- Dosarul nr.
- 3ra-1250/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 octombrie 2014
- Părțile
- Jalba Cătălina vs Ministerul Apărării, CNAS
- Pe scurt
- Îndemnizaţia pentru creşterea copilului
3ra-1250/14 — Anularea refuzului şi încasarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a prejudiciului moral
Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-1250/14 Judecător: A.Andronic Curtea de Apel Chişinău Judecători: S.Caitaz, A.Doga, A.Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Dumitru Mardari, Galina Stratulat, Valentina Clevadî, Ion Druţă judecînd recursul declarat de Jalba Cătălina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Jalba Cătălina împotriva Ministerului Apărării al RM, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind anularea refuzului şi încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, CONSTATĂ : La 28 octombrie 2011, Jalba Cătălina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind declararea ilegală a refuzului de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani şi obligarea pîrîtului de a achita concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că în luna iunie 2009, în temeiul art. 108 lit. i) a Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, a ieşit în concediu prenatal, apoi în concediu postnatal, după care şi-a utilizat concediul anual. Ulterior, printr-o cerere scrisă la 26 noiembrie 2009, a solicitat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani care nu i s-a plătit. Susţine reclamanta că s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale din Străşeni cu cererea de a i se achita concediul parţial plătit, însă i s-a refuzat şi i s-a achitat indemnizaţia de şomer în mărime de 250 lei, lunar timp de un an şi jumătate, pe cînd în acest timp copilul a fost bolnav şi a necesitat un tratament de lungă durată, iar banii acordaţi nu erau suficienţi nici pentru cheltuielile de transport.
Reclamanta a mai menţionat că mai are un copil minor la întreţinere, iar soţul fiind şomer nu are careva venituri. Indică reclamanta că ulterior s-a adresat către Ministerul Apărării al RM cu o cerere prealabilă privind achitarea concediului parţial plătit pînă la atingerea vîrstei de 3 ani a copilului şi acordarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav în 1 vîrstă de pînă la 7 ani, iar cererea sa a fost respinsă în temeiul prevederilor Legii nr. 162 din 30.10.2005 cu privire la statutul militarilor şi Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006. Menţionează reclamanta că dreptul său la concediul parţial plătit de îngrijire a copilului pînă la atingerea vîrstei de 3 ani în mărimea indicată, este prevăzut în Hotărîrea Guvernului din 11.02.2005, Legea Nr. 289 din 22.07.2005 şi Legea Nr. 489 din 08.071999.
Cere reclamanta declararea ilegală a refuzului Ministerului Apărării nr. 14/386 din 05 septembrie 2011, de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani şi obligarea pîrîtului de a achita concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02 aprilie 2013, Jalba Cătălina a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013, recursul declarat de Jalba Cătălina a fost admis, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 cu restituirea pricinii la rejudecare în Judecătoria Centru, mun. Chişinău. În cadrul rejudecării cauzei, reclamanta Jalba Cătălia a înaintat o cerere suplimentară de chemare în judecată, prin care a solicitat şi încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 40 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Jalba Cătălia împotriva Ministerului Apărării al RM, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind anularea refuzului şi încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a prejudiciului moral.
În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a invocat prevederile art. 123 alin. (2) şi 124 alin. (19 şi (2) Codul muncii, art. 3 lit. e) al Legii nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, menţionînd că din venitul colaboratorilor Ministerului Apărării, nu sunt reţinute plăţile în bugetul asigurărilor sociale, fapt ce denotă că militarii nu cad sub incidenţa Legii nr. 489 din 08.07.1999. Totodată, instanţa de fond a reiterat şi prevederile art. 5 din Legea nr. 289 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, statuînd că colaboratorilor Ministerului Apărării nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi acesştia nu întrunesc stagiul necesar de cotizare, nefiind persoane asigurate prin sistemul public de asigurări sociale.
Jalba Cătălina a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea apelului, apelanta a invocat că de fapt şi de drept este angajată a Minmisterului Apărării în baza contractului individual de muncă şi, respectiv, face parte din categoria persoanelor asigurate obligatoriu. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de jalba Cătălina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 26 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 08.08.2014, Jalba Cătălina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 şi emiterea unei hotărîri noi de admitere integrală a cerinţelor sale.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat interpretarea eronată a legii, precum şi aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei. În speţă, Jalba Cătălina a reiterat argumentele expuse atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Ministerul Apărării al RM a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Jalba Cătălina a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.
În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au interpretat şi au aplicat eronat normele de drept material şi, în consecinţă, au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere a cerinţelor înaintate de Jalba Cătălina. Potrivit materialelor cauzei, Jalba Cătălina îndeplineşte serviciu militar prin contract în cadrul Brigăzii nr. 2 Infanterie Motorizată. La 07.09.2009 s-a născut fiica sa Jalba Nona (f.d.
8). În luna iunie 2009, lui Jalba Cătălina i-a fost acordat concediu prenatal de 56 zile, apoi concediul postnatal. Ulterior, după cum şi confirmă însăşi recurenta Jalba Cătălina, şi-a utilizat şi concediul anual de odihnă. La 29 noiembrie 2009, printr-o cerere scrisă, Jalba Cătălina a solicitat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, care însă nu i-a fost plătit. Prin urmare, Jalba Cătălina la 05.09.2011 s-a dresat cu o cerere către Ministerul Apărării al RM, prin care a solicitat să-i fie achitat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, la fel a solicitat achitarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului care se cuvine militarilor, precum şi a solicitat acordarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani (f.d.
6). 3 Ministerul Apărării a refuzat în satisfacerea cerinţelor înaintate de recurentă, motivînd prin faptul că statutul juridic şi modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate ale Republicii Moldova este stabilit prin Legea nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor şi Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006. În acest sens, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare corect au statuat că statutul de militar prin contract este reglementat de legile speciale şi anume Legea nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor şi Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, a căror prevederi se atribuie anume la această categorie distinctă de salariaţi.
Însă, instanţele au dat o interpretare eronată acestor acte normative. Astfel, potrivit art. 3 al Legii nr. 162 din 22.07.2005 privind statutul militarilor, cadrul juridic al statutului militarilor îl formează Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
În conformitate cu art. 124 alin. (l) din Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin.(2), iar potrivit prevederilor art. 124 alin. (2) Codul muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (l), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.
În conformitate cu art. 41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.1999, art. 5 alin. (l), lit. f), art. 18 alin. (l) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289-XV din 22.07.2004, asiguraţii din sistemul public au dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, iar potrivit pct. 4 lit. (b) al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002, familiile cu copii beneficiază de indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate, condiţie aplicabilă şi în situaţia reclamantei.
Totodată, conform art. 18 alin. (4) din Legea nr.289-XVdin 22.07.2004, începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art.7, iar potrivit art.7 alin. (l), baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr.489-XIV din 08.07.1999, în sistemul public este asigurată obligatoriu, prin efectul legii, persoana numită la nivelul autorităţii executive, iar prin prisma art. 107 din Constituţia Republicii Moldova, Legii cu privire la Guvern, Ministerele sunt autorităţile executive care expun în viaţa politică a Guvernului, astfel, Brigada nr. 2 Infanterie Motorizată este autoritate executivă, iar angajaţii acesteia sunt asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii.
Prin 4 urmare, argumentele invocate de pîrît precum că militarii nu cad sub incidenţa normei de drept prevăzute de art. 124 alin. (1) Codul muncii, sunt neîntemeiate. Pornind de la cele menţionate, Colegiul conchide că militarii dispun de dreptul subiectiv la protecţia socială de stat de rînd cu alţi salariaţi. În conformitate cu art. 12 alin.(4) din Cod de procedură civilă, dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte reglementări decît cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internaţional. În articolul 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este stipulat: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii.
Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.” Conform art. l pct. l din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie. Totodată, potrivit Constituţiei RM, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Urmare a celor expuse, instanţa de recurs consideră, că refuzul pîrîtului şi argumentul acestuia precum că, militarilor nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv nu sunt persoane asigurate, din ce motiv nu au dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani ca persoană asigurată, este ilegal, prin ce se încalcă principiul constituţional, ci şi internaţional al respectării dreptului omului, deoarece prevederile Legii pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 183 privind revizuirea Convenţiei (revizuite) asupra protecţiei maternităţii din 1952 nr.87 din 20.04.2006, a stabilit expres, că dreptul la indemnizaţie îl au femeile salariate fără a specifica că de acest drept beneficiază doar cele care sunt asigurate în sistemul public de asigurări sociale.
În consecinţă, Colegiul conchide că, deşi reclamanta are statut de militar, care este reglementat de lege specială, aceasta totuşi beneficiază de drepturile la protecţia socială de rînd cu alte categorii de salariaţi, or, potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 162 din 22.07.2005 în redacţie veche (pînă la 04.07.2014), concediile acordate militarilor prin contract sînt plătite în conformitate cu actele normative corespunzătoare. Indemnizaţiile acordate femeilor-militari pentru perioada aflării în concediul de maternitate se plătesc conform dispoziţiilor generale. Mai mult ca atît, în vederea înlăturării acestei incertitudini şi stabilirii unei clarităţi exprese privind dreptul militarului la odihnă, legiuitorul a legiferat la 04.07.2014 aceste aspecte, completînd art. 14 cu următoarele prevederi.
Potrivit art. 7 alin. (1) al Legii nr. 162 din 22.07.2005, statul asigură protecţia juridică şi socială a militarilor în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative. (2) Femeile încadrate în serviciul militar prin contract sînt egale în drepturi şi obligaţii cu bărbaţii în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte normative. 5 (3) Militarii prin contract beneficiază de drepturi şi înlesniri legate de întreţinerea copiilor, maternitate sau alte circumstanţe prevăzute de legislaţia în vigoare, cu restricţiile prevăzute de prezenta lege. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (6) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 privind statutul militarilor, militarii au dreptul la odihnă.
Acest drept se asigură prin: d) acordarea concediului de maternitate – pentru femeile care îndeplinesc serviciul militar prin contract; e) acordarea concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani – pentru militarii prin contract; f) acordarea concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani – pentru militarii prin contract; (7) Concediile acordate militarilor prin contract sînt plătite în conformitate cu actele normative corespunzătoare. (71) Concediul de maternitate, inclusiv pentru soţia militarului prin contract care se află la întreţinerea acestuia, concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani şi concediul pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 16 ani care suferă de maladie oncologică sau cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente se acordă conform dispoziţiilor generale.
(72) Baza de calcul şi cuantumul indemnizaţiilor acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin.(71) se stabilesc în modul şi condiţiile prevăzute de Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, similar persoanelor asigurate. (73) Indemnizaţiile acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin.(71) se plătesc la locul de serviciu al militarului prin contract din bugetul de stat. Colegiul consideră că aceste reglementări sunt aplicabile speţei, or, modificările operate în legea specială vin să confirme odată în plus dreptul subiectiv al reclamantei acordat prin alte acte legislative.
Pornind de la prevederile legale evocate supra, Colegiul constată cu certitudine că Jalba Cătălina, beneficiază de dreptul la concediu concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, similar persoanelor asigurate, şi aceste concedii se plătesc la locul de serviciu al său (Brigada nr. 2 Infanterie Motorizată) din bugetul de stat. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desfiinţa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv şi efectele lui.
În speţă, legea nouă doar completează regimul juridic al dreptului anterior şi anume art. 14 alin. (7) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 prevedea că indemnizaţiile acordate femeilor-militari pentru perioada aflării în concediul de maternitate se plătesc conform dispoziţiilor generale. În acelaşi timp, potrivit prevederilor pct. 108 lit. i) din Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, militarii prin contract beneficiază de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului şi concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului (pentru militari). 6 Potrivit pct. 131 lit. a) al aceluiaşi Regulament, militarii beneficiază de concedii pentru îngrijirea copilului parţial plătit – pînă la vîrsta de 3 ani.
Analizînd prevederile normelor de drept menţionate supra, Colegiul conchide că atît Ministerul Apărării, cît şi instanţele ierarhic inferioare, eronat au statuat că femeia-militar pe perioada de îngrijire a copilului nu beneficiază de drepturi băneşti din partea Ministerului Apărării. Or, această concluzie este contrară prevederilor imperative ale legii, care expres indică că indemnizaţiile acordate pentru perioada aflării în concediul de maternitate, concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, se plătesc la locul de serviciu al militarului prin contract din bugetul de stat. Conform art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii.
Urmare a celor constatate, instanţa de recurs concluzionează că prevederile legale menţionate supra denotă cu certitudine că refuzul Ministerului Apărării nr. 14/386 din 05 septembrie 2011 de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani, este ilegal şi urmează a fi anulat Referitor la cerinţa reclamantei Jalba Cătălina privind repararea prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei, instanţa de recurs reţine următoarele. Conform art. 1422 alin. (1) şi (2) CC şi art. 1423 CC, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.
Conform art. 616 alin. (1) CC, pentru un prejudiciu nepatrimonial se pot cere despăgubiri în bani în cazurile prevăzute de lege. Conform art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, în cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
Analizînd prevederile legale citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că anularea actului administrativ ilegal şi obligarea Ministerului Apărării să stabilească, să calculeze şi să achite recurentei Jalba Cătătlina indemnizaţia pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani, constituie în sine o satisfacţie echitabilă şi cerinţa de reparare a prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei urmează a fi respinsă. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţele ierarhic inferioare au aconstatat şi elucidar pe deplin circumstanţele pricinii, însă au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite 7 recursul, de a casa hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 26 decembrie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 şi de a emite o nouă hotărîre de recunoaştere a ilegalităţii şi anulare a refuzului Ministerului Apărării nr. 14/386 din 05 septembrie 2011 de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani, de obligare a Ministerului Apărării să stabilească, să calculeze şi să achite asiguratei Jalba Cătălina indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani, iar în rest de respins acţiunea în partea încasării prejudiciului moral.
Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Jalba Cătălina. Se casează hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Jalba Cătălina împotriva Ministerului Apărării al RM, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind anularea refuzului şi încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a prejudiciului moral şi se emite o hotărîre nouă. Cererea de chemare în judecată depusă de Jalba Cătălina împotriva Ministerului Apărării se admite parţial.
Se recunoaşte ilegal şi se anulează refuzul Ministerului Apărării nr. 14/386 din 05 septembrie 2011 de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani. Se obligă Ministerul Apărării al RM să stabilească, să calculeze şi să achite reclamantei Jalba Cătălina indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 7 ani. Se resping pretenţiile reclamantei Jalba Cătălina împotriva Ministerul Apărării al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat Valentina Clevadî Ion Druţă 8