3ra-1667/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – P. Codreanu dosarul nr. 3ra-1667/13 instanţa de apel – S. Arnăut, Iu. Cotruţă, A. Minciuna ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Magic-Land” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Magic-Land” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 29 mai 2013 şi emisă o hotărâre nouă prin care a fost admisă acţiunea constată: La 28 martie 2013, SC „Magic-Land” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 21 februarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat Edineţ a efectuat un control fiscal la subdiviziunea aflată în raionul Edineţ pe adresa: or. Edineţ, str. Independenţei, 92A, a întreprinderii SC „Magic-Land” SRL, întocmind actul de control nr. 3-514269 din 21 februarie 2013 unde au constatat că la momentul controlului SC „Magic-Land” SRL nu dispunea de documente de provenienţă pentru o sticlă de vodcă „Volciţa” 0,5 l şi o sticlă de divin „Cvint” 0,5 l. Menţionează că inspectorii de la IFS Edineţ, nu au vrut să aştepte până se vor găsi documentele de provenienţă care de fapt existau şi au alcătuit actul de control.

Afirmă că actul de control nr. 3-514269 din 21 februarie 2013 a fost expediat la IFS Călăraşi, care a emis decizia nr. 178 din 15 martie 2013 prin care a dispus sancţionarea întreprinderii SC „Magic-Land” SRL conform art. 253 alin. (1) din Titlul V al Codului fiscal, prin aplicarea amenzii în sumă de 10000 lei, ce prezintă o daună considerabilă pentru SC „Magic-Land” SRL. Invocă dezacordul cu sancţiunea aplicată de IFS Călăraşi, susţinând că ultimul a încălcat prevederile art. 226 al Codului fiscal privind procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală. Menţionează că pârâtul a invitat reprezentantul întreprinderii SC „Magic-Land” SRL pentru data de 15 martie 2013 prin citaţia nr. 021203 din 11 martie 2013, citaţia fiind înmânată prin poştă doar la 13 martie 2013, neacordând termen legal de 3 zile pentru a se pregăti şi nici nu a fost indicat scopul concret al invitaţiei.

Referitor la lipsa documentelor de provenienţă afirmă că pentru sticla de vodcă „Volciţa” 0,5 l şi o sticlă de divin „Cvint” 0,5 l, societatea are documente de provenienţă, sticlele fiind procurate de la magazinul „Metro Cash & Carry” conform facturii fiscale seria MD nr. 4815637 din 18 ianuarie 2013. Cu referire la art. 274 Cod fiscal, indică că acţiunea în instanţă de judecată se depune fără prezentarea cererii prealabile. Solicită anularea deciziei nr. 178 din 15 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de SC „Magic-Land” SRL, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi, din motiv că este ilegală în fond ca fiind emisă contrar prevederilor legii şi ilegală ca fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite în temeiul art. 26 din Legea contenciosului administrativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 29 mai 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2013 a fost admis apelul declarat de SC „Magic-Land” SRL, casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 29 mai 2013 şi emisă o hotărâre nouă, prin care a fost admisă acţiunea şi anulată decizia nr. 178 din 15 martie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SC „Magic-Land” SRL, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi ca ilegală. La 18 septembrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că de către instanţa de apel a fost admisă încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Afirmă că pricina a fost judecată în absenţa participantului la proces - reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi. Menţionează că citarea pentru prima şedinţă a instanţei de apel a fost efectuată cu încălcarea procedurii, şi anume încheierea Curţii de Apel din 22 iulie 2013 cu citarea organului fiscal la şedinţa de judecată pentru 29 iulie 2013 a fost remisă de către instanţă prin poştă şi a ajuns la IFS Călăraşi la 30 iulie 2013. Susţine că astfel organul fiscal nicidecum nu a putut să fie prezent la şedinţa din 29 iulie 2013, fiind lipsit de dreptul de a depune referinţă asupra apelului.

Indică că a doua citare a fost efectuată de instanţa de apel pentru 12 august 2013, însă la 31 iulie 2013 IFS Călăraşi a expediat în adresa Curţii de Apel cerere motivată de amânare a şedinţei de judecată, afirmând că există dovada de primire a acestei cereri de către instanţa de apel la 05 august 2013. Cu toate acestea la 12 august 2013 Curtea Apel a examinat apelul în lipsa reprezentantului IFS Călăraşi. Consideră că în aşa mod recurentul a fost lipsit de dreptul de a pune referinţa, de a se apăra şi a aduce argumentele sale referitor la examinarea apelului. Invocă că de către instanţă au fost încălcate normele de drept material, şi anume instanţa a interpretat în mod eronat legea, şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Menţionează că în argumentele admiterii apelului instanţa de apel a constatat că IFS Călăraşi a aplicat incorect legislaţia fiscală sancţionând întreprinderea conform art. 53 alin. (1) Cod fiscal, dar trebuia să sancţioneze întreprinderea conform art. 265 din Codul contravenţional, invocând dezacordul cu concluzia dată.

Afirmă că obligaţia contribuabilului de a dispune de documentele de provenienţă, certificatele de calitate şi conformitate este prevăzută de art. 7 (6) alin. (6) din Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, art. 17.7 alin. (1) din Legea cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000, art. 21 alin. (1) şi art. 23 alin. (7) din Legea cu privire la comerţul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010. Susţine că la momentul controlului operatorul nu a putut prezenta la prima cerere inspectorilor fiscali documentele de provenienţă, certificatele de calitate şi de conformitate a băuturilor alcoolice indicate în act, documente, care obligatoriu trebuiau să fie prezente în subdiviziunea SC „Magic-Land” SRL.

Consideră că persoana juridică - SC „Magic-Land” SRL corect a fost trasă la răspunderea financiară, sancţiunea financiară fiind aplicată corect pentru faptul încălcării fiscale conform Codului fiscal art. 253 alin. (1). Indică că în argumentele admiterii apelului instanţa de apel a constatat că a fost încălcată procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală, afirmaţie cu care organul fiscal nu este de acord, afirmând că conducătorul SC „Magic-Land” SRL a fost invitat de către inspectorul fiscal la examinarea cazului prin apel telefonic, şi a confirmat faptul că va veni. La fel, menţionează că pentru certitudinea prezentării, contribuabilului i-a fost remisă adăugător citaţia nr. 021203 din 11 martie 2013, în citaţie fiind indicat scopul citării.

Totodată la data cuvenită în citaţie reprezentantul întreprinderii s-a prezentat la IFS Călăraşi pentru examinarea cazului şi a avut toată posibilitatea de a-şi expune poziţia asupra cazului. Afirmă că faptul examinării cazului în prezenţa reprezentantului SC „Magic- Land” SRL a fost confirmat prin semnarea deciziei nr. 178. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 18 septembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan