sticle de votcă şi factura fiscală care confirmă cumpărarea acestora de la SC „CsimCom” SRL din or. Briceni str. Constructorilor 3. Susţine că pe marginea acestui control nu a fost adoptată vreo decizie.

La 27 septembrie 2013 colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ au efectuat controlul fiscal operativ în aceeaşi unitate comercială, pe marginea căruia au întocmit actul de control nr. 3-522817, prin care autoritatea de control a indicat drept prezumată încălcarea de către ÎI „Gancescu S.C.” a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000, invocînd argumentele sale în baza actului de control nr. 3-514226 din 14 decembrie 2012 şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 3681-2 din 14 mai 2013 al DTC EJ Centru CTCEJ al IGP al MAI, care nu a fost prezentat contribuabilului.

A fost constatată comercializarea producţiei alcoolice marcate cu timbre de acciz - una votcă „Secarica” vol. 0,75l cu timbrul de acciz 1103003970792, data îmbutelierii 02 septembrie 2011, producător ÎM „Zernoff” SRL şi votcă „Zernoff” una sticlă vol. 0,5l cu timbrul de acciz 1103003883901, data îmbutelierii 17 august 2011, producător ÎM „Zernoff” SRL. Indică că producţia respectivă a fost cumpărată în baza facturii fiscale nr. BV 0193889 din 06 noiembrie 2012 de la SC „CsimCom” SRL, sechestrată prin actul de sechestru din 18 decembrie 2012 şi ridicată prin procesul-verbal de ridicare din 18 decembrie 2012 pentru efectuarea expertizei de stabilire a veridicităţii timbrelor de acciz. Bunurile date nu au fost ambalate şi sigilate în modul corespunzător pentru a asigura respectarea procedurii de expertizare.

Pe parcursul a 10 luni din momentul ridicării acestor sticle nu a fost adoptată vreo decizie în baza actului de control din decembrie 2012. Totodată, nu a fost indicat specialistul ce a verificat obiectele supuse verificării. Deja la 27 septembrie 2013 colaboratorii organului fiscal au efectuat un alt control fiscal fără a preveni contribuabilul şi contrar prevederilor legii a inclus suplimentar în acest act evenimentele din luna decembrie 2012 şi din 21 octombrie 2013, iar în final a adoptat decizia nr. 1408 din 21 octombrie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de ÎI „Gancescu S.C.” şi aplicată contribuabilului amenda în mărime de 50000 lei. Reclamantul consideră ilegală decizia dată şi solicită anularea acesteia, deoarece contribuabilul şi-a onorat obligaţiile şi a prezentat persoanelor cu funcţii de răspundere actele de provenienţă a mărfii comercializate şi anume a celor 2 sticle de votcă.

Totodată, conform p. 2.9 al Regulamentului nr. 6 din 19 martie 2001 privind instituirea sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi din import pasibile accizelor, responsabilitatea marcării mărfurilor în scopul comercializării revine agenţilor economici producători interni, importatorilor, precum şi agenţilor economici care procură (primesc) mărfuri pasibile marcării de la agenţii economici ai Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar în procesul de fabricaţie. La fel, conform p. 11 al Regulilor de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 212 din 04 aprilie 1995, cu modificările ulterioare, este specificat că producţia alcoolică se recepţionează conform calităţii şi cantităţii, aspectului şi designului îmbutelierii şi ambalajelor (modul de astupare, etichetare, sigilare, marcare etc.).

La caz, reclamantul a cumpărat de la SC „CsimCom” SRL la data de 06 noiembrie 2012 producţie alcoolică ambalată şi deja cu marcarea producţiei cu timbre de acciz, respectînd astfel legislaţia în vigoare. La momentul cumpărării băuturilor alcoolice tari cumpărătorul nu putea să cunoască despre faptul că timbrele de acciz sunt falsificate, or cu titlu de consecinţă, responsabilitatea pentru falsul timbrelor de acciz o poartă contribuabilul care a eliberat factura fiscală.

În circumstanţele date, cere reclamantul anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ nr. 1408 din 21 octombrie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comise de ÎI „Gancescu S.C.” Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 13 mai 2014, a fost admisă acţiunea şi a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ nr. 1408 din 21 octombrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 13 mai 2014. La 30 ianuarie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele la pronunţarea hotărîrilor au aplicat eronat normele de drept material şi anume prevederile art. 128 al. (1) lit. c) şi art. 249 al. (3) Cod fiscal. Or, la momentul controlului din 14 decembrie 2012 nu s-a constatat careva abatere fiscală din partea contribuabilului, ci au apărut doar careva suspiciuni referitor la valabilitatea unor timbre de acciz. Respectiv, nu era necesară suspendarea examinării cazului. Doar după întocmirea raportului de constatare tehnico-ştinţific a apărut necesitatea efectuării unui control repetat la întreprindere. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat