3ra-1199/15 — Contestarea actelor administrative și încasarea prejudiciului material cauzat

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 3ra-1199/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu şi N. Cernat ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Mardari şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Cebacot”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi încasarea prejudiciului material cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 mai 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 noiembrie 2014 și s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a respins acţiunea, c o n s t a t ă La 12 august 2013 societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi încasarea prejudiciului material cauzat (f.d. 2-5). În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a indicat că la 27 mai 2013 în baza controlului efectuat la ghereta din str. Veronica Micle colţ cu str. Puşkin, mun. Chişinău inspectorii fiscali au întocmit actul de control nr. I-613170. Potrivit actului de control s-a constatat încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c) Codul fiscal prin admiterea excedentului de mijloace băneşti în sumă de 355,35 lei în caseta pentru bani a maşinii de casă şi control din ghereta provizorie, fapt calificat ca neutilizarea maşinii de casă şi control.

Prin adresa nr. 3081 din 04 iunie 2013 a depus obiecţii Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău la actul de control nr. I-613170. La 21 iunie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a adoptat decizia nr. 2395/p/1 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale și i-a aplicat amendă în mărime de 25000 lei. La 28 iunie 2013 a adresat Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cerere prealabilă solicitînd anularea deciziei nr. 2395/p/1 din 21 iunie 2013, care a fost recepţionată la 02 iulie 2013. 1 Prin decizia nr. 573 din 30 iulie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a exclus pct. 3 din partea constatatoare a deciziei nr. 2395/p/1 din 21 iunie 2013 şi capitolul I a fost modificat fiind aplicată amendă în mărime de 10000 ei.

Consideră că prin emiterea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău din 21 iunie şi 30 iulie 2013 i se încalcă grav principiile fundamentale şi garanţiile de exercitare a dreptului de proprietate. Invocă că la efectuarea controlului au fost comise încălcări de procedură a legislaţiei fiscale. La data efectuării controlului inspectorii fiscali nu au prezentat decizie de iniţiere a controlului fiscal. A mai indicat că din actul de control rezultă că inspectorii fiscali au efectuat controlul doar în prezenţa vînzătorului, dar explicaţii puteau da administratorul persoanei juridice supuse verificării. Excedentul de bani a apărut în urma vînzării mărfii din restul lăsat de cumpărători.

Cere societatea cu răspundere limitată „Cebacot” anularea actului de control nr. I-613170 din 27 mai 2013, deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 2395/p/1 din 21 iunie 2013 şi nr. 573 din 30 iulie 2013 cu încasarea prejudiciului material cauzat. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 noiembrie 2014 acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Cebacot” a fost admisă. S-au anulat actul de control nr. I-613170 din 27 mai 2013, deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 2395/p/1 din 21 iunie 2013 şi nr. 573 din 30 iulie 2013 (f.d. 68, 73-74). La 27 noiembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus apel nemotivat, iar la 22 aprilie 2015 apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014 (f.d. 71, 87-88). Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 07 mai 2015 a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 27 ianuarie 2015, a casat hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 noiembrie 2014 și a emis o hotărîre nouă prin care a respins acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Cebacot” (f.d. 97-105). Instanţa de apel a motivat soluția că reprezentantul contribuabilului societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a recunoscut că în momentul efectuării controlului fiscal exista excedent în valoare de 355,35 lei acumulată în sertarul maşinii de casă şi control ca rezultat al neutilizării maşinii de casă şi control.

Excedentul era format în urma decontării în numerar a consumatorilor fiind încălcat art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal. La 19 iunie 2015 societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 mai 2015, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanțe (f.d. 107-109). În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Cebacot” reiterînd circumstanţele de fapt şi de drept invocate în prima instanţă şi instanţa de apel a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală fiind încălcate normele de drept material şi interpretată eronat legea.

2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 13 august 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus referinţă la recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” solicitînd respingerea acestuia şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Societatea cu răspundere limitată „Cebacot” în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 3 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Mardari Sveatoslav Moldovan 4