3ra-313/15 — Anularea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-313/15 prima instanţă - I. Sciastlivîi instanţa de apel –M. Anton, I.Secrieru, B.Babenco, ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Canţer Serghei în interesele societăţi cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni şi casată parţial hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, c o n s t a t ă ; La 22 februarie 2014 societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni prin care a solicitat anularea actului nr.1-576262 din 12 decembrie 2012, anularea deciziei nr.9 din 14 ianuarie 2013 şi a deciziei nr. 2/c din 18 februarie 2013. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că,

la 14 decembrie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni în urma efectuări unui control la gheretele de salamuri şi mezeluri situate pe str.Calea Basarabiei 8, or. Ialoveni, gherete care sunt administrate de către societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, au depistat încălcări, pe care le consideră neîntemeiate. Susţine că invocarea de către inspectoratul fiscal a încălcărilor dispoziţiilor art.8 alin. 2) lit. c) Cod Fiscal pe motiv că maşina de casă şi control utilizată la efectuarea deconectărilor în numerar era defectă deoarece arăta o altă oră decît cea reală, argumentare care nu corespunde realităţii reieşind din faptul că maşina de control a fost supusă controlului tehnic, este înregistrată în registrul de evidenţă a maşinilor de casă de model MCC, eliberează bonuri de casă cu indicarea tipului mărfii şi a sumei.

Consideră că neprezentarea actelor solicitate la efectuarea controlului fiscal, 1 nu se încadrează în prevederile art.8 alin.2 lit.f) Cod Fiscal, deoarece toate documentele la acel moment se aflau în contabilitatea întreprinderii şi nicidecum nu putea fi prezentate la moment. Indică că controlul nu a fost efectuat în prezenţa administratorului societăţi cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, Hatman Vitalie, care este persoana responsabilă în faţa organelor de stat şi care putea să întreprindă alte acţiuni, decît cele ale vînzătorului, la fel putea să prezinte inspectorilor documentele care atestă proveniența mărfii. Întocmirea actului de control în prezenţa vîntătorului, care nu era persoana împuternicită să semneze actul de control, dar care a fost impusă, consideră că asemenea acţiuni sunt nejustificate.

Mai indică că actul de control nr.1-576262 a fost întocmit cu încălcări, care duc la nulitatea acestuia, pentru că după întocmirea acestuia în conţinut a fost adăugată sintagma ”nu” în faţa cuvintelor respectat şi dispune, cît şi scrierea ulterioară a unor fraze. Afirmă că înscrisurile de pe partea verso a actului de control au fost introduse ulterior, după perfectarea controlului, fiind evidente deoarece au fost scrise cu un alt stilou. Prin hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim” s-a admis parţial.

S-a anulat actul controlului fiscal nr. 1-576262 din 14 decembrie 2012, decizia nr. 09 din 14 ianuarie 2013 şi decizia nr.2/c din 18 februarie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni, în partea ce ţine de stabilirea încălcării fiscale şi sancţionarea societăţii cu răspundere limitată „Valvit-Prim” cu amendă în mărime de 10000 lei, conform prevederilor art. 254 alin. 2 Cod Fiscal pentru desfăşurarea activităţii cu utilizarea maşinii de casă şi control defectate. Restul pretenţiilor înaintate de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”.

S-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni. S-a casat parţial hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, în partea pretenţiilor admise şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, s-a respins integral. În rest hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, s-a menţinut. La 06 ianuarie 2015, avocatul Canţer Serghei în interesele societăţi cu răspundere limitată „Valvit-Prim”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi pronunţarea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate de societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim”.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. 2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.108) recurentul societatea cu răspundere limitată „Valvit-Prim” a recepţionat decizia instanţei de apel din 12 noiembrie 2014, la 14 ianuarie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 30 ianuarie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către avocatul Canţer Serghei în interesele societăţi cu răspundere limitată „Valvit-Prim” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Canţer Serghei în interesele societăţi cu răspundere limitată „Valvit-Prim” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 4