3ra-428/14 — Anularea actului administrativ

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 iulie 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ,,Magic-Land” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, dispunîndu-se anularea deciziei nr. 78 din 15 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 iulie 2013 şi dispusă scoaterea cererii de pe rol pe motivul nerespectării de către SRL ,,Magic-Land” a procedurii, prevăzute prin lege, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

La 05 februaie 2014, SRL ,,Magic-Land” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 iulie 2013. 1

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. În acest sens a indicat că, instanţa de apel a scos cererea de pe rol, din motivul nerespectării procedurii prealabile, contrar prevederilor art. 16 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ şi art. 274 Cod Fiscal, care prevăd expres că, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi posibilitatea contestării deciziei organului fiscal pot fi atacate, în modul stabilit de legislaţie şi în instanţa de judecată. Astfel, reiese că nu este necesară depunerea unei contestaţii la organul emitent, iar procedura de soluţionare prealabilă pe cale extrajudiciară nu este obligatorie.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs, iar invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

De asemenea, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 2 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Pe cînd, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ,,Magic-Land” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de societatea comercială ,,Magic - Land” societate cu răspundere limitată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3