- Dosarul nr.
- 2ra-1169/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 9 aprilie 2014
- Părțile
- Vivat Gherghe sv SA Apa Canal
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1169/14 — Recunoașterea ilegalității refuzului
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanţă: Judecătoria Cimișlia (jud. L.Curca) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. D.Manole, Eu.Clim, Eu. Fistican) Dosarul nr. 2ra-1046/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Vivat Vasile, Vivat Nina împotriva deciziei din 12.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea lui Vivat Gheorghe, Vivat Vasile, Vivat Nina împotriva SRL „Cimișlia Gaz” privind recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral a c o n s t a t a t:
Prin hotărârea din 26 iunie 2013 a judecătoriei Cimișlia, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a lui Vivat Gheorghe, Vivat Vasile, Vivat Nina împotriva SRL „Cimișlia Gaz” privind recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și a fost recunoscut ilegal refuzul SRL”Cimișlia Gaz” din data de 12.09.2012 privind acordarea lui Vivat Gheorghe a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului; a fost obligată SRL”Cimișlia Gaz” să acorde lui Vivat Gheorghe concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor conform art.124 Codul muncii; s-a încasat de la SRL”Cimișlia Gaz” în beneficiul lui Vivat Vasile cu titlu de prejudiciu material suma de 8446,7 Euro, convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii; s-a încasat de la SRL”Cimișlia Gaz” în beneficiul lui Vivat Gheorghe, Vivat Nina cîte 3000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, de la SRL”Cimișlia gaz” a fost încasată taxa de stat în sumă de 4144,57 lei.
Prin decizia din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, a fost admis apelul declarat de SRL”Cimișlia Gaz” și casată parțial hotărîrea din data de 26 iunie 2013 a judecătoriei Cimișlia cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii în partea reparării prejudiciului material și moral. 1
La data de 04 februarie 2014 și 12 februarie 2014 Vivat Vasile, Vivat Nina, Vivat Gheorghe au depus recurs împotriva deciziei din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia cu menținerea hotărîrii din data de 26 iunie 2013 a judecătoriei Cimișlia.
În motivarea recursului s-a indicat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 al. 2 lit. a) CPC); a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată (art. 432 al. 2 lit. b) CPC) și a interpretat în mod eronat legea (art. 432 al. 2 lit. c) CPC).
Au mai indicat recurenții că, nu sunt de acord cu decizia adoptată de Curtea de Apel Chişinău considerînd-o ilegală şi pasibilă anulării.
Instanţa de apel, consideră recurenții că, eronat a aplicat prevederile art. 1417 alin.(1) Cod Civil, conform cărora prejudiciul cauzat din intenţia persoanei nu se repară. Astfel, instanţa de apel şi-a motivat decizia prin faptul că, Vivat Vasile a avut posibilitatea de a merge la muncă peste hotare lăsînd copilul în grija soţiei sale - Vivat Nina, pentru a nu fi concediat. Această concluzie, indică recurenții este contrară situaţiei de fapt, deoarece Vivat Nina la acel moment nu se mai afla în Republica Moldova, ea fiind studentă la o instituţie de învăţămînt din Italia.
De asemenea, indică recurentul că, este contradictorie concluzia instanţei care iniţial consideră ca întemeiate pretenţiile recurenţilor în ceiea ce priveşte acordarea concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului lui Vivat Gheorghe, din cauza că părinţii nu pot avea grijă de copil, iar mai apoi concluzionează că, Vivat Vasile urma să lase copilul în grija soţiei Vivat Nina.
Instanţa de apel, indică recurenții, nu a aplicat prevederile art. 8 din Codul Muncii, conform cărora în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor.
Conform art. 329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
Conform art. 355, alin.(1) Codul Muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.
Conform prevederilor alin.(1), art.1398 Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral.
În conformitate cu dispoziţia art.14 din Codul Civil al Republicii Moldova, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel, prejudiciu considerându-se cheltuielile pe care persoana lezată într- un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). 2
Astfel, indică recurenții că, instanţa de apel urma să aplice şi prevederile art.art. 1422, 1423 Cod civil, în care se statuează că, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului prin echivalent bănesc.
Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.
Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţa de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.
Colegiul reţine că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Vivat Vasile, Vivat Nina, Vivat Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: 3 Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Vivat Vasile, Vivat Nina, Vivat Gheorghe împotriva deciziei din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4