2ra-796/15 — Încasarea prejudiciului material, diferenţei de salariu, a sporului pentru performanţa colectivă şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-796/15 Prima instanţă: N. Mazur Instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu şi L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victoria Arion-Lupu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Arion-Lupu Victoria împotriva Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie privind încasarea prejudiciului material, diferenţei de salariu, a sporului pentru performanţa colectivă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Victoria Arion-Lupu a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 20 februarie 2014, ACONSTATAT: La 16 aprilie 2013 reclamanta Arion-Lupu Victoria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie privind încasarea prejudiciului material, diferenţei de salariu, a sporului pentru performanţa colectivă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii a invocat faptul că la 01 octombrie 2012 a fost reîncadrată în cîmpul muncii la Judecătoria Comercială de Circumscripţie, în funcţia de grefier, în urma întreruperii concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la 3 ani.

După reîncadrare i-a fost stabilit salariul 2600 lei (gradul de salarizare 3, treapta I). Consideră reclamanta că au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (6) al Legii nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, a art. 39 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutului 1 funcţionarului public, a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 331 din 28 mai 2012 privind salarizarea funcţionarilor publici. A mai precizat reclamanta că a fost discriminată în raport cu alţi angajaţi ai Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie, deoarece la calcularea salariului nu s-a ţinut cont de vechimea în muncă pe care o avea, fiind pusă la acelaşi nivel cu funcţionarii publici debutanţi, cărora li se stabileşte treapta de salarizare 1. Reclamanta a punctat că pârâtul a încălcat principiul egalităţii în drepturi şi în posibilităţi a salariaţilor, fapt ce i-a produs suferinţe psihice continue.

Treptele de salarizare au fost acordate tuturor funcţionarilor care întruneau condiţiile legii, cu excepţia ei. Tot în anul 2013, la reîncadrarea unei alte persoane în urma întreruperii concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, i-a fost acordată treapta de salarizare, pe când ei nu i-a fost stabilită treapta de salarizare pe parcursul perioadei octombrie 2012 - februarie 2013, fapt prin care i-a adus un prejudiciul material constituit din diferenţa la salariu dintre treapta III şi treapta I de 1300 lei (260 lei x5 luni).

Totodată, Victoria Arion-Lupu a invocat şi nerespectarea pct. 7 al Regulamentului cu privire la evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009. Consideră reclamanta că de către angajator nu au fost efectuate două evaluări, prima la momentul plecării în concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului, octombrie 2010 şi a doua - la demisionare, februarie 2013, încălcându-se dreptul la conferirea unui grad de calificare superior. Prin neevaluarea performanţelor profesionale pentru perioada 01 octombrie 2012 – 28 februarie 2013 i s-a încălcat dreptul de a beneficia de sporul pentru performanţa colectivă achitat în februarie tuturor angajaţilor cu excepţia ei, fapt care i-a cauzat prejudiciu material (2600 x3/10%+7801ei) şi moral.

Reclamanta a mai specificat faptul că pe parcursul perioadei 01 octombrie 2012 – 31 decembrie 2012 şi-a îndeplinit conştiincios şi corespunzător atribuţiile de serviciu, cu toate acestea a fost discriminată în mod repetat, fapt ce i-a provocat stări de nervozitate şi nelinişte continuă care i-au cauzat dureri de cap şi devieri de tensiune. Pe parcursul judecării pricinii, la 01 iulie 2013 (f.d. 116, vol. I) şi la 16 ianuarie 2014 (f.d. 234, vol. I), reclamanta Victoria Arion-Lupu a înaintat cereri de concretizare a pretenţiilor. Solicită reclamanta încasarea din contul pârâtului a prejudiciului material în mărime de 650 lei – cu titlu de diferenţă la salariu dintre treptat II şi treapta I de salarizare; 780 lei – cu titlu de spor pentru performanţa colectivă (2600 x 3 luni x 10%) şi suma de 8000 lei – cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 iulie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Arion-Lupu Victoria împotriva Judecătoriei 2 Comerciale de Circumscripţie privind încasarea prejudiciului material, diferenţei de salariu dintre treapta 2 şi treapta 1 de salarizare, a sporului pentru performanţa colectivă şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 143, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de Arion-Lupu Victoria. A fost casată încheierea din 16 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 iulie 2013. A fost emisă o nouă încheiere prin care a fost admisă cererea de abţinere a judecătorului Serghei Namaşco, pricina fiind remisă pentru judecare în fond Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 februarie 2014, cererea de chemare în judecată Arion-Lupu Victoria împotriva Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie privind încasarea prejudiciului material, diferenţei de salariu dintre treapta 2 şi treapta 1 de salarizare, a sporului pentru performanţa colectivă şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 apelul declarat de Victoria Arion-Lupu a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 februarie 2014. La 11 februarie 2015 Victoria Arion-Lupu a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 11 decembrie 2014 (f.d. 36, vol. II), iar recursul a fost declarat la 11 februarie 2015 (f.d.

30). Prin urmare, prin prisma art. 434 CPC instanţa de recurs constată că recursurile au fost declarate în termen. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

3 Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victoria Arion-Lupu, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 4 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victoria Arion-Lupu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Victoria Arion-Lupu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5